Nevoia credintei

[Kronos]

În prealabil postat de AndreiM

Daca faci fapte bune fara gandul la Hristos e ca si cum ai spune ma mantuiesc singur, nu am nevoie de Dumnezeu, ceea ce e absurd.

Nu neapărat. Știu că în final decizia Îi aparține lui Dumnezeu. Dar chiar dacă aș zice asta..ce dacă? Nu aș vedea după că Dumnezeu e cel care m-a mântuit?

El vrea o relatie personala cu noi, vrea sa Il cunoastem.

Și ce-L împiedică să aibă una după moartea noastră?

Daca ai o mare mosie si vrei sa chemi pe cineva la stea cu tine tot restul vietii, nu vrei sa il cunosti intai, sa stii ca poate sta cu tine, ca merita sa fie acolo.

Eu aș fi un biet om care nu știe nimic despre celălalt. Ori nu acesta e cazul unui Dumnezeu Atotștiutor.

[AndreiM]

Frate, nu vreau sa ma uit la litera Legii. Eu am credinta ca Dumnezeu e unul al milei, dragostei si blandetii. De ce sa nu ma apropii de El? El e mila, dragoste si blandete, ce poate fi mai important decat sa fiu cu El si El cu mine?

[AllegroNonTroppo]

De ce credinta? Simplu. Pentru ca credinta are puterea de a oferi oricarui om mediocru aceasta iluzie cum ca de fapt el ar fi special in vreun fel. Nimanui nu-i pasa de tine? Nici o problema, Dumnezeu te iubeste. Ghici ce? Nu sunteti speciali.