Argumentele in privinta existentei lui Dumnezeu

[lorely01]

ce parere aveti de stigmatele christice intalnite de-a lungul timpului ? a se vedea Francisc de Assisi,Padre Pio,si altii,primii doi fiind cei mai relevanti (astea ca si argumente palpabile)

sau de aparitiile Fecioarei Maria in nenumarate locuri de pe pamant-Fatima,Medjugorjie,etc

[bogdan81]

Personal nu cred in aceste aparitii ale fecioarei Maria.
La Fatima s-a spus ca s-a miscat soarele, dar observatorul astronomic nu a detectat nimic.
A fost probabil o iluzie, a carei natura nu o stiu. E posibil sa fi fost si demonica.
La Medjugorie fenomenele sunt si mai stranii. In opinia mea nu au legatura cu credinta.
Cat despre stigmate, majoritatea cazurilor de aparitie s-au petrecut la persoane care nu aveau nici o tangenta cu viata crestina, fapt recunoscut si de BC.
Eu personal nu stiu cum se explica, dar sunt destul de sceptic.
E posibil sa fie anumite resorturi psihologice, legate de o imaginatie foarte puternica.
Au fost psihiatri care au dat aceasta explicatie.
Oricum, faptul ca aceste stigmate lipsesc cu desavarsire inainte de schisma, ma face pe mine personal sa ma indoiesc de autenticitatea si de originea lor divina.

[lorely01]

În prealabil postat de bogdan81

Cat despre stigmate, majoritatea cazurilor de aparitie s-au petrecut la persoane care nu aveau nici o tangenta cu viata crestina, fapt recunoscut si de BC.
Eu personal nu stiu cum se explica, dar sunt destul de sceptic.
E posibil sa fie anumite resorturi psihologice, legate de o imaginatie foarte puternica.
Au fost psihiatri care au dat aceasta explicatie.
Oricum, faptul ca aceste stigmate lipsesc cu desavarsire inainte de schisma, ma face pe mine personal sa ma indoiesc de autenticitatea si de originea lor divina.

pai tot BC l-a ridicat pe Francisc la rangul de sfant si l-a beatificat pe P. Pio...

[Amomothaggol]

...In primul rand salutare,

sunt unul dintre cei multi care cauta unele raspunsuri la anumite intrebari, acceptand in acelasi timp ca nu toate vor avea un raspuns care sa ma si multumeasca, dar, speranta moare ultima nu-i asa? ei bine, una din intrebarile din capul listei, de ceva timp, e legata de existenta lui Dumnezeu...
Problema insa nu cred ca se pune in a gasi argumente ce-i dovedesc existenta, ci mai curand in combaterea argumentelor conform carora El nu ar exista.

Am vazut pe aici si pe alte forumuri unde se discuta in mare acelasi subiect cam aceleasi puncte de vedere comune:
- sunt cei care vin cu pasaje din Biblie sau alte carti de referinta, niste pasaje care, pe mine unul, nu ma vor lamuri niciodata si nu pentru ca nu vreau, dar asa cum a zis cineva, ele sunt bune pentru cineva care crede si are nevoie de intarirea credintei, multe pasaje se citesc printre randuri sau lasa loc de interpretari si fiecare vede ce ii convine.
- sunt cei care o dau in filozofie si pe care eu unul incerc sa-i evit, din mai multe motive...eu unul ma consider un om simplu si poate nu atat de educat...nu am citit din Kant, Schopenhauer sau Nietzsche...nu imi plac persoanele care incearca sa-si afiseze inteligenta lovind in stanga si-n dreapta in cei mai putin educati...
- mai sunt extremistii pe care din nou, ii evit; cineva care iti raspunde cu "asa e dat de la Dumnezeu" pentru mine nu e cu nimic mai presus de un copil care iti raspunde la intrebarea "De ce?" cu..."De-aia!"
- lasand deoparte pe cei care posteaza pe langa subiect, in speranta ca poate cineva s-a "atacat", sau cei responsabili cu glumele, si alte categorii, mai sunt cei ca mine...nu sunt nici filozof, nu vorbesc in citate, vreau doar sa port o discutie la cel mai simplu mod posibil, incercand sa subliniez doua aspecte, pro- si contra-, plus si minus...cum vreti voi sa le spuneti...si nimic mai mult. Balanta decide raspunsul.

Concret, imi doresc sa cred ca exista Dumnezeu, il caut, mai demult credeam ca L-am gasit...anul trecut insa am trecut printr-o experienta in urma careia a venit o ploaie torentiala de intrebari fara raspunsuri si multe din conceptiile mele legate de viata s-au cam schimbat. Cred insa ca exista o forta, sau anumite forte in jurul nostru mai presus de puterea noastra de intelegere...ele insa pot sa existe si dincolo de moarte sau nu.
Ceea ce ma ingrijoreaza insa este ca eu pot aduce mii de argumente pentru care Dumnezeu, asa cum este El descris in Biblie si de catre religii in general, nu exista...sau ca Biblia reprezinta doar un bogat material istoric si nu Cuvantul Domnului...intrebarea e...pot fi ele contra-argumentate? sa incepem cu 2-3 intrebari aparent banale:
Presupunand ca omul a fost creat intocmai cum scrie in Sfanta Scriptura...
1. Adam si Eva au avut copii...care s-au inmultit...vede cineva incestul?!
2. Cum explica Biblia, religia, cele 4 rase distincte? Stiinta o face intr-un mod destul de plauzibil.
3. Se stie acum ca omul a evoluat...descoperirea focului a uneltelor etc etc. Omul a fost la inceput un salbatic, avea instincte animalice. Asa l-a creat Dumnezeu pe primul om?
Ma opresc momentan, multumesc.

[Mihai36]

Mie mi se pare cumva ciudata expresia ca ar exista argumente ca Dumnezeu nu exista.
Ma refer la argumente plauzibile, adica sa cauti pe Dumnezeu in toate locurile posibile si sa nu dai de nimic. Si apoi este posbil sa nu fie gasit daca ne facem o imagine preconceputa despre cum ar trebui sa fie ,incit trecem pe linga adevaratul Dumnezeu si nu il observam..

Stinta a demonstrat deja ca Soarele nu se invirte in jurul Pamintului cum scrie in Eclesiastul, si acest lucru a fost recunoascut dupa multa vreme de la pirlirea lui Giordano Bruno.
Ceea ce inseamna ca oamenii au o capacitate limitata de a accepta realitatile atunci cind nu le cunosc crezind ca alta e realitatea., asa incit nici autorii care au scris textele biblice nu puteau sa ii contrazica daca ei credeau ca barza aduce copii, pamintul e plat si alte lucruri deja "cunoscute" legate de creatie si de aparitia omului.

Povestea cu adam si eva este destinata atit oamenilor simpli cit si teologilor revelati care pot extrage prin simbolistica ei anumte adevaruri mai complexe, doar ca ei nu pot revela intreaga lor intelegere maselor. Cel putin nu fara o revolutie.

Asa incit o sa gasim explicati paralele si pentru incest si pentru rase si pentru multe alte lucruri despre care nici ne-am fi inchipuit ca ar mai putea avea si alta interpretare.
Apo biblia prin citatele revelatilor divine nu a pretins niciodata ca in scriptura dinainte de Niceea cind cartile erau mult mai multe si separate sau in cea de dupa ar exista raspusurile la toate intrebarile.
Iar daca de undeva asa s-ar intelege ar trebui coroborat textul cu alte versete din care reiese tocmai invers.

Stiinta actuala cuprinde in partea ei de cercetare si alte descoperiri care inca nu au ajuns pina la noi -unele au mai transpirat prin diferite forumuri de specialitate sau prin unele siteuri insa ele nu au fost inca probate de sinoade pt a fi introduse in scolarizare sau pentru larga mediatizare.
De ce ? Nu pentru ca ar nega existenta divina, dimpotriva o confirma si o si demonstreaza insa problema este ca au descoperit mai multe adevaruri decit ar dori bisericile asa incit contrazic unele interpretari existente in dogme dar si mitul exclusivitatii binecuvintarilor lui Dumnezeu.

Eu credeam in universalitatea ipotetica a lui Dumenzeu char si cind eram necredincios. Nu puteam sa accept ca o constiinta extraordinara ar putea fi unora muma si altora ciuma. Poate de aceea atunci cind am fost binecuvintat cu credinta l-am gasit pe Dumnezeu ca fiind o certitudine pe cind cautam in alta religie decit cea crestina.
Si din acel moment m-am simtit frate cu toti nazuitorii sinceri de pretutindeni.
Insa certitudinea mea nu a fost capatata pe studiu ci pe realitatea schimbarii interioare in bine, brusca (citeva secunde) si mult mai evidenta decit m-as fi putut astepta, de fapt nu ma steptam sa fie instantanee.
Despre astfel de schimbare brusca am auzit in mai multe cai spirituale insa ea nu sint obligatorie a se manifesta la toti oamenii. Ea poate veni apoi si in timp. Cautarea mea a avut la baza nazuinta cizelarii caracterului iar imbunatatirea resimtita , comparabila cu o purificare mai serioasa, a survenit in urma testarii cererii de a cunoaaste si experimenta in energii existenta divina.
De fapt ceea ce cerusem nu era altceva decit botezul sfint.
Din acel moment a devenit mult prea evident ca Dumnezeu exista si apoi in rugaciuni uneori a raspuns si printro iubire resimtita in inima ca raspuns de intarire a credintei.
Asa incit dupa parerea mea, poate subienctiva, cred ca cea mai sigura certitudine este cea esoterica, in energii - dealtfel asa se si recomanda, in duh sfint, descoperiri, revelatii , apoi prin daruri si haruri pe masura desavirsirii daruite fiecaruia.

[user11]

În prealabil postat de Mihai36

Mie mi se pare cumva ciudata expresia ca ar exista argumente ca Dumnezeu nu exista.
Ma refer la argumente plauzibile, adica sa cauti pe Dumnezeu in toate locurile posibile si sa nu dai de nimic. Si apoi este posbil sa nu fie gasit daca ne facem o imagine preconceputa despre cum ar trebui sa fie ,incit trecem pe linga adevaratul Dumnezeu si nu il observam..

Stinta a demonstrat deja ca Soarele nu se invirte in jurul Pamintului cum scrie in Eclesiastul, si acest lucru a fost recunoascut dupa multa vreme de la pirlirea lui Giordano Bruno.
Ceea ce inseamna ca oamenii au o capacitate limitata de a accepta realitatile atunci cind nu le cunosc crezind ca alta e realitatea., asa incit nici autorii care au scris textele biblice nu puteau sa ii contrazica daca ei credeau ca barza aduce copii, pamintul e plat si alte lucruri deja "cunoscute" legate de creatie si de aparitia omului.

Povestea cu adam si eva este destinata atit oamenilor simpli cit si teologilor revelati care pot extrage prin simbolistica ei anumte adevaruri mai complexe, doar ca ei nu pot revela intreaga lor intelegere maselor. Cel putin nu fara o revolutie.

Asa incit o sa gasim explicati paralele si pentru incest si pentru rase si pentru multe alte lucruri despre care nici ne-am fi inchipuit ca ar mai putea avea si alta interpretare.
Apo biblia prin citatele revelatilor divine nu a pretins niciodata ca in scriptura dinainte de Niceea cind cartile erau mult mai multe si separate sau in cea de dupa ar exista raspusurile la toate intrebarile.
Iar daca de undeva asa s-ar intelege ar trebui coroborat textul cu alte versete din care reiese tocmai invers.

Stiinta actuala cuprinde in partea ei de cercetare si alte descoperiri care inca nu au ajuns pina la noi -unele au mai transpirat prin diferite forumuri de specialitate sau prin unele siteuri insa ele nu au fost inca probate de sinoade pt a fi introduse in scolarizare sau pentru larga mediatizare.
De ce ? Nu pentru ca ar nega existenta divina, dimpotriva o confirma si o si demonstreaza insa problema este ca au descoperit mai multe adevaruri decit ar dori bisericile asa incit contrazic unele interpretari existente in dogme dar si mitul exclusivitatii binecuvintarilor lui Dumnezeu.

Eu credeam in universalitatea ipotetica a lui Dumenzeu char si cind eram necredincios. Nu puteam sa accept ca o constiinta extraordinara ar putea fi unora muma si altora ciuma. Poate de aceea atunci cind am fost binecuvintat cu credinta l-am gasit pe Dumnezeu ca fiind o certitudine pe cind cautam in alta religie decit cea crestina.
Si din acel moment m-am simtit frate cu toti nazuitorii sinceri de pretutindeni.
Insa certitudinea mea nu a fost capatata pe studiu ci pe realitatea schimbarii interioare in bine, brusca (citeva secunde) si mult mai evidenta decit m-as fi putut astepta, de fapt nu ma steptam sa fie instantanee.
Despre astfel de schimbare brusca am auzit in mai multe cai spirituale insa ea nu sint obligatorie a se manifesta la toti oamenii. Ea poate veni apoi si in timp. Cautarea mea a avut la baza nazuinta cizelarii caracterului iar imbunatatirea resimtita , comparabila cu o purificare mai serioasa, a survenit in urma testarii cererii de a cunoaaste si experimenta in energii existenta divina.
De fapt ceea ce cerusem nu era altceva decit botezul sfint.
Din acel moment a devenit mult prea evident ca Dumnezeu exista si apoi in rugaciuni uneori a raspuns si printro iubire resimtita in inima ca raspuns de intarire a credintei.
Asa incit dupa parerea mea, poate subienctiva, cred ca cea mai sigura certitudine este cea esoterica, in energii - dealtfel asa se si recomanda, in duh sfint, descoperiri, revelatii , apoi prin daruri si haruri pe masura desavirsirii daruite fiecaruia.

Acele energii de care tu pomenesti sunt duhuri pe care Iisus le alunga nicicum duh sfant!
Presupun ca te ocupi si de tehnici fengshui si alte cele inchinaciuni idolesti.

[Mihai36]

În prealabil postat de user11

Acele energii de care tu pomenesti sunt duhuri pe care Iisus le alunga nicicum duh sfant!
Presupun ca te ocupi si de tehnici fengshui si alte cele inchinaciuni idolesti.

Duhurile nu se deosebesc intotdeauna dupa fapte dar uneori da (de ex vindecarile prin punearea palmelor de boli incurabile-atestate medical si psihologic) insa in general ca sa spui ceva despre duhuri nu le poti cataloga dupa un sablon caci altfel darul deosebirii duhurilor nu si-ar mai fi avut rostul.
Dar al deosebirii duhurilor dar si al adevarului (de fals). Dar pe care putini il au sau cei care il au nu il recunosc si nu il recunosc pentru ca defitia lui din dogma nu corespunde cu cea din canoanele destinate intrunirilor sinodale pe care mirenii nu au voie sa le afle.

Presupui ca fac nu stiu ce- ceva care tu nu cunosti dar crezi ca stii. Nu fac dar stiu din proprie experienta nu din sfaturiortodoxe partinitoare si atit.
Multe nu stii dar crezi ca stii. Si crezind ca stii nu le-ai cunoscut cum trebuie.

Feng Shui nu este decit o arta a frumosului si a armoneii locuintei si imprejurimilor interpretata din punct de vedere al filozifiei asiatice.
Feng shui nu este o religie, nu este nici Ayurveda si nici acupunctura. Nu este teurgia Reiki sau Omni healing, nu este Yoga, Taoism si nici Buddhism. Nu este gimnastica Tai chi. Si nici char vestitul I Ching -vestit prin acuratetea si inalta lui spiritualitate.

E usor sa spui ca cineva face vraji atunci cind au o anume autoritate religioasa la fel cum au spus si fariseii despre Iisus iar daca cineca se pretinde sfint ifailibil mai intii ar trebuie sa dovedeasca faptul ca este prooroc si abi apoi sa pretinda ascultare oarba.
Caci nu avem nevoie sa ne incredem in oameni ci doar in Cuvintul lui Dumnezeu si in iubirea sa nepartnitoare si Harul sau nepartinitor fata de toti oamenii.
Multe lucruri spun unii "sfinti" si dregatori canonizindu-le dar versetele din VT ii contrazic aproape de fiecare data cind vb. cu partinire.

In vechime proorocii erau cintariti pe baza scripturii , acum scriprura este cintarta pe baza spueslor dregatorilor devenite in parte deja traditie.

Nu este de mirare cum de se vor intimpla grozavile profetrite in VT -cum toate popoarele vor porni impotriva Ierusalimului pornind astfel chiar impotriva lui Dumnezeu. dupa cum se arata in Zaharia.

Acum se va vedea inca odata cine nu asculta de (actualii) farisei si cine nu este orb sa poata recunoste o intrupare divina neasteptata si pe deasupra intens demonizata (incit lumea se va infricosa de Sluga lui Dumnezeu care nu va obosi pina nu va aseza legea pe tot pamintul) .

[Amomothaggol]

În prealabil postat de Mihai36

Mie mi se pare cumva ciudata expresia ca ar exista argumente ca Dumnezeu nu exista.
Ma refer la argumente plauzibile, adica sa cauti pe Dumnezeu in toate locurile posibile si sa nu dai de nimic.

...Dumnezeu nu exista, cel putin fizic, El nu este (inca) definit, cel putin pentru mine. Fiecare putem sa Il concepem in mod diferit, El ni se prezinta insa in Biblie sub un aspect pe care eu, unul, mi-e greu sa mi-l imaginez. In general, mi-e greu sa cred acum toate povestile supernaturale despre care Biblia vorbeste.

În prealabil postat de Mihai36

Povestea cu adam si eva este destinata atit oamenilor simpli cit si teologilor revelati care pot extrage prin simbolistica ei anumte adevaruri mai complexe, doar ca ei nu pot revela intreaga lor intelegere maselor. Cel putin nu fara o revolutie.

Intreaga religie, Biserica, de-a lungul istoriei a reprezentat cea mai usoara modalitate de control a maselor...si inca este. Am putea crede chiar ca este cea mai mare pacaleala din toata istoria omenirii. Eu unul nu cred in Biserica, chiar mi se pare un mod abuziv, dar ingenios de a te folosi de credinta pentru profit, putere si manipulare.

În prealabil postat de Mihai36

Asa incit o sa gasim explicatii paralele si pentru incest si pentru rase si pentru multe alte lucruri despre care nici ne-am fi inchipuit ca ar mai putea avea si alta interpretare.

de acord cu tine, eu insa ma refeream la explicatii plauzibile, presupuneri putem face cu totii (am auzit cateva variante SF pana acum)

În prealabil postat de Mihai36

Eu credeam in universalitatea ipotetica a lui Dumenzeu chiar si cind eram necredincios.

Si eu cred. Daca imi repet intr-una ca undeva acolo mai exista o planeta perfect asemanatoare cu Terra si exista viata, am sa cred si asta, ipotetic vorbind. Am sa cred si ca traim in lumi paralele, ca ne putem intoarce in timp sau ca ne putem reincarna.
Ipotetic vorbind, am dreptul sa cred. Insa, dpdv al realitatii pe care o percepem astazi aceste lucruri nu par posibile sau inca nu exista nici o dovada ca ele chiar exista.
Inca ceva, am auzit multi preoti/credinciosi spunand "crede si nu cerceta"...eu credeam ca voia Domnului este "cauta si vei gasi".
Eu il caut pe Dumnezeu si vreau sa-L gasesc...am nevoie de convingerea ca El exista, insa nu pot face asta crezand orbeste in ceva fata de care istoria are mult prea multe contra-argumente.

Dumnezeu ni se prezinta atotstiutor, atotputernic, omniprezent, atotiubitor samd...realitatea conform careia un asemenea zeu permite existenta raului si a durerii printre cei neajutorati ma face sa am indoieli. Nici nu stiu daca vreau sa cred intr-un Dumnezeu care e razbunator, egoist/gelos "sa nu ai alti dumnezei", sadic (necredinciosii ard in Iad), care permite comiterea unor crime in numele Lui, si as putea continua asa la infinit...Eu nu vreau sa imi traiesc viata incercand sa stau pe calea cea dreapta, gandindu-ma ca daca nu fac asta voi fi aspru pedepsit (cum spunea cineva pe o pagina anterioara "sa nu stau in fata Lui ca o maimuta") - daca traim cu frica asta, viata isi pierde sensul. Eu vreau sa stau pe calea cea dreapta neconditionat, pentru ca asa imi face placere sa imi traiesc viata, pentru ca ma consider un om bun, pentru respect fata de natura, din respect pentru ca exist, si NU din frica. Nu cred, presupunand ca Dumnezeu exista, ca asa vrea El sa ne traim viata asta trecatoare, cu frica. Este absurd si de aici pare sa se inteleaga ca noi suntem niste sclavi pentru El.

Este gresit sa cred in mine, ca fiinta umana? E pacat...? Desigur, pare mult mai simpla viata atunci cand esti convins ca Cineva, acolo, vegheaza asupra ta si te ajuta sa ramai pe calea cea dreapta, treci mult mai usor peste necazuri, gandindu-te ca "face parte din planul Lui" sau ca "viata e trecatoare, se face dreptate pe lumea cealalta"...Daca totul face parte din planul Lui, cum ramane cu liberul arbitru, cu puterea noastra de alegere? inseamna ca orice alegere am face, de fapt nu e a noastra? ...suntem intr-un joc pe calculator unde s-au schimbat rolurile? cum ar fi viata, daca chiar am incepe sa credem in noi si n-am mai da vina pe Cel de sus atunci cand ni se intampla ceva rau, sau nu L-am mai preaslavi pentru lucrurile bune? Cum ar parea viata, ce am face cu ea, daca am sti ca dincolo de moarte...nu mai e nimic?

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu pot sa am simpatie pentru batranii care se calca in picioare, se imbrancesc si se palmuiesc pentru a fi cat mai aproape de Dumnezeu cu diferite ocazii religioase. Nu pot avea simpatie pentru cei care merg zi de zi la Biserica si in pauzele slujbei barfesc, apoi ajung acasa si injura, sunt plini de invidie, profita, crezand ca daca merg la Biserica li se da "reset" la aceste pacate si maine o pot lua de la capat. Nu pot avea simpatie pentru cei care postesc de frica lui Dumnezeu si nu pentru ca ar fi convinsi de curatarea organismului sau ca tine de un anume echilibru. Nu cred ca trebuie sa fac 1000 de matanii si sa spun 20 de rugaciuni seara de seara timp de un an pentru a mi se ierta un pacat pentru ca asa mi-a spus parintele x. A doua zi am fost la parintele y si a spus ca 10 rugaciuni ajung, nu trebuie sa mai fac si mataniile, si ma pot opri dupa 3 luni. Sunt doar cateva exemple care pe mine unul ma depasesc cu viteza luminii.

Asa cum am mai spus, la mine totul e o balanta...
Singurul motiv pentru care cred intr-un Dumnezeu ipotetic este ca nu am nimic de pierdut daca o fac, in schimb daca nu as crede si El chiar exista, as putea pierde totul si asta nu mi-as putea-o ierta niciodata.

[user11]

În prealabil postat de Amomothaggol

...
Asa cum am mai spus, la mine totul e o balanta...
Singurul motiv pentru care cred intr-un Dumnezeu ipotetic este ca nu am nimic de pierdut daca o fac, in schimb daca nu as crede si El chiar exista, as putea pierde totul si asta nu mi-as putea-o ierta niciodata.

Pentru unii care nu cred in Dumnezeu ci vor sa creasca asa, ca neghina intre grau, sunt scrise multe.

[grasu77]

În prealabil postat de Amomothaggol

.
Inca ceva, am auzit multi preoti/credinciosi spunand "crede si nu cerceta"..

Asta este de la cel rau.

În prealabil postat de Amomothaggol

.
.eu credeam ca voia Domnului este "cauta si vei gasi".

Asta este de la Domnul. Dar, si cercetarea poate merge pana la un punct (cat se poate de mult). Mai departe merge credinta. Spre exemplu, eu cred ca Domnul Iisus Hristos se va intoarce. Nu am ce sa cercetez (eventual, modul cum s-au implinit celelalte fagaduinte si profetii referitoare la lucrarea Mantuitorului).

În prealabil postat de Amomothaggol

.
Eu il caut pe Dumnezeu si vreau sa-L gasesc...am nevoie de convingerea ca El exista,

Domnul iti va ajuta. Totul este sa ai o inima sincera si flamanda de adevar.

În prealabil postat de Amomothaggol

.
insa nu pot face asta crezand orbeste in ceva fata de care istoria are mult prea multe contra-argumente.

Dumnezeu este un Dumnezeu al istoriei. Eu cred ca argumentele istorice sunt pro. Majoritatea profetiilor se vad implinite in istorie. Asta ne da garantia ca si cele care au mai ramas, se vor implini.

În prealabil postat de Amomothaggol

.
Dumnezeu ni se prezinta atotstiutor, atotputernic, omniprezent, atotiubitor samd...realitatea conform careia un asemenea zeu permite existenta raului si a durerii printre cei neajutorati ma face sa am indoieli.

Sa luam aminte la ceea ce a fagaduit Dumnezeu, pentru noi, fara sa avem vre-un merit. Nu a promis ca nu vom avea suferinte in lumea aceasta. Sa nu-L judecam pentru acestea. In plus, raul si suferintele sunt rodul alegerilor noastre (ma refer la nivel global, nu individual). Lumea asta nenorocita, noi ne-am faurit-o. Dumnezeu a facut toate lucrurile bune. Noi am stricat.

Dar, a promis ca acest rau si aceste suferinte vor inceta pentru totdeauna iar cei credinciosi vor avea o viata vesnica fericita, impreuna cu Domnul. Sa-i fim credinciosi si sa asteptam implinirea acestei fagaduinte, pe care nu o meritam.