Argumentele in privinta existentei lui Dumnezeu

[simona-carmen]

Exista o perioada de "ucenicie" cand ajungi la indoiala despre care vorbesti,care mai tirziu devine inutila...ajungind sa simti ceea ce nu poti intelege ...

[Mihai36]

Problema nu se pune la fel pentru necredinciosi caci ei nu cunosc biblia decit din auzite exact cum eram si eu inainte, chair daca vazusem filme cu Iisus.
Asa incit ca sa le pice juma de fisa -neavind inca aplecare sa citeasca NT- le trebuie ceva, o pastila, un miez, o fraza scurta bazata pe ceea ce ei stiu deja. chiar daca asta nu va fi inca o certitudine pentru ei dar vor inceta sa puna la indoiala existenta divina vazind ca nici ei nu le stiu pe toate. Vor incepe sa isi puna inrebari daca sint sinceri cu ei si vor adevarul. Punind intrebari vor cauta..si in final soarta le va scoate in cale si rapunsurile rind pe rind.

[Marius22]

Dumnezeu este mai presus de orice argument si argumentatie. Daca taina propriei existente, cea a aproapelui, a naturii, nu ne spun nimic cu privire la El, daca o pagina din Sfanta Scriptura, o icoana, sau o cantare nu reusesc, la randul lor sa o faca, atunci mii de alte argumente si silogisme vor fi de prisos.

De aceea, pe cel ce neaga existenta lui Dumnezeu, Scriptura il numeste nebun. Neaga pe Cineva care ii vorbeste prin tot, toti si toate. Unul ca acesta este ca un orb, surd si mut cu privire la cele dumnezeiesti. La ce-i mai pot folosi alte argumente?

[bogdan81]

Intr-adevar, seria de lucruri determinate nu poate subzista prin ea insasi. Asta daca ne gandim la lucruri luandu-le pe fiecare individual. Intr-o carte a sa, "Dumnezeu si filozofia", Etienne Gilson vorbeste despre acest argument al contingentei astfel: ca intrucat nu se intrevede nici o ratiune de a fi a unui lucru luat in particular, el trebuie sa aiba o ratiune in afara lui, ca sa-i justifice propria existenta. El spune ca putem lua la rand lucrurile particulare si sa observam astfel necesitatea de a afla fiecarui lucru o ratiune de a fi, care este dincolo de lucrurile insele.
Ceea ce cred eu insa ca nu remarca Etienne Gilson, este faptul pe care l-am gasit intr-o alta carte, a unui filozof polonez, Leszek Kolakovski, care in cartea sa intitulata "Religia", combate acest argument al contingentei spunand ca noi, folosindu-ne de acest argument, consideram lucrurile in mod individual, luandu-le pe fiecare la rand sau separat, asa cum se exprima Etienne Gilson. Dar noi nu putem avea experienta totalitatii acestor lucruri, si nu putem sti in mod empiric ce este aceasta totalitate. Astfel, daca lucrurile luate indiviual cer intr-adevar o ratiune a lor, nu putem spune acelasi lucru despre totalitatea lumii, a carei experienta nu o avem. Nu stim ce este de fapt totalitatea.
De aceea am spus mai inainte ca mie mi se par toate argumentele niste variante deghizate ale argumentului ontologic. Deoarece peste tot este vorba de Dumnezeul nostru, Dumnezeul pe care il concepem ca dumnezeu viu si personal.
Spre exemplu, atunci cand un om se intreaba ce inseamna sa fii, sa existi, el face acest lucru deoarece mai intai se simte pe sine insusi ca existand. Adica are constiinta propriei lui existenta. De aceea, pentru om ca fiinta constienta de sine, a exista inseamna a fi constient ca existi. Omul nu poate gandi existenta fara constiinta de sine personala.
De aceea pentru om, existenta suprema si cauza propriei lui existente nu poate fi decat tot o fiinta personala si cu constiinta de sine. Omul nu poate concepe altfel existenta suprema.
De aceea am spus ca pentru om, ateismul este de neconceput. Cam asa ar suna pentru mine argumentul ontologic.
Numai ca, asa cum am spus mai inainte, nimic nu ne garanteaza ca aceasta constiinta a mea personala, la care tin atat de mult, deoarece fara ea nu as mai fi eu, nu este o absurditate. Iar in secolul 20, niste filozofi pe care de altfel eu nu ii iubesc prea mult, chiar au afirmat acest lucru, ca existenta omului deopotriva cu constiinta lui sunt lipsite de sens si fara scop.
Mai ramane totusi, din punctul meu de vedere o intrebare: daca pentru acesti filozofi Dumnezeu nu exista, atunci cum a putut produce lumea ceva care o depaseste, si care este constiinta de sine personala?

[user11]

Stiinta actuala a ajuns sa creeze roboti dupa asemanarea noastra, insa, din pacate, nu mai recunoastem ca am fost creati de Dumnezeu.

Cu cat mai mult incercam sa cautam capatul universului cu atat mai mult constatam ca acesta se indeparteaza.
Cautam bosonul insa poate ca dupa un anumit timp se v-a ajunge la concluzia ca mai exista ceva ce compune aceasta particula.
Stiinta actuala ne da explicatii de multe ori hilare la intrebarea: Cea a fost inainte: oul sau gaina? Includerea cocosului ca o a treia necunoscuta face ecuatia spinoasa.
Ni se explica ca ne tragem din maimute!
Incerc totusi sa cred Cuvantului si sa ma tem de Dumnezeu ca sa nu apar in fata Lui ca o maimuta.

IN 1:
1. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.
2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut.
4. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor.
5. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.

[lorely01]

ce parere aveti de stigmatele christice intalnite de-a lungul timpului ? a se vedea Francisc de Assisi,Padre Pio,si altii,primii doi fiind cei mai relevanti (astea ca si argumente palpabile)

sau de aparitiile Fecioarei Maria in nenumarate locuri de pe pamant-Fatima,Medjugorjie,etc

[bogdan81]

Personal nu cred in aceste aparitii ale fecioarei Maria.
La Fatima s-a spus ca s-a miscat soarele, dar observatorul astronomic nu a detectat nimic.
A fost probabil o iluzie, a carei natura nu o stiu. E posibil sa fi fost si demonica.
La Medjugorie fenomenele sunt si mai stranii. In opinia mea nu au legatura cu credinta.
Cat despre stigmate, majoritatea cazurilor de aparitie s-au petrecut la persoane care nu aveau nici o tangenta cu viata crestina, fapt recunoscut si de BC.
Eu personal nu stiu cum se explica, dar sunt destul de sceptic.
E posibil sa fie anumite resorturi psihologice, legate de o imaginatie foarte puternica.
Au fost psihiatri care au dat aceasta explicatie.
Oricum, faptul ca aceste stigmate lipsesc cu desavarsire inainte de schisma, ma face pe mine personal sa ma indoiesc de autenticitatea si de originea lor divina.

[lorely01]

În prealabil postat de bogdan81

Cat despre stigmate, majoritatea cazurilor de aparitie s-au petrecut la persoane care nu aveau nici o tangenta cu viata crestina, fapt recunoscut si de BC.
Eu personal nu stiu cum se explica, dar sunt destul de sceptic.
E posibil sa fie anumite resorturi psihologice, legate de o imaginatie foarte puternica.
Au fost psihiatri care au dat aceasta explicatie.
Oricum, faptul ca aceste stigmate lipsesc cu desavarsire inainte de schisma, ma face pe mine personal sa ma indoiesc de autenticitatea si de originea lor divina.

pai tot BC l-a ridicat pe Francisc la rangul de sfant si l-a beatificat pe P. Pio...

[Amomothaggol]

...In primul rand salutare,

sunt unul dintre cei multi care cauta unele raspunsuri la anumite intrebari, acceptand in acelasi timp ca nu toate vor avea un raspuns care sa ma si multumeasca, dar, speranta moare ultima nu-i asa? ei bine, una din intrebarile din capul listei, de ceva timp, e legata de existenta lui Dumnezeu...
Problema insa nu cred ca se pune in a gasi argumente ce-i dovedesc existenta, ci mai curand in combaterea argumentelor conform carora El nu ar exista.

Am vazut pe aici si pe alte forumuri unde se discuta in mare acelasi subiect cam aceleasi puncte de vedere comune:
- sunt cei care vin cu pasaje din Biblie sau alte carti de referinta, niste pasaje care, pe mine unul, nu ma vor lamuri niciodata si nu pentru ca nu vreau, dar asa cum a zis cineva, ele sunt bune pentru cineva care crede si are nevoie de intarirea credintei, multe pasaje se citesc printre randuri sau lasa loc de interpretari si fiecare vede ce ii convine.
- sunt cei care o dau in filozofie si pe care eu unul incerc sa-i evit, din mai multe motive...eu unul ma consider un om simplu si poate nu atat de educat...nu am citit din Kant, Schopenhauer sau Nietzsche...nu imi plac persoanele care incearca sa-si afiseze inteligenta lovind in stanga si-n dreapta in cei mai putin educati...
- mai sunt extremistii pe care din nou, ii evit; cineva care iti raspunde cu "asa e dat de la Dumnezeu" pentru mine nu e cu nimic mai presus de un copil care iti raspunde la intrebarea "De ce?" cu..."De-aia!"
- lasand deoparte pe cei care posteaza pe langa subiect, in speranta ca poate cineva s-a "atacat", sau cei responsabili cu glumele, si alte categorii, mai sunt cei ca mine...nu sunt nici filozof, nu vorbesc in citate, vreau doar sa port o discutie la cel mai simplu mod posibil, incercand sa subliniez doua aspecte, pro- si contra-, plus si minus...cum vreti voi sa le spuneti...si nimic mai mult. Balanta decide raspunsul.

Concret, imi doresc sa cred ca exista Dumnezeu, il caut, mai demult credeam ca L-am gasit...anul trecut insa am trecut printr-o experienta in urma careia a venit o ploaie torentiala de intrebari fara raspunsuri si multe din conceptiile mele legate de viata s-au cam schimbat. Cred insa ca exista o forta, sau anumite forte in jurul nostru mai presus de puterea noastra de intelegere...ele insa pot sa existe si dincolo de moarte sau nu.
Ceea ce ma ingrijoreaza insa este ca eu pot aduce mii de argumente pentru care Dumnezeu, asa cum este El descris in Biblie si de catre religii in general, nu exista...sau ca Biblia reprezinta doar un bogat material istoric si nu Cuvantul Domnului...intrebarea e...pot fi ele contra-argumentate? sa incepem cu 2-3 intrebari aparent banale:
Presupunand ca omul a fost creat intocmai cum scrie in Sfanta Scriptura...
1. Adam si Eva au avut copii...care s-au inmultit...vede cineva incestul?!
2. Cum explica Biblia, religia, cele 4 rase distincte? Stiinta o face intr-un mod destul de plauzibil.
3. Se stie acum ca omul a evoluat...descoperirea focului a uneltelor etc etc. Omul a fost la inceput un salbatic, avea instincte animalice. Asa l-a creat Dumnezeu pe primul om?
Ma opresc momentan, multumesc.

[Mihai36]

Mie mi se pare cumva ciudata expresia ca ar exista argumente ca Dumnezeu nu exista.
Ma refer la argumente plauzibile, adica sa cauti pe Dumnezeu in toate locurile posibile si sa nu dai de nimic. Si apoi este posbil sa nu fie gasit daca ne facem o imagine preconceputa despre cum ar trebui sa fie ,incit trecem pe linga adevaratul Dumnezeu si nu il observam..

Stinta a demonstrat deja ca Soarele nu se invirte in jurul Pamintului cum scrie in Eclesiastul, si acest lucru a fost recunoascut dupa multa vreme de la pirlirea lui Giordano Bruno.
Ceea ce inseamna ca oamenii au o capacitate limitata de a accepta realitatile atunci cind nu le cunosc crezind ca alta e realitatea., asa incit nici autorii care au scris textele biblice nu puteau sa ii contrazica daca ei credeau ca barza aduce copii, pamintul e plat si alte lucruri deja "cunoscute" legate de creatie si de aparitia omului.

Povestea cu adam si eva este destinata atit oamenilor simpli cit si teologilor revelati care pot extrage prin simbolistica ei anumte adevaruri mai complexe, doar ca ei nu pot revela intreaga lor intelegere maselor. Cel putin nu fara o revolutie.

Asa incit o sa gasim explicati paralele si pentru incest si pentru rase si pentru multe alte lucruri despre care nici ne-am fi inchipuit ca ar mai putea avea si alta interpretare.
Apo biblia prin citatele revelatilor divine nu a pretins niciodata ca in scriptura dinainte de Niceea cind cartile erau mult mai multe si separate sau in cea de dupa ar exista raspusurile la toate intrebarile.
Iar daca de undeva asa s-ar intelege ar trebui coroborat textul cu alte versete din care reiese tocmai invers.

Stiinta actuala cuprinde in partea ei de cercetare si alte descoperiri care inca nu au ajuns pina la noi -unele au mai transpirat prin diferite forumuri de specialitate sau prin unele siteuri insa ele nu au fost inca probate de sinoade pt a fi introduse in scolarizare sau pentru larga mediatizare.
De ce ? Nu pentru ca ar nega existenta divina, dimpotriva o confirma si o si demonstreaza insa problema este ca au descoperit mai multe adevaruri decit ar dori bisericile asa incit contrazic unele interpretari existente in dogme dar si mitul exclusivitatii binecuvintarilor lui Dumnezeu.

Eu credeam in universalitatea ipotetica a lui Dumenzeu char si cind eram necredincios. Nu puteam sa accept ca o constiinta extraordinara ar putea fi unora muma si altora ciuma. Poate de aceea atunci cind am fost binecuvintat cu credinta l-am gasit pe Dumnezeu ca fiind o certitudine pe cind cautam in alta religie decit cea crestina.
Si din acel moment m-am simtit frate cu toti nazuitorii sinceri de pretutindeni.
Insa certitudinea mea nu a fost capatata pe studiu ci pe realitatea schimbarii interioare in bine, brusca (citeva secunde) si mult mai evidenta decit m-as fi putut astepta, de fapt nu ma steptam sa fie instantanee.
Despre astfel de schimbare brusca am auzit in mai multe cai spirituale insa ea nu sint obligatorie a se manifesta la toti oamenii. Ea poate veni apoi si in timp. Cautarea mea a avut la baza nazuinta cizelarii caracterului iar imbunatatirea resimtita , comparabila cu o purificare mai serioasa, a survenit in urma testarii cererii de a cunoaaste si experimenta in energii existenta divina.
De fapt ceea ce cerusem nu era altceva decit botezul sfint.
Din acel moment a devenit mult prea evident ca Dumnezeu exista si apoi in rugaciuni uneori a raspuns si printro iubire resimtita in inima ca raspuns de intarire a credintei.
Asa incit dupa parerea mea, poate subienctiva, cred ca cea mai sigura certitudine este cea esoterica, in energii - dealtfel asa se si recomanda, in duh sfint, descoperiri, revelatii , apoi prin daruri si haruri pe masura desavirsirii daruite fiecaruia.