Inchizitia

[rezadiniran]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, legea penală trebuie să prevadă că fapte rele precum vrăjitoria, sacrilegiul, uciderea de prunci, prostituţia sunt de incriminat.

Legea penala ar trebui sa prevada si sa incrimineze si erezia. Ca in vremurile bune. In mod special ar trebui sa includa pedepse foarte mari pentru cei care propovaduesc ereziile.

Iar statul pe baza împuternicirii legitime (în numele lui Dumnezeu) ar trebui sa-i tortureze si apoi sa-i arda pe rug pe eretici. In mod special pe cei care sustin erezia filoque si erezia primatului petrin. Desigur ca pentru aceste erezii nu mi s-ar parea ilogic sa fie reintrodusa pedeapsa cu moartea si in Romania.


DA, o institutie asemanatoare inchizitiei este de stringenta necesitate in secolul XXI.
Dar toti Marii Inchizitori ai secolului XXI ar trebui sa fie ortodocsi.

Legea obligativitatii participarii duminica in biserici este si ea o idee buna.
Toti ar trebui sa fie obligati sa participe in Bisericile Ortodoxe. Cum, in mod inspirat, i-au obligat comunistii pe greco-catolici. De aceasta data toti non-ortodocsii vor fi obligati sa se lepede de satana si de ereziile lor si sa vina in biserica drept-maritoare. Sub incidenta pedepsei cu moartea. Mi se pare logic: in acest mod si catolicii ar putea deveni sfinti.

Si atunci le-ar pieri si cheful de a mai preamari josnica institutie numita inchizitie.

[Tuty2010]

DA, o institutie asemanatoare inchizitiei este de stringenta necesitate in secolul XXI.
Dar toti Marii Inchizitori ai secolului XXI ar trebui sa fie ortodocsi.

Legea obligativitatii participarii duminica in biserici este si ea o idee buna.
Toti ar trebui sa fie obligati sa participe in Bisericile Ortodoxe. Cum, in mod inspirat, i-au obligat comunistii pe greco-catolici. De aceasta data toti non-ortodocsii vor fi obligati sa se lepede de satana si de ereziile lor si sa vina in biserica drept-maritoare. Sub incidenta pedepsei cu moartea. Mi se pare logic: in acest mod si catolicii ar putea deveni sfinti.

Si atunci le-ar pieri si cheful de a mai preamari josnica institutie numita inchizitie.[/quote]





Doamne fereste!!!!!!!!!!!!!!

[Mihnea Dragomir]

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

Totuşi, rostul topicului nu e să ne scoatem ochii unii altora cu ororile pe care le-au făcut predecesorii noştri. Să nu cădem din nou în greşeala de a apăra pătimaş o poziţie doar pentru că reprezintă tabăra noastră. De dorit ar fi să ne situăm cu toţii într-o singură tabără, a Adevărului. Numai Lui să-I fim fideli.
Problema era tocmai asta: dacă arderile pe rug şi torturile le considerăm orori sau nu, pentru că e clar că dl. Theodor de Mopsuestia nu le consideră astfel, ba chiar le-ar reitera.
Sper că dv. care aţi dat, cumva la paritate, exemple de orori din tabăra ortodoxă, le consideraţi la fel şi pe cele făcute de Inchiziţie. Pentru că parcă nu mi-ar veni să cred că, în dorinţa de a fi un bun catolic, dacă ar veni la dv. la cabinet o mama Omida, i-aţi prescrie un medicament care să-i provoace moartea.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

Cei care au facut asa, rusine lor! Ideea nu era sa se arunce acum cu pietre in greselile trecutului, ci sa se considere greselile ca atare pentru a nu se repeta si pentru a putea fi iertate in cele din urma. In timp ce pentru ortodocsi sunt greseli, si poate si de asta le recunosc mai greu si mai cu rusine pe cele proprii tocmai pentru ca le considera greseli, la catolici observam ca nu se considera greseala ci virtute cu nostalgia disparitiei ei. Cam aici ar fi de lucru...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

Frate Mihnea, asa e, chiar nu am pus accentul pe "i". Stimate colege, stimati colegi, stiti ca unul din capetele de acuzare la adresa staroverilor era ca "scriu <<Isus>> in loc de <<Iisus>>"? ADICA UNUL DIN CAPETELE DE "ACUZARE" SI LA ADRESA NOASTRA, A CATOLICILOR. Ca cica Il numim pe Domnul "magar", scriind asa... iar subtextul din acea vreme, era: "bai astia, eretici papistasi si protestanti, vedeti ce patesc astia de la noi care scriu ca voi? va vine si voua randul in curand, nici o grija,noi suntem a treia Roma..." Bine ca au trecut acele vremuri...

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

Nu a existat la ortodocsi in primul rand ca BO a pastrat aceeasi invatatura din primul mileniu, si chiar si pe site-ul new-advent scrie ca in primul mileniu sfintii si Biserica era impotriva prigonirii ereticilor. Cand a fost executat un eretic Sf. Ambrozie a protestat.
Si ocazii au fost, pentru ca de exemplu in imperiul Bulgar au existat bogumilii, asemantori chatarilor de la catolici si aceatsa grupare a avut viata cateva secole.

In al doilea rand am mai spus ca e vorba doar de inchizitia ecleziala, adica cea aprobata de Biserica, nu de faptele oamenilor de rand, ale laicilor. Prigoniri ale ereticilor de catre puterea laica au fost si in primul mileniu, dar vedem cu Biserica nu era de acord, sf. Ambrozie si altii condamnandu-le.
La fel si in cazul catolicilor, odata cu cruciadele au inceput si prigoniri ale ereticilor facute de puterea laica (poate si unii din cler), dar este mentionat ca episcopii protestau. Asata pana ce BC a introdus inchizitia.
In cazul stavroverilor am mai dat raspunsul, acesta cu greu se poate incadra si la persecutia din partea puterii laice pe motivul ereziei. De fapt tarul si puterea laica a luat masuri impotriva rasculatilor, iar printre principalii sustinatori ai rascoalei au fost si aceasta grupare. Si chiar in acea lucrare scrie ca unii episcopi ortodocsi au protestat impotriva masurilor luate de tar si armata impotriva stavroverilor.
Cred ca e evidenta diferenta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca e evidenta diferenta.

Conivenţa dintre puterea seculară şi Biserica din Răsărit, care au acţionat împreună şi solidar în ticăloşiile lor, este cunoscută ca "cezaro-papism". Meteahna a fost moştenită de pravoslavnici de la Biserica Bizanţului, încât a treia Romă pare a fi vrut să copieze mai mult pe a doua Romă decât pe prima. Chiar ieri citeam că admirabilul episcop ortodox Antim Ivireanu a fost anatemizat şi descăunat de patriarhul ecumenic. În final, ucis. Nu tu proces, nu tu probatoriu, nu tu avertizare şi chemare de a abjura ceva ce săracul Antim Ivireanu nu a susţinut nicicând. Aşa ceva ar fi fost de neimaginat în vremea Sfintei Inchiziţii. Motivul urgisirii sale ? Aşa a vrut muşchii lui Nicolae Mavrocordat, om cu pile în Fanarul ce a condus ortodoxia. Brâncoveanu o rupsese cu tradiţia locală a colaborării cu islamicii şi încercase joc dublu, căutând colaborare occidentală. L-au ginit şi l-au dat pe mâna lui gâdea, în locul lui instalându-se acum gaşca ortodocşilor din Fanar. Căreia Antim Ivireanu îi stătea ca un ghimpe în gât.

Singura satisfacţie este că principalul om care a colaborat la omorârea lui Brâncoveanu, şeful contraspionajului, a păţit-o la fel. Arestat de turci, bătrânul domnitor l-a văzut pe acest Iuda şi a mai avut timp să îi prevestească sfârşitul în acelaşi fel. Ceea ce s-a întâmplat. Ca la Revoluţia Franceză: "ai să mă urmezi, Robespierre !".

Şi după atâtea secole în care bună parte dintre episcopii ortodocşi vrednici au fost daţi anatemei şi morţii de proprii lor patriarhi, fără judecată, dv veniţi să vorbiţi de pretinsele orori ale Sfântului Oficiu ? Erorile juridice ale Inchiziţiei se pot număra pe degetele mâinii. În cazul ortodoxiei ruse, ca şi a celei bizantine, nu se poate vorbi de erori umane, ci de asasinat politic: e o diferenţă.

[Mihai36]

Erori numarate pe degetele de la o mina asta insemna cam 5 arsi pe rug sau doar 3 si inca doi biciuiti , tare sfinta trebuie sa fi fost Inchiztia mincai-as lanturile ei , daca tot s-au cerut scuze pentru astea 5 poate ca nu a fi rau sa fie canonizata si pusa la panoul de horoare pardon honoare .
Insa lucrurile nu au stat chiar asa ci mai degraba asa:

http://www.lovendal.net/wp52/inchizi...ului-partea-1/

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Conivenţa dintre puterea seculară şi Biserica din Răsărit, care au acţionat împreună şi solidar în ticăloşiile lor, este cunoscută ca "cezaro-papism". Meteahna a fost moştenită de pravoslavnici de la Biserica Bizanţului, încât a treia Romă pare a fi vrut să copieze mai mult pe a doua Romă decât pe prima. Chiar ieri citeam că admirabilul episcop ortodox Antim Ivireanu a fost anatemizat şi descăunat de patriarhul ecumenic. În final, ucis. Nu tu proces, nu tu probatoriu, nu tu avertizare şi chemare de a abjura ceva ce săracul Antim Ivireanu nu a susţinut nicicând. Aşa ceva ar fi fost de neimaginat în vremea Sfintei Inchiziţii. Motivul urgisirii sale ? Aşa a vrut muşchii lui Nicolae Mavrocordat, om cu pile în Fanarul ce a condus ortodoxia. Brâncoveanu o rupsese cu tradiţia locală a colaborării cu islamicii şi încercase joc dublu, căutând colaborare occidentală. L-au ginit şi l-au dat pe mâna lui gâdea, în locul lui instalându-se acum gaşca ortodocşilor din Fanar. Căreia Antim Ivireanu îi stătea ca un ghimpe în gât.

Singura satisfacţie este că principalul om care a colaborat la omorârea lui Brâncoveanu, şeful contraspionajului, a păţit-o la fel. Arestat de turci, bătrânul domnitor l-a văzut pe acest Iuda şi a mai avut timp să îi prevestească sfârşitul în acelaşi fel. Ceea ce s-a întâmplat. Ca la Revoluţia Franceză: "ai să mă urmezi, Robespierre !".

Şi după atâtea secole în care bună parte dintre episcopii ortodocşi vrednici au fost daţi anatemei şi morţii de proprii lor patriarhi, fără judecată, dv veniţi să vorbiţi de pretinsele orori ale Sfântului Oficiu ? Erorile juridice ale Inchiziţiei se pot număra pe degetele mâinii. În cazul ortodoxiei ruse, ca şi a celei bizantine, nu se poate vorbi de erori umane, ci de asasinat politic: e o diferenţă.

In cazul sfantului Antim Ivireanul acesta nu a fost omorat datorita patriarhului si nici macar a domnului fanariot. Fusese condamant la exil intr-o manastire pe Muntele Sinai, dar a fost omorat pe drum de turcii din garda. Scrie ca sultanul daduse porunca pentru omorarea lui http://www.univ-ovidius.ro/btcassian..._ivireanul.htm
" Tot dovadă de patriotism au fost şi cele două încercări ale lui Antim de a scutura jugul turcesc, prin colaborarea cu Petru cel Mare în lupta de la Stănileşti, din 1711, şi prin apropierea de austrieci, în 1716. Acest lucru i-au adus arestarea... din cauza domnitorului fanariot."
Despre caterisirea din partea patriarhului Constantinopolului poate fi ori o informare partizana a domnitorului fanariot ori, cel mai probabil, un patriarh nu prea vrednic, cum nu a fost nici primul nici ultimul.
Aceasta e si marea diferenta, noi putem sa spunem ca un patriarh a fost nevrednic sau chiar eretic, pentru ca nu avem dogma infailibilitatii. In schimb chiar la conciliul Vatican I reprezentantii catolici ce se opuneau infailibilitatii au adus ca argument cazul papie Honoriu I, condamnat ca eretic de un sinod ecumenic pentru pozitia sa fata de monotelism: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Honoriu_I
Oricum, asa cum vedem in niciun caz patriarhul Constantinopolului n-a condamnat la moarte.

Termenul de "cezaro-papism" (observam cum cuprinde in el referire la papa, ca o gluma) a fost inventat in secolul XVIII si catolicii apoi l-au utilizat impotriva BO. Aceste termen desemeaza un suveran care detine si puterea politica si cea spirituala. Aceasta de fapt nu s-a intamplat aproape deloc, asistam mai mult al incercari de a se impune in viata Bisericii.
De exact acelasi tratament au beneficiat si episcopii Romei atunci cand Roma era parte din imperiul roman de rasarit. Imparatul aproba numirea unui papa, chiar la discutia despre primat si Sf. Grigorie venise vorba de papa Pelagius I si II. Papa Pelagius I este numit reprezentant al Romei la Constantinopol, iar imparatul il inchide pentru a aproba momofizismul. Apoi Pelagius I este ales papa ca si candidat al imparatului. La inceput se opune imparatului, dar apoi adopta si el pozitia monofizita a imparatului. http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Pelagius_I
Ca sa nu mai spunem de papa Martin I, arestat de imparat si apoi condamnat la moarte, dar in final doar exilat. Apoi, odata cu papa Adrian I incepe colaborarea Romei cu francii, acestia din urma incercand sa impuna papii favorabili lor si mai ales sa impuna eroarea lor, Filioque. In scrierile ortodoxe se mai spune ca Roma a fost acaparata de franci (apoi si germani), disparand Roma latina.

Legat de inchizitie, cum am mai spus, chiar daca nu ar fi fost nici macar o condamnare la moarte sau tortura, important e ca aceasta a fost doctrina BC, a facut parte din practica si invatatura ei. Se poate observa ca inchizitia este numita sfanta de BC.
In Biserica atat cea din primul mileniu cat si cea dupa schisma (numita BO) se combatea erezia, dar doar prin excluderea ereticilor din Biserica, anatemizarea lor. Desigr, acestia se puteau intoarce oricand, atunci cand lepadau invataturile gresite.