De ce m-am saturat de viata si totusi o traiesc?

[gabriela8]

În prealabil postat de Mflory

Oricat de frumoase sunt cuvintele scrise de tine(mi se pare ca ai talent la scris), trebuie sa recunosc cu regret ca nu le pot 'traduce' cum trebuie..Entuziasm cred ca e prea mult spus, ce am eu este o inima..care nu mai stie sa bata si tace.O inima care nu doreste sa se planga, desi acum o face...Imi cer scuze!

Nu am citit ce au scris ceilalti forumisti si poate risc sa ma repet.

Oricat de trista ai fi, oricata durere ai avea in sufletul tau, si chiar daca acum nu gasesti sensul vietii tale cazi in genunchi si vorbeste cu Dumnezeu. Spune-i Lui offul tau, cere-I ajutorul sincer si nu te va lasa. Poate dura aceasta stare ani de zile dar crede-ma trebuie sa inveti ceva din incercarile care le ai. Nimic nu este fara sens in viata si atunci cand ne departam de Dumnezeu pierdem sensul intrucat nu mai are ce sa ne multumeasca.
Esti prea tanara ca sa deznadajduiesti iar a da bir cu fugitii nu are legatura cu crestinismul.

Iti recomand doua poezii scrise in inchisoarea de Radu Gyr din care avem de invatat foarte mult:

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.


Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!