![]() |
![]() |
|
#121
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu aveți de ce vă teme, nu-L confund pe Hristos nici cu Miller, nici cu White, nici cu Calvin. ![]() |
#122
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#123
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
![]() Noțiunea de predestinație în concepția lui Theodor Béza: “Un decret veșnic și imuabil, care – în ordine – precede orice cauză de mântuire sau condamnare.” În secolul al XVII-lea, în era protestantismului ortodox, deosebim două curente opuse în problema predestinației. Primul curent, numit supralapsarian, susținea că decretul lui Dumnezeu, în ordine, precede evenimentul căderii în păcat (este continuarea poziției lui T. Béza). Scopul urmărit a fost: sublinierea suveranității necondiționate a lui Dumnezeu, dar pericolul consta în deducția greșită de a-L face pe Dumnezeu răspunzător pentru păcat. Celălalt curent, numit infralapsarian, susținea că decretul lui Dumnezeu, în ordine, nu precede, ci succede evenimentul căderii în păcat. Această poziție accentua responsabilitatea omului și rolul harului divin în opera mântuirii. Disputa celor două curente a culminat în controversa dintre teologii Gomarus și Arminius, la universitatea din Leyden, dispută care a generat discordia din sânul Bisericii Reformate Olandeze și a cauzat istoricul sinod din Dordrecht (1618-1619), unde Biserica Reformată Olandeză s-a scindat în “remonstranți” (arminieni) și “contraremonstranți”. Formula adoptată de contraremonstranți la Dordrecht, corespunde poziției infralapsariene, cea a lui Arminius, în ciuda faptului că sinodul a condamnat cele 5 teze ale remonstranților arminieni. Corectarea fundamentală a doctrinei este legată de numele fondatorului teologiei noureformatoare, Karl Barth. El ajunge la o polemică tăioasă cu marele său dascăl spiritual, cel care a fost Ioan Calvin, reformatorul elvețian. La sfârșitul unei conferințe ținută pe tema predestinației, cineva l-a întrebat pe Barth dacă în sensul acesta se mai poate vorbi despre “calvinism”. Barth a răspuns fără echivoc: “Atunci suntem adevărați discipoli ai lui Calvin, dacă mergem împreună cu el, unde a mers el: la izvorul Scripturii”. Barth a rămas consecvent acestei păreri când și-a formulat învățătura despre predestinație. Iată argumentele lui cele mai importante: a) Doctrina nu se referă atât la om, cât la Isus Hristos, care este “oglinda alegerii noastre”. În moartea Sa de pe Golgota vedem ce înseamnă să fii lepădat. Totodată El este și oglinda alegerii noastre, căci în moartea Sa înlocuitoare vedem că Dumnezeu este milostiv față de noi, cei lepădați. b) Nu predestinația, ci alegerea (electio) ar fi termenul cel mai potrivit, deoarece din el răsună Evanghelia, și nu condamnarea. c) Calvin a trecut de limita îngăduită, când vorbea despre cei “rânduiți să fie lepădați”. El, omenește, totuși poate fi înțeles: reformatorul a fost încolțit la Geneva de experiențe dezarmante. A văzut că unii se pocăiesc, auzind Evanghelia predicată, dar alții rămân în întunericul păcatului. Care este motivul? Calvin a crezut că aceștia sunt predestinați să fie pierduți. Astfel el a deschis calea – spune Barth – către speculațiile acelora care s-au despărțit de Hristos, alunecând pe panta determinismului și a fatalismului. d) Alegerea, susține Barth, în primul rând se referă la Căpetenia credinței, ales din veșnicii să ne fie Mântuitor, să Se întrupeze asemenea nouă, să locuiască printre noi, să moară în locul nostru, pentru păcatele noastre. În al doilea rând, alegerea se referă la Biserică - comunitatea celor aleși (coetus electorum), la a cărei ființă S-a gândit Dumnezeu din veșnicii, pentru a fi purtătoarea și martora Planului divin de Mântuire. În al treilea rând, alegerea se referă la ins la cel în parte lepădat sub imperiul păcatului, nu fiindcă așa l-a rânduit sau creat Dumnezeu, ci fiindcă astfel a ajuns prin propria sa alegere. În această situație deznădăjduită l-a găsit vestea bună a Evangheliei. suntem ai lui Hristos, pentru că El a suportat toate urmările alegerii noastre păcătoase. Barth spune că o predestinație egală cu fatalismul este incomparabilă cu Revelația, cu Isus Hristos, Cel venit între noi în corp omenesc, căci astfel El ar fi găsit pe pământ o situație gata încheiată și ireversibilă. În acest caz El ar fi venit cel mult la “unii”, dar la “alții” nicidecum. Astfel El ar fi venit ca o unealtă subordonată a executării unui decret prestabilit. Mai mult: Însuși Tatăl ar fi devenit captivul propriului Său decret, iar omul ar fi fost o marionetă neputincioasă și iresponsabilă. Pentru detalii ia te rog tomul K. Barth - Kirchliche Dogmatik, 1942, II/2. Se prea știe... Dar mai bine stai să-ți cânt: ![]() |
#124
|
|||
|
|||
![]()
Merci pentru prezentare,da lucrurile sunt putin mai complicate.Scurt:alegerea,luata singular,nu mantuieste pe nimeni.Hotaraste.Are legatura cu doctrina vinovatiei,rascumpararii si regenerarii.Alegerea facuta de Tata,este legata de lucrarea rascumparatoare a Fiului si de lucrarea inoitoare a Duhului.Altfel vax albina,ti-ar spune un calvinist clasic gen Spurgeon.Daca ai chef de studii pe tema predestinarii in protestantism iti dau autori(incearca Loraine Boettner) si de acolo te descurci tu.Imi este prea cald acum ca sa scriu Letopisetul Tarii Calviniste.
Inca ceva:stii ce sustine Barth despre somnul de dupa moarte?Nu l-as cita in locul tau.Ia vezi,in Church Dogmatics vol III,pag 778,din ce imi aduc aminte.Sau mai bine posteza,daca tot citezi din el si ai cartea.Odata,poate iti spun un autor protestant care a avut o disputa de mare anvergura teologica cu el pe tema asta.Il acuza pe Barth de interpretare ex post facto dpdv a doctrinei Noului Testament.Mai ma gandesc ca nu cumva sa devii prea entuziast :) Ma duc la o bere.Stiu ca voi nu beti asa ca nu pot sa te invit.O sa beau eu una in sanatatea ta.Spor la dispute,pe ce tema vrei tu,cu cine vrei,oricum ai un final predestinat pe acest forum, hihi :) Glumesc ma. Last edited by Scotland The Brave; 09.07.2011 at 17:46:52. |
#125
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
![]() ![]() Din câte știu, nu prea știu multe despre ce susține Barth cu privire strict la somnul morții, însă aud că în secolul nostru s-a făcut un progres vizibil în tratarea biblică a naturii omului. Teologi renumiți s-au reîntors la învățătura sănătoasă a Bibliei, refuzând platonismul creștin referitor la nemurirea necondiționată a sufletului. Amintesc numai câteva nume dintre teologii cu greutate: Emil Brunner, Rudolf Bultmann, Oscar Cullmann, Hans Walter Wolff, André Nygren, R. Niebuhr, P. Tillich. Parcă era și Barth printre ei... |
#126
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Last edited by Scotland The Brave; 09.07.2011 at 18:00:07. |
#127
|
|||
|
|||
![]()
Mai oameni buni!! :)) Am si eu o teorie despre predestinare, dar a mea e tare scurta, nu va retin mult: omul este predestinat sa iubeasca si sa fie iubit! :)
Cin cin cu sanatate! :)) Last edited by Adriana3; 09.07.2011 at 18:04:05. |
#128
|
|||
|
|||
![]()
Corect:)),prin urmare bere la tap neicusorule.Asa ca la bulevard birjar! :) Trice, tanti auguri!
|
#129
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() |
#130
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Biblia protestanta sau Bibila ''Cornilescu'' | Templier Knight | Despre Sfanta Scriptura | 22 | 13.03.2015 17:43:49 |
Sinod pentru reforma BC posibil?! | mihaiB | Biserica Romano-Catolica | 8 | 27.09.2012 14:32:03 |
Casa protestanta | nicolae_nicolae | Biserici Protestante | 51 | 27.06.2010 19:39:55 |
|