Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Am avut, fiecare, în vedere, un alt tip de suferință. Eu mă gândeam mai degrabă la singurătate, la lipsa ajutorului din partea oamenilor și la faptul că El este întotdeauna acolo, disponibil mereu, deschis. M-am gândit că, dacă te afli într-o astfel de stare, rugându-te, vei fi mângâiat, vei simți că nu ești singur și că ești iubit, vei simți un răspuns în inima ta și asta îți va da putere. Rugăciunea e un dialog real, nu e monolog. Dumnezeu răspunde într-un fel mai adânc decât prin cuvinte.
|
Si in cazul singuratatii este valabil ce am spus eu. Tot aducandu-ti in cale
omul potrivit te scapa de singuratate. :-)
Tu vorbeai de
primul pas : dialogul cu El, momentul disperarii cand singuri " ne certam" cu El in camara noastra!! Vorbeai de LINISTEA care te cuprinde in acele momente, pacea si siguranta, ca El "te tine de mana"pana iesi la liman.:-) ..
Eu vorbeam de
pasul urmator: actiunea!:-)Adica
modul concret prin care Dumnezeu ne ajuta!
12.07.2011, 16:02:33
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode