Vive la France !

În prealabil postat de miles to truth

apropo de asta, nu mai stiu pe ce program, Boc era numit azi eroul Frantei ca ete na l-o sprijinit oleaca pe bietu om :)

Nu l-o sprijinit "oleaca" ci a fost pe faza si l-a tinut zdravan ca altfel se imprastia tot pe jos..

[miles to truth]

În prealabil postat de Melissa

Nu l-o sprijinit "oleaca" ci a fost pe faza si l-a tinut zdravan ca altfel se imprastia tot pe jos..

:)) Melissa eu am vrut sa zic ca nu printr-o chestie dinasta devine un om erou da na ma rog fiecare intelege ce vrea ...poate ar trebui incoronat boc the brave

În prealabil postat de miles to truth

:)) Melissa eu am vrut sa zic ca nu printr-o chestie dinasta devine un om erou da na ma rog fiecare intelege ce vrea ...poate ar trebui incoronat boc the brave

Ideea e alta. Mie nu-mi place Boc deloc. Dar sunt corecta si recunosc ca daca nu era el, ambasadorul facea POC !

Si oricum a fost evident ca la misto l-au numit pe Boc eroul Frantei:-))

[miles to truth]

În prealabil postat de Melissa

daca nu era el, ambasadorul facea POC !

ha ha mi-a placut asta :D oricum mi-a placut de Geoana care vazand ca nu poate sa il mai prinda, a avut grija de pupitru ala

[vlad90]

Vive la Roumanie! In rest, sunt doar detalii.

[Mihnea Dragomir]

Ceea ce mi se pare curios este că atâţia francezi continuă să sărbătorescă drept Ziua Franţei comemorarea acelor evenimente, când canaliile Parisului şi ale istoriei au inaugurat, în numele "drepturilor omului", cea mai teribilă teroare pe care a cunoscut-o Europa până în 1917. Din "liberte, egalite, fraternite ou la mort", s-a promovat "la mort". Un dement a inventat o aplicaţie a planului înclinat pentru tăiatul capetelor: sinistra maşinărie a fost pusă la lucru timp de 6 ore pe zi şi a devenit monument de referinţă. În ura lor faţă de Cristos, faţă de Biserică, faţă de rege şi de nobili, faţă de orice ar fi putut avea legătură cu tradiţia, canaliile au tăiat capul regelui. Reginei. Unui număr impresionant de episcopi şi preoţi, neegalat decât de revoluţiile bolşevice. Unui număr încă şi mai mare de oameni simpli care, în Vandeea, s-au ridicat în apărarea preoţilor lor.

Dacă am vedea ruşi, nesiliţi de nimeni, aruncând cu artificii cu ocazia comemorării Revoluţiei din Octombrie, ni s-ar părea nefiresc. Dar, an după an, să vedem pe Fiica Cea Mai Mare a Bisericii jubilând la amintirea masacrării regilor şi episcopilor ei, ni se pare firesc. Fiecare pasăre, pe limba ei piere ! Adio, glorie a Franţei ! Ziua ta este, acum, ziua umbrei care ai ajuns: aniversarea căsăpirii crinilor tăi !

Această tristă zi nu poate fi ziua Franţei catolice şi monarhice. Eventual, poate fi sărbătoarea sanchiloţilor care au umplut cancelariile europene ajungând şi la noi şi învăţându-ne, democratic şi doctoral, la gât cravatei cum se leagă nodul.

[LapetiteMoc]

Perioada Inchizitiei din istoria BC este o pata extrem de rusinoasa pe fata crestinismului. Ea a determinat si inflorirea protestantismului.
Ma bucur ori de cate ori vad aici, in Franta, un catolic ce devine ortodox. Doamne, ajuta!

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ceea ce mi se pare curios este că atâţia francezi continuă să sărbătorescă drept Ziua Franţei comemorarea acelor evenimente, când canaliile Parisului şi ale istoriei au inaugurat, în numele "drepturilor omului", cea mai teribilă teroare pe care a cunoscut-o Europa până în 1917. Din "liberte, egalite, fraternite ou la mort", s-a promovat "la mort". Un dement a inventat o aplicaţie a planului înclinat pentru tăiatul capetelor: sinistra maşinărie a fost pusă la lucru timp de 6 ore pe zi şi a devenit monument de referinţă. În ura lor faţă de Cristos, faţă de Biserică, faţă de rege şi de nobili, faţă de orice ar fi putut avea legătură cu tradiţia, canaliile au tăiat capul regelui. Reginei. Unui număr impresionant de episcopi şi preoţi, neegalat decât de revoluţiile bolşevice. Unui număr încă şi mai mare de oameni simpli care, în Vandeea, s-au ridicat în apărarea preoţilor lor.

Dacă am vedea ruşi, nesiliţi de nimeni, aruncând cu artificii cu ocazia comemorării Revoluţiei din Octombrie, ni s-ar părea nefiresc. Dar, an după an, să vedem pe Fiica Cea Mai Mare a Bisericii jubilând la amintirea masacrării regilor şi episcopilor ei, ni se pare firesc. Fiecare pasăre, pe limba ei piere ! Adio, glorie a Franţei ! Ziua ta este, acum, ziua umbrei care ai ajuns: aniversarea căsăpirii crinilor tăi !

Această tristă zi nu poate fi ziua Franţei catolice şi monarhice. Eventual, poate fi sărbătoarea sanchiloţilor care au umplut cancelariile europene ajungând şi la noi şi învăţându-ne, democratic şi doctoral, la gât cravatei cum se leagă nodul.

Cum mai serbează Franta de ziua ei? De fapt, care ar trebui să fie Ziua Frantei?