Avem voie sa bem vin sau nu? Abaut Domnul Iisus vin sau must?

[AndreiM]

Sunt de acord cu tine. Putem bea vin.

[lacrimi]

În prealabil postat de AndreiM

Sunt de acord cu tine. Putem bea vin.

Nu ma refer la faptul ca ne putem imbata de vin, dar "vinul" reprezinta insasi sangele Domnului. Daca asa a spus Domnul, noi de ce sa bem suc de struguri?... Schimband sensul cuvintelor Mantuitorului, asta il cred eu pacat

[AndreiM]

Desigur ca nu, orice lucru facut patimas e sau devine pacat. Dar ce spun aceia, ca must, ca altceva... e absolut ridicol.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de lacrimi

"vinul" reprezinta insasi sangele Domnului.

Dacă "reprezintă" înseamnă că e un simbol. Credeţi acest lucru?

În prealabil postat de lacrimi

Daca asa a spus Domnul, noi de ce sa bem suc de struguri?...

Pentru că aşa a spus Domnul: "rodul viţei". Nu a folosit termenul "vin".

[tara tara vrem ostas]

A fost vin.Pavel cand le scrie Corintenilor despre Cina Domnului (Sf Euharistie) le spune : nu aveti case sa mancati si sa va imbatati.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

A fost vin.Pavel cand le scrie Corintenilor despre Cina Domnului (Sf Euharistie) le spune : nu aveti case sa mancati si sa va imbatati.

Asta presupune că [şi] la biserică se îmbătau? Ori era vorba despre niscaiva metehne de-ale corintenilor cărora le cam plăcea trasul la măsea?

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

A fost vin.Pavel cand le scrie Corintenilor despre Cina Domnului (Sf Euharistie) le spune : nu aveti case sa mancati si sa va imbatati.

1Corinteni 11:20. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
21. Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

1Corinteni 11:20. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
21. Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată.

Trebuie să fim conştienţi că biserica din Corint avea probleme, în niciun caz nu putem afirma că sf. ap. Pavel ar recomanda beţia în cadrul Cinei Domnului.
Adică, oricare ar fi intenţia, ap. Pavel spune că nu era cu putinţă în împrejurările acelea să se ţină serviciul sfânt de împărtăşire. Ei se adunau, desigur, pentru o cină, dar nu era Sfânta Cină. Aceasta nu se datora lipsei de înlesniri, ci lipsei de atmosferă spirituală necesară şi lipsei de discernământ spiritual care ar fi dus la apreciere plină de seriozitate a însemnătăţii rânduielii. Corintenii nu trebuiau să-şi închipuie că astfel de practici ca acelea care erau permise la ei în astfel de timpuri erau compatibile cu serbarea Cinei. Lăcomia, egoismul şi necumpătarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a părăsit bucuriile Cerului pentru a da tot ce avea pentru mântuirea păcătoşilor.
Creştinii din Biserica Primară de obicei luau Cina Domnului după o masă a dragostei frăţeşti, sau agapă. În felul acesta întreaga acţiune alcătuia o comemorare a ultimei sărbători a Paştelui, la care Hristos a instituit rânduiala Cinei Domnului. Masa de dragoste era o masă la care fiecare membru contribuia cu de ale mâncării care erau consumate în comun cu toţi ceilalţi credincioşi pentru a demonstra lămurit comuniunea iubirii din biserica creştină, o comuniune care nu cunoaşte nicio distincţie de castă sau clasă, care pune pe toţi pe aceeaşi treaptă. Masa aceasta, urmată de Cina Domnului arată că toţi se împărtăşeau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Său, atât materiale cât şi spirituale şi că nu e părtinire manifestată faţă de nimeni. Obiceiul acesta a dăinuit în Biserică până la finele secolului al IV-lea, când, datorită creşterii Bisericii şi mărimii sporite a adunărilor, s-a găsit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului.

În prealabil postat de osutafaraunu

Trebuie să fim conştienţi că biserica din Corint avea probleme, în niciun caz nu putem afirma că sf. ap. Pavel ar recomanda beţia în cadrul Cinei Domnului.
Adică, oricare ar fi intenţia, ap. Pavel spune că nu era cu putinţă în împrejurările acelea să se ţină serviciul sfânt de împărtăşire. Ei se adunau, desigur, pentru o cină, dar nu era Sfânta Cină. Aceasta nu se datora lipsei de înlesniri, ci lipsei de atmosferă spirituală necesară şi lipsei de discernământ spiritual care ar fi dus la apreciere plină de seriozitate a însemnătăţii rânduielii. Corintenii nu trebuiau să-şi închipuie că astfel de practici ca acelea care erau permise la ei în astfel de timpuri erau compatibile cu serbarea Cinei. Lăcomia, egoismul şi necumpătarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a părăsit bucuriile Cerului pentru a da tot ce avea pentru mântuirea păcătoşilor.
Creştinii din Biserica Primară de obicei luau Cina Domnului după o masă a dragostei frăţeşti, sau agapă. În felul acesta întreaga acţiune alcătuia o comemorare a ultimei sărbători a Paştelui, la care Hristos a instituit rânduiala Cinei Domnului. Masa de dragoste era o masă la care fiecare membru contribuia cu de ale mâncării care erau consumate în comun cu toţi ceilalţi credincioşi pentru a demonstra lămurit comuniunea iubirii din biserica creştină, o comuniune care nu cunoaşte nicio distincţie de castă sau clasă, care pune pe toţi pe aceeaşi treaptă. Masa aceasta, urmată de Cina Domnului arată că toţi se împărtăşeau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Său, atât materiale cât şi spirituale şi că nu e părtinire manifestată faţă de nimeni. Obiceiul acesta a dăinuit în Biserică până la finele secolului al IV-lea, când, datorită creşterii Bisericii şi mărimii sporite a adunărilor, s-a găsit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului.

Un obicei pierdut este si ,,Sarutarea iubirii", aspect care a fost remarcat si intr-un articol publicat pe acest site.

[lacrimi]

În prealabil postat de osutafaraunu

Trebuie să fim conştienţi că biserica din Corint avea probleme, în niciun caz nu putem afirma că sf. ap. Pavel ar recomanda beţia în cadrul Cinei Domnului.
Adică, oricare ar fi intenţia, ap. Pavel spune că nu era cu putinţă în împrejurările acelea să se ţină serviciul sfânt de împărtăşire. Ei se adunau, desigur, pentru o cină, dar nu era Sfânta Cină. Aceasta nu se datora lipsei de înlesniri, ci lipsei de atmosferă spirituală necesară şi lipsei de discernământ spiritual care ar fi dus la apreciere plină de seriozitate a însemnătăţii rânduielii. Corintenii nu trebuiau să-şi închipuie că astfel de practici ca acelea care erau permise la ei în astfel de timpuri erau compatibile cu serbarea Cinei. Lăcomia, egoismul şi necumpătarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a părăsit bucuriile Cerului pentru a da tot ce avea pentru mântuirea păcătoşilor.
Creştinii din Biserica Primară de obicei luau Cina Domnului după o masă a dragostei frăţeşti, sau agapă. În felul acesta întreaga acţiune alcătuia o comemorare a ultimei sărbători a Paştelui, la care Hristos a instituit rânduiala Cinei Domnului. Masa de dragoste era o masă la care fiecare membru contribuia cu de ale mâncării care erau consumate în comun cu toţi ceilalţi credincioşi pentru a demonstra lămurit comuniunea iubirii din biserica creştină, o comuniune care nu cunoaşte nicio distincţie de castă sau clasă, care pune pe toţi pe aceeaşi treaptă. Masa aceasta, urmată de Cina Domnului arată că toţi se împărtăşeau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Său, atât materiale cât şi spirituale şi că nu e părtinire manifestată faţă de nimeni. Obiceiul acesta a dăinuit în Biserică până la finele secolului al IV-lea, când, datorită creşterii Bisericii şi mărimii sporite a adunărilor, s-a găsit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului.

Foarte interesant. Apropo'. Din ce "grupare religioasa"/cult faci parte?