|
|
|
|
|
|
|
#1
18.07.2011, 10:17:23
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
#2
18.07.2011, 11:07:45
|
|||
|
|||
|
Nichita Stănescu Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți. El a întins spre mine o ramură ca un braț. Eu am întins spre el brațul ca o ramură. El și-a înclinat spre mine trunchiul ca un măr. Eu am inclinat spre el umărul ca un trunchi noduros. Auzeam cum se-nțetește seva lui bătând ca sângele. Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva. Eu am trecut prin el. El a trecut prin mine. Eu am rămas un pom singur. El un om singur.
|
|
#3
18.07.2011, 11:09:31
|
|||
|
|||
|
Elena Armenescu Dictatura iubirii
De vrei sau de nu vrei Văzutele și nevăzutele toate Încolțesc, răsar și cresc Sub blândețea forței Sub duioșia înfricoșării Îndurătoare-neîndurătoare Liniște neliniștită Veșnic în alergare Sacra putere a iubirii Sub care toate se desăvârșesc Dar dumnezeiesc! Uneori parcă sunt tumultul memoriei exilate din muguri în flori cu ochiul florii văd în fine cum lumina din adâncul florii vine aerul ne caută și ne respiră prin celeste-pământene grădini vântul cosmic ne răsfiră trecutele- viitoare iubiri în jocul razei lui cu umbra soarele ne dansează tandru pe trupuri, pe gânduri imperceptibil, perceptibil amplu contrariile se apropie, se depărtează și iarăși seating se sting ca din nimic apoi se aprind cum nevăzutele și văzutele toate încolțesc, răsar și cresc sub sacra putere a iubirii în care toate se desăvârșesc. Viul În puritate se alintă Nemăsurat, măsurat Patimă împătimită Din începuturi plămădită. Suntem ai Soarelui Suntem fii ai Pământului Unde o clipă Opozițiile se suspendă Și iarăși se infiripă Pentru că Toate nevăzutele și văzutele Simt în adâncul lor Cum încolțesc, răsar și cresc Sub sacra putere a iubirii În care toate se desăvârșesc Minunat dar dumnezeiesc. Timpul nu ne-ar atinge Binecuvântată fii iubire! m-aș întoarce și m-aș alătura celor ce construiesc noul model omenesc, neomenesc cu tine, cu el. Dictatura iubirii este posibilă Oricând, oriunde În lumea vizibilă, invizibilă... Comunicarea Tăcerea din miezul hohotului Lumina Triunghiul înțelepciunii Izvoditorul razelor genunii În care râde, râde nestăvilit Ochiul Pulsatoriu, aleatoriu Tăinuit. Destăinuit Râde Cel ce Vede Și cunoaște neîncetat Cum se naște puritatea din păcat Cum grandioasele splendori Micul mare și marele mic Nemanifestatul manifestat Căutarea parcă își găsesc aflarea Și cum Deodată țâșnesc, se aruncă în mișcare Mi întâi vgând și vis Adorareapoi rug aprins de neaflare. Nevăzutele și văzutele toate Încolțesc, răsar, cresc și dispar În văile abisale Pe crestele mitocondriale Sub blândețea forței Sub duioșia îndurării Sub care toate se desăvârșesc, în Sacra putere a Iubirii
|
|
#4
18.07.2011, 17:37:35
|
|||
|
|||
|
Magda Isanos
Vis vegetal As vrea să fiu copac Si-as vrea să cresc langa fereastra ta. Te-as auzi, Si-n voie te-as privi intreaga zi M-as apuca si iarna să-nfloresc, Ca să te bucuri! Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea, Iar noptile mi-ar da cercei de stele Pe care, ca pe frunze ti le-as da. Prin geamul larg deschis, de-atatea ori M-as apleca usoara să-ti sarut Când parul ce pe frunte ti-a cazut, Când buzele cu buze moi de flori Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere Si foi de aur rosu prin odaie Cu-a ramurilor tanara putere Ti-as apara obloanele de ploaie. Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara De primavara, când va fi si luna Va trece prin gradina o zana buna, Facandu-mă femeie să fiu iara. Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz Genunchiul ud de frunze si pământ, Cu roua si cu luna pe obraz, Eu ti-as sari în casa si senina, Uitind de-atata vreme să vorbesc, Cu cate-un cuib în fiecare mana, As incepe să zambesc.
|
|
#5
18.07.2011, 19:47:00
|
|||
|
|||
|
Romanța cheii - Ion Minulescu
Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn, Pe scară, Și căzând, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut aseară Am cătat-o ; Dar pe scară Era noapte ca și-afară - Noapte ca sub boltuita Cupolă de mănăstire, Când s-au stins pe la icoane Lumânările de ceară. Și-am rămas în turnul gotic - Turnul celor trei blazoane: Al Iubirii, Al Speranței, Și-al Credinței viitoare... Și-am rămas în turnul gotic Domn pe-ntinsele imperii Ale negrului haotic. Și-au trecut de-aseară clipe, Și-au trecut de-aseară ore, Și-ale zorilor aripe Fluturatu-mi-au grăbite, Ca și clipele trăite Pe-albul treptelor sonore. Și m-am coborât pe scară... Dar pe cea din urmă treaptă Cheia ce mi-ai dat aseară Am găsit-o prefăcută Într-o cupă albă, plină Cu vin verde de cucută. Și pe cea din urmă treaptă Am îngenuncheat Și-am plâns - Căci pe cea din urmă treaptă, Ca-ntr-o carte înțeleaptă, Am citit în fundul cupei Naufragiul ce m-așteaptă!...
|
|
#6
18.07.2011, 22:29:22
|
|||
|
|||
|
Rumi
Iubirea a spus
Știi ce ești? Ești un manuscris al unei scrisori divine, Ești oglinda care reflectă o față zeiască. Acest univers nu este în afara ta. Privește în tine; tot ceea ce vrei să fii Ești. Ascultă secretul din profunzimea versurilor... Și lasă-l să te ducă unde vrea... Nu uita de sfatul meu Și nu abandona această cheie. Am terminat cu munca și Am renunțat la toate. Acum sciu poezie. Gândul meu, inima mea, viața mea Îi aparțin Lui. Toate aceste trei cuvinte Le-am cuprins într-unul singur: Iubire. Îndrăgostiții au religia lor. Singurul lor crez este Iubirea.
|
|
#7
18.07.2011, 22:31:46
|
|||
|
|||
|
Rumi
"Nu vei putea trăi fără flacără dacă ai cunoscut extazul arderii."
"Adu-mi aproape buzele Tale, astfel încât sărutul tău să-mi trezească sufletul." "Iubiții nu se întâlnesc la un moment dat. Ei sunt dintotdeauna unul în altul."
|
|
|
Mod hibrid