Patimile

În prealabil postat de George.m

"
Asa este si cu sufletul. De ar avea numai o patima in stare de deprindere, vrasmasul in rapune in orice clipa voieste. Caci il are sub stapanirea sa prin patima aceea. De aceea va spun: nu lasati patima sa-si faca deprindere in voi" (Avva Dorotei) "De nu mi-ar fi ajutat Domnul, sufletul meu s-ar fi salasluit in iad (Psalmul 93,17) ".

Dar un suflet care are o astfel de patima de deprindere si care vede ca este ajutat de Dumnezeu mereu , a facut minune dupa minune cu acest suflet....si asa este iadul ar fi salasul lui.....constientizeaza asta si totusi este prins, ca intr-o chinga si in acesta neputinta de a lupta cu acest duh ce-l chinuie.....oare cum se va sfarsi ???
Oare chiar sa fi dat o viata unui suflet Dumnezeu, cu o cruce pe care a dus-o, de care nu s-a lepadat , punandu-si viata la picioarele Lui mereu varsand lacrimi de tristete si totusi sa-i dea neputinta de a iesi din acesta patima este posibil ?
As vrea sa cred ca totusi va fi o iesire din iadul ce-l bantuie si vrasmasul daca vroia l-ar fi rapus cu siguranta, dar se pare ca marea milostivire a Lui, a Dumnului il tine inca aici ...pentru ce oare, asta este intrebarea? .

__________________________________________________ _____________
Faptele tale vorbesc atat de tare, incat nu mai aud nici ce imi spui...