Nunta Curata

[Veronica 18]

În prealabil postat de Azzuurra

Daca stii ca o persoana nu va tine Nunta Curata, este bine sa te casatoresti cu ea sau nu?

Nunta curata= posturile, zilele de Luni, Miercuri, Vineri, Sambata, Duminica, perioada sarcinii si alaptarii, fara metode de preventie.

N-am prieten, dar voiam sa stiu preventiv. Ma gandesc, ca daca cineva e casatorit si sotul vrea in acele perioade, il lasa. Dar poate n-au stiu de la inceput cum trebuie tinuta casnicia. Dar asa, daca stiu, ma gandesc ca ar trebui sa-i spun persoanei ce inseamna o casnicie din punct de vedere religios.

Acum, daca ii spui unui baiat toate astea, fuge.

Inca ceva, am facut candva o "specie de malahie". Nu conteaza detaliile. Ideea e, ca daca ii spui asta unui baiat feciorelnic, care ar tine Nunta Curata si asta isi doreste, sigur fuge si el din motivul de mai sus.

Normal ar trebui sa gasesc pe cineva care sa tina Nunta Curata, nu, orice ar fi?

Am citat un fragment pentru tine si pentru cei ce sunt interesati de acest subiect. Sper sa-ti fie util.

Înfrânarea soţilor de la poftele trupeşti
„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?
- Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.
Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu şi de căderea lui în adulter şi va fi mai vinovată decât bărbatul ei.
- Pentru ce?
- Pentru ce? Pentru că, lipsindu-1 de legăturile trupeşti la care-i dă dreptul legea căsătoriei, 1-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soţii nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soţia care lipseşte necontenit pe soţul ei de uşurarea ce i-o dă căsătoria?
- Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situaţie mai silnică şi mai împovorătoare decât aceasta!
- Da! Asta o spun şi eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci aşa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta şi Pavel, după ce a spus că lanţul căsătoriei nu se poate rupe, vorbeşte şi despre cazul în care acest lanţ s-a rupt. După ce a spus: Eşti legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Eşti dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda aşa, ca să îmbrăţişeze cu mai multă uşurinţă învăţătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăţilor căsătoriei şi ai aflat câtă sălnicie duce cu ea." (Despre Feciorie, 47-48, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 86-87)

CĂSĂTORIA (albă)
„- Ascultă şi fereşte-te de gândurile lui (ale diavolului)! A poruncit Hristos prin Pavel ca femeia să nu se despartă de bărbat şi să nu se lipsească unul pe altul decât prin bună înţelegere (I Cor., 7, 5). Dar unele femei, din o aşa zisă dragoste de evlavie şi de înfrânare, îndepărtându-se de bărbaţii lor, cu gândul că fac faptă de evlavie, au împins pe bărbaţii lor la desfrânare. Gândeşte-te cât de mare e răul acesta! Aceste femei se supun unei atât de mari osteneli tocmai ca să fie învinuite că au săvârşit cele mai mari păcate, ca să-şi atragă asupra lor cea mai grea osândă şi să împingă pe bărbaţii lor în prăpastia pierzării". (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, IV, în col. PSB, voi. 23, pp. 970-971)

[vsovivi]

''Dacă soţul îşi va îmbrăca femeia în lux o va pierde şi în părul femeii în care a intrat foarfeca sunt mii de draci... '' ceva de genul ăsta ne spune Domnul.

apoi ...natura... asta caută omul...

...însă sexy-sexy = păcat...

Iar păcatul nu e voie niciodată, nu există dezlegare la păcate că e post, că e sărbătoare, sau eşti între ele.

E mare diferenţă când omul iubeşte curat sau ''iubeşte'' pentru păcate, căci iubirea vătămătoare nu e totuna cu iubirea sfântă, aia care vine de la Dumnezeu.

Nu ai cum să-ţi linişteşti cugetul apoi folosind superstiţii ieftine sau înmulţind regulile sau rigurozitatea lor... oare crezi că ai să-ţi poţi păcăli inima sau ochii sufletului sau conştiinţa cea înţeleaptă?

Cerul sfânt e numai ochi, şi toţi acei ochi sunt curaţi şi cuminţi... căci Cerul e plin de heruvimi şi serafimi care au ochi cu care văd şi în interior dar şi în afară... ei sunt numai ochi cu care Îl privesc pe Dumnezeu.

Oare crezi că în asta constă căsătoria, în a te preocupa când anume ai dezlegare la amor? Când să închizi ochii aprinzând poftele?

Nu există dezlegări... doar dragostea e acceptată... dar omul a înlocuit-o cu reguli sexuale, cu libertăţi când el poate să se distreze cu toate curvele, asemănându-se cu toţi şerpişorii.

Postul nu opreşte dragostea niciodată... ci postul opreşte patima, răutatea, curiozitatea, ispita, goliciunile hazlii căci după toate cele rele, dacă le trăieşti, apar copii care sunt vânduţi sultanului, gLumii, vremelniciei şi deşertăciunii... şi întrebarea este: cine o să răspundă pentru ei, pentru sufletele lor pierdute când vor îmbrăţişa toate modele de prin toate filmele? Cine? Bunica?

[Azzuurra]

În prealabil postat de vsovivi

''Dacă soţul îşi va îmbrăca femeia în lux o va pierde şi în părul femeii în care a intrat foarfeca sunt mii de draci... '' ceva de genul ăsta ne spune Domnul.

apoi ...natura...

sexy-sexy = păcat...

Iar păcatul nu e voie niciodată, nu există dezlegare la păcate că e post, că e sărbătoare, sau eşti între ele.

E mare diferenţă când omul iubeşte curat sau ''iubeşte'' pentru păcate, căci iubirea vătămătoare nu e totuna cu iubirea sfântă, aia care vine de la Dumnezeu.

Nu ai cum să-ţi linişteşti cugetul folosind superstiţii ieftine sau înmulţind regulile sau rigurozitatea lor... oare crezi că ai să-ţi poţi păcăli inima sau ochii sufletului sau conştiinţa cea înţeleaptă?

Cerul sfânt e numai ochi, şi toţi acei ochi sunt curaţi şi cuminţi... căci Cerul e plin de heruvimi şi serafimi care au ochi cu care văd şi în interior dar şi în afară... ei sunt numai ochi cu care Îl privesc pe Dumnezeu.

Oare crezi că în asta constă căsătoria, în a te preocupa când anume ai dezlegare la amor?

Nu există dezlegări... doar dragostea e acceptată... dar omul a înlocuit-o cu reguli sexuale, cu libertăţi când el poate să se distreze cu toate curvele, asemănându-se cu toţi şerpişorii.

Postul nu opreşte dragostea niciodată... ci postul opreşte patima, răutatea, curiozitatea, ispita, goliciunile hazlii căci după toate cele rele, dacă le trăieşti, apar copii care sunt vânduţi sultanului, gLumii, vremelniciei şi deşertăciunii... şi întrebarea este: cine o să răspundă pentru ei, pentru sufletele lor pierdute când vor îmbrăţişa toate modele de prin toate filmele? Cine? Bunica?

Buna. Merci pentru raspuns.



"Oare crezi că în asta constă căsătoria, în a te preocupa când anume ai dezlegare la amor?"

Poate m-am facut inteleasa pana acum..... Ideea este ca atunci cand nu stii ceva, n-ai facut in necunostinta de cauza. Dar cand stii?

Nu ma casatoresc maine, dar stiu ca un barbat obisnuit mi-ar spune "pleaca de aici" si poate si unul altfel.

Si poate casatoria este raport de prietenie in care sa vrei acelasi lucru de la "amor".
Mi-o zice Dumnezeu: " Mai, fata, eu inainte de casatorie ti-am zis ce trebuie sa faci, da' tu ce-ai facut, nu ti-ai pastrat casnicia curata si ai stiu ce babrabt ti-ai ales si tot te-ai casatori?"

Evrei 13:1-6 Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari.

Nu stiu ce raspunsuri speram ........

În prealabil postat de Azzuurra

Buna. Merci pentru raspuns.



"Oare crezi că în asta constă căsătoria, în a te preocupa când anume ai dezlegare la amor?"

Poate m-am facut inteleasa pana acum..... Ideea este ca atunci cand nu stii ceva, n-ai facut in necunostinta de cauza. Dar cand stii?

Nu ma casatoresc maine, dar stiu ca un barbat obisnuit mi-ar spune "pleaca de aici" si poate si unul altfel.

Si poate casatoria este raport de prietenie in care sa vrei acelasi lucru de la "amor".
Mi-o zice Dumnezeu: " Mai, fata, eu inainte de casatorie ti-am zis ce trebuie sa faci, da' tu ce-ai facut, nu ti-ai pastrat casnicia curata si ai stiu ce babrabt ti-ai ales si tot te-ai casatori?"

Evrei 13:1-6 Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari.

Nu stiu ce raspunsuri speram ........

Problema pusă de tine e serioasă. E foarte bine că te gândeşti la aspectele astea acum, când încă nu ai ales.

Se spune că cea mai mare virtute a creştinului este cumpătarea; să nu deviezi nici de-a dreapta, nici de-a stânga. Nici să te scârbeşti de trup, nici să desfrânezi.

Dar înainte de problema sexualităţii se pune problema iubirii. În funcţie de ce iubeşti să-ţi fie şi alegerea. Fie că te căsătoreşti, fie că alegi celibatul (sau, poate, călugăria), trebuie să o faci pentru că iubeşti: pe Dumnezeu, Căruia poţi alege să i te dăruieşti integral, sau un bărbat şi viaţa de familie cu toate cele bune ale ei. Şi în căsătorie, şi în necăsătorie poţi trăi nedespărţit de Dumnezeu, ferindu-te de păcate.

Poate îţi scoate în cale Dumnezeu un băiat care să gândească la fel ca tine sau care să te iubească şi să te înţeleagă. Nu sunt toţi băieţii la fel. Nu sunt toţi împătimiţi de trup sau dependenţi de el. Unii se pot abţine o perioadă îndelungată de la relaţiile trupeşti; alţii nu. E posibil să-ţi dai seama de lucrul acesta şi înainte de căsătorie, comunicând cu el, observând dacă este mai mult suflet sau mai mult trup.

Dar chiar dacă se întâmplă să constaţi după ce te-ai căsătorit că nu poate să se abţină prea mult, nu trebuie să te îngrijorezi: prin nuntă, trupul tău devine al lui; sunteţi un trup şi, dacă aveţi dragoste curată între voi, unirea aceasta poate fi o dăruire deplină.

Desfrânarea trebuie evitată cu orice chip; în ea nu e dragoste, ci egoism, pentru că vine din căutarea plăcerii proprii. Pe când în iubire e dăruire; trup şi suflet.

[Azzuurra]

În prealabil postat de N.Priceputu

Problema pusă de tine e serioasă. E foarte bine că te gândeşti la aspectele astea acum, când încă nu ai ales.

Se spune că cea mai mare virtute a creştinului este cumpătarea; să nu deviezi nici de-a dreapta, nici de-a stânga. Nici să te scârbeşti de trup, nici să desfrânezi.

Dar înainte de problema sexualităţii se pune problema iubirii. În funcţie de ce iubeşti să-ţi fie şi alegerea. Fie că te căsătoreşti, fie că alegi celibatul (sau, poate, călugăria), trebuie să o faci pentru că iubeşti: pe Dumnezeu, Căruia poţi alege să i te dăruieşti integral, sau un bărbat şi viaţa de familie cu toate cele bune ale ei. Şi în căsătorie, şi în necăsătorie poţi trăi nedespărţit de Dumnezeu, ferindu-te de păcate.

Poate îţi scoate în cale Dumnezeu un băiat care să gândească la fel ca tine sau care să te iubească şi să te înţeleagă. Nu sunt toţi băieţii la fel. Nu sunt toţi împătimiţi de trup sau dependenţi de el. Unii se pot abţine o perioadă îndelungată de la relaţiile trupeşti; alţii nu. E posibil să-ţi dai seama de lucrul acesta şi înainte de căsătorie, comunicând cu el, observând dacă este mai mult suflet sau mai mult trup.

Dar chiar dacă se întâmplă să constaţi după ce te-ai căsătorit că nu poate să se abţină prea mult, nu trebuie să te îngrijorezi: prin nuntă, trupul tău devine al lui; sunteţi un trup şi, dacă aveţi dragoste curată între voi, unirea aceasta poate fi o dăruire deplină.

Desfrânarea trebuie evitată cu orice chip; în ea nu e dragoste, ci egoism, pentru că vine din căutarea plăcerii proprii. Pe când în iubire e dăruire; trup şi suflet.

Multumesc pentru raspuns.

[ilieradu]

aceasi problema ca tine o am si eu! intradevar in ziua de azi greu e sa gasesti o fata sau un baiat cu ideile astea dar nu imposibil! slava DOMNULUI inca mai sunt tineri care isi doresc o casnicie crestineasca! trebuie sa iti traiesti viata crestineasca in contiinoare si bunul DUMNEZEU le va randui pe toate!

[sophia]

Mai intai te rog sa-ti completezi la profil confesiunea/religia.

Pe urma eu am citit in mai multe locuri, inclusiv la Par. Cleopa (care mi se pare ca a gresit mult(e)) si nici macar dansul nu scrie ca oamenii casatoriti trebuie musai sa tina posturile de peste saptamana. Este peste tot doar o recomandare, in rest scrie clar ca se face cu acordul partenerului totul.
Nu mai exista "eu" ci "noi", intr-o casnicie.

In al treilea rand ceea ce gandesti si scrii tu aici despre casatorie este jignitor la adresa celor casatoriti. Ii consideri ne-ortodcsi si sa nu mai spun cum, daca nu se rezuma numai la anumite 2 zile fixe din saptamana.

Am vorbit si eu despre acest subiect cu preotul meu si mi-a explicat clar ca nu se pune problema in acest fel. Chiar s-a suparat ca denaturez Taina Cununiei.
Mi-a spus ca oamenii se casatoresc in fata lui Dumnezeu, in cadrul unei Taine pe care El ne-a dat-o tocmai ca sa fim casatoriti, impreuna, sa avem relatii si sa facem prunci si nu sa stam feciori ca la manastire.
Ca nu trebuie sa facem desfrau este una, dar ca trebuie sa ne retinem de la relatiile cu sotia/sotul pe motive din astea nu este corect.

Si ca sa se ajunga la divort din astfel de motive, este un pacat si mai mare.

In rest, eu iti doresc sa ajungi sa cunosti un baiat bun, ortodox, daca vrei tu, sa va iubiti si apoi ai sa vezi daca mai ajungi sa mai institui reguli.

Si mai scrie la canoane ca nici macar preotii nu au voie sa se abtina in cadrul casatoriei de la relatii cu sotia, in afara pregatirii pentru slujbe, (fara a fi de comun acord).

[Azzuurra]

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

[Azzuurra]

În prealabil postat de sophia

Mai intai te rog sa-ti completezi la profil confesiunea/religia.

Pe urma eu am citit in mai multe locuri, inclusiv la Par. Cleopa (care mi se pare ca a gresit mult(e)) si nici macar dansul nu scrie ca oamenii casatoriti trebuie musai sa tina posturile de peste saptamana. Este peste tot doar o recomandare, in rest scrie clar ca se face cu acordul partenerului totul.
Nu mai exista "eu" ci "noi", intr-o casnicie.

In al treilea rand ceea ce gandesti si scrii tu aici despre casatorie este jignitor la adresa celor casatoriti. Ii consideri ne-ortodcsi si sa nu mai spun cum, daca nu se rezuma numai la anumite 2 zile fixe din saptamana.

Am vorbit si eu despre acest subiect cu preotul meu si mi-a explicat clar ca nu se pune problema in acest fel. Chiar s-a suparat ca denaturez Taina Cununiei.
Mi-a spus ca oamenii se casatoresc in fata lui Dumnezeu, in cadrul unei Taine pe care El ne-a dat-o tocmai ca sa fim casatoriti, impreuna, sa avem relatii si sa facem prunci si nu sa stam feciori ca la manastire.
Ca nu trebuie sa facem desfrau este una, dar ca trebuie sa ne retinem de la relatiile cu sotia/sotul pe motive din astea nu este corect.

Si ca sa se ajunga la divort din astfel de motive, este un pacat si mai mare.

In rest, eu iti doresc sa ajungi sa cunosti un baiat bun, ortodox, daca vrei tu, sa va iubiti si apoi ai sa vezi daca mai ajungi sa mai institui reguli.

Si mai scrie la canoane ca nici macar preotii nu au voie sa se abtina in cadrul casatoriei de la relatii cu sotia, in afara pregatirii pentru slujbe, (fara a fi de comun acord).

"In al treilea rand ceea ce gandesti si scrii tu aici despre casatorie este jignitor la adresa celor casatoriti. Ii consideri ne-ortodcsi si sa nu mai spun cum, daca nu se rezuma numai la anumite 2 zile fixe din saptamana."

Nu stiu de unde ai inteles tu ca ii consider nu stiu cum pe cei care respecta doar doua zile pe saptamana. (Cred ca am mai spus, ca daca chiar nu poti rezista este acceptabila si Lunea, pentru ca este cea pentru ingeri, in fine....) N-am nimic cu ei.

Eu doar zic ca stiu cum trebuie si ca eu asta as vrea si m-am gandit ce sa fac cu o persoana "obisnuita".

"In rest, eu iti doresc sa ajungi sa cunosti un baiat bun, ortodox, daca vrei tu, sa va iubiti si apoi ai sa vezi daca mai ajungi sa mai institui reguli."

Baietii ii cunosti repede, dar mai bine este sa stii ce vrei, si de indragostit la fel, ca gasesti tu ceva de admirat. Adica la ce-mi foloseste mie sa ma indragostesc de unul care va vrea un numar de copii, sau nu stiu ce pozitii sexuale( o parte fiind pacat), sau..... Eu n-as putea sa-i indeplinesc dorintele si nici el pe ale mele. Deci ar fi o casatorie esuata.

"Si ca sa se ajunga la divort din astfel de motive, este un pacat si mai mare."

Sa zicem ca doi oameni au relatii normale(nu cele considerate pacat) si nu pot rezista, cred ca este mai pacat sa divorteze. Dar sa zicem ca acest cuplu nu a stiu cum trebuie tinuta casatoria, sau chiar daca ei au stiut, ei fiind asemanatori(adica considerand ei ca vor altfel), si-au dat seama ca s-ar intelege bine.

Dar daca vrei sa tii nunta curata, eu zic ca pentru fete este o prostie sa se indragosteasca in necunostinta de cauza.

Si am prieteni si asa si asa. Trebuie sa stii ce vrei tu, nu sa te arunci...

Legat de casatorie, am gasit intr-o carte in care spunea ca trebuie sa fie cumpatare si ca depinde, ca unii fac o data pe an, altii dupa ce fac copii nu, altii, ca nu fac in timpul saptamanii, in perioada posturilor, sau altii mai des. ("Viata de familie" Cuviosul Paisie Anghioritul) . Daca ai relatii mai dese, cred ca cea mai importanta e ziua de sarbatoare si ultima saptamana din posturile mari(-scrisa de mine.)

" 11. A unsprezecea taina a nuntii
.................................................. .................................................. .......
Toata viata crestinul, de cand se cununa si pana la moarte, n-are voie sa se impreuneze cu sotia lui decat numai martea si joia, daca nu-i post si daca nu-i sarbatoare atunci.

Si doctorii de azi, dupa stiinta, arata ca cei mai sanatosi copii devin din aceasta ca barbatul sa nu aiba contact cu sotia decat de doua ori pe saptamana. Chiar si stiinta vine in ajutor Bisericii si adevereste acest lucru, cei ce se impreuna prea des slabesc puterea si vigoarea copiilor si devin, pentru placerile lor, anormali.

Lunea se tine curatenia pentru sfintii ingeri pazitori si pentru sanatate. Miercurea si vinerea pentru preasfintele si infricosatele patimi ale Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, fiindea miercuri L-a vandut si vineri L-a rastignit si a curs preascumpul Sau sange si a udat Crucea pe Muntele Golgotei pentru pacatele noastre, Cel ce a facut cerul si pamantul.

Sambata se tine curatenia pentru cinstea Maicii Domnului si pomenirea raposatilor nostri. Iar Duminica pentru preasfanta si slavita inviere a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, prin care s-a mantuit tot neamul omenesc.

Iar martea si joia sunt lasate pentru impreunarea sotului cu sotia, de cand incepe ziua, de la miezul noptii. Deci de luni seara de la miezul noptii este dezlegare pana marti noaptea la miezul noptii. Tot asa si joi. "
Ne vorbeste Parintele Cleopa 7, Nunta crestina.

Se gaseste si aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/32nunta.htm

Legat de mine, sunt ortodoxa, pe stil nou. Si am o prietena pe stil vechi, care a citit mai multe carti decat mine, si nici nu se pune problema sa nu respecte nunta asa. Si cred ca toti prietenii ei gandesc la fel.

[korinna]

În prealabil postat de sophia

Mai intai te rog sa-ti completezi la profil confesiunea/religia.

Pe urma eu am citit in mai multe locuri, inclusiv la Par. Cleopa (care mi se pare ca a gresit mult(e)) si nici macar dansul nu scrie ca oamenii casatoriti trebuie musai sa tina posturile de peste saptamana. Este peste tot doar o recomandare, in rest scrie clar ca se face cu acordul partenerului totul.
Nu mai exista "eu" ci "noi", intr-o casnicie.

In al treilea rand ceea ce gandesti si scrii tu aici despre casatorie este jignitor la adresa celor casatoriti. Ii consideri ne-ortodcsi si sa nu mai spun cum, daca nu se rezuma numai la anumite 2 zile fixe din saptamana.

Am vorbit si eu despre acest subiect cu preotul meu si mi-a explicat clar ca nu se pune problema in acest fel. Chiar s-a suparat ca denaturez Taina Cununiei.
Mi-a spus ca oamenii se casatoresc in fata lui Dumnezeu, in cadrul unei Taine pe care El ne-a dat-o tocmai ca sa fim casatoriti, impreuna, sa avem relatii si sa facem prunci si nu sa stam feciori ca la manastire.
Ca nu trebuie sa facem desfrau este una, dar ca trebuie sa ne retinem de la relatiile cu sotia/sotul pe motive din astea nu este corect.

Si ca sa se ajunga la divort din astfel de motive, este un pacat si mai mare.

In rest, eu iti doresc sa ajungi sa cunosti un baiat bun, ortodox, daca vrei tu, sa va iubiti si apoi ai sa vezi daca mai ajungi sa mai institui reguli.

Si mai scrie la canoane ca nici macar preotii nu au voie sa se abtina in cadrul casatoriei de la relatii cu sotia, in afara pregatirii pentru slujbe, (fara a fi de comun acord).

Suntem chemati la infranare, la asceza vietii cu totii... la mantuire. Si sunt 2 cai de infranare, calugaria, sau casnicia. Insusi Mantuitorul recomanda, cine poate calugaria, e mai bine pentru sufletul sau sa se calugareasca, cine nu, sa se casatoreasca. Deci relatiile astea trupesti (din Taina Casatoriei) sunt ca o alternativa a slabiciunii trupesti... de neinfranare totala.

Daca te-ai casatorit nu inseamna ca ai liber la desfranare. Multi asa considera... ne-am casatorit, avem voie sa facem de toate in numele "iubirii"... dar cu Dumnezeu si cu voia Lui ce facem?

Si sa zicem ca sotul nu vrea sa tina cont de post, tu ce faci, faci voia lui, sau a Domnului... pe cine iubesti mai mult. De-ti iubesti sotul mai mult, nu esti vrednica de Dumnezeu. (viceversa este valabila)

Mirii sunt si ei chemati la infranare cat pot ei de multa, deci impreunarea ar trebui sa fie cat mai rara cu putinta, dar nu absenta, ca nu mai e cununie... si de 2 ori pe saptamana cred ca e de ajuns, zic.

Totusi intr-adevar nu cred ca doi miri care sunt abia la inceputul dragostei, al relatiei, se pot infrana asa de mult, pentru ca sunt abia la inceputul urcusului duhovnicesc impreuna. Poate doar daca amandoi sunt "antrenati" duhovniceste mai inainte.