Nunta Curata

[Azzuurra]

În prealabil postat de Veronica 18

Am citat un fragment pentru tine si pentru cei ce sunt interesati de acest subiect. Sper sa-ti fie util.

Înfrânarea soţilor de la poftele trupeşti
„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?
- Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.
Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu şi de căderea lui în adulter şi va fi mai vinovată decât bărbatul ei.
- Pentru ce?
- Pentru ce? Pentru că, lipsindu-1 de legăturile trupeşti la care-i dă dreptul legea căsătoriei, 1-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soţii nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soţia care lipseşte necontenit pe soţul ei de uşurarea ce i-o dă căsătoria?
- Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situaţie mai silnică şi mai împovorătoare decât aceasta!
- Da! Asta o spun şi eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci aşa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta şi Pavel, după ce a spus că lanţul căsătoriei nu se poate rupe, vorbeşte şi despre cazul în care acest lanţ s-a rupt. După ce a spus: Eşti legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Eşti dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda aşa, ca să îmbrăţişeze cu mai multă uşurinţă învăţătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăţilor căsătoriei şi ai aflat câtă sălnicie duce cu ea." (Despre Feciorie, 47-48, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 86-87)

CĂSĂTORIA (albă)
„- Ascultă şi fereşte-te de gândurile lui (ale diavolului)! A poruncit Hristos prin Pavel ca femeia să nu se despartă de bărbat şi să nu se lipsească unul pe altul decât prin bună înţelegere (I Cor., 7, 5). Dar unele femei, din o aşa zisă dragoste de evlavie şi de înfrânare, îndepărtându-se de bărbaţii lor, cu gândul că fac faptă de evlavie, au împins pe bărbaţii lor la desfrânare. Gândeşte-te cât de mare e răul acesta! Aceste femei se supun unei atât de mari osteneli tocmai ca să fie învinuite că au săvârşit cele mai mari păcate, ca să-şi atragă asupra lor cea mai grea osândă şi să împingă pe bărbaţii lor în prăpastia pierzării". (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, IV, în col. PSB, voi. 23, pp. 970-971)

Merci. Si sunt de acord, dar pentru cineva deja casatorit.

Dar eu nu sunt. Adica una e sa fii casatorita, sa nu fii stiut cum trebuie sa fie casnicia si ai un sot obisnuit(care a avut realatii....), evident, tot ceea ce e mai sus e bine sa respecti.

Dat fiind ca eu nu sunt casatorita, sa presupunem ca ajung sa cunosc un baiat obinuit. Ma gandesc ca este de datoria mea sa-i spun cum ar trebui sa fie nunta. Si el bineinteles(majoritatea) ca ar zice in niciun caz, cum de 2 ori pe saptamana, in perioada sarcinii nu, sa facem mai mult de 2 copii si daca nu abstinenta? Eu, nefiind casatorita, ar trebui sa-i spun ca-mi pare rau si sa plec.

Si cel feciorelnic pleaca el de langa mine.

Dar sa zicem ca te casatoresti cu unul feciorelnic, vrea sa tina nunta curata, dar se mai intampla sa vrea uneori mai mult. Atunci se aplica iar ce este mentionat mai sus, dar macar ai plecat la drum avand amandoi acelasi scop.

Deci, cred ca raman necasatorita. :D Oricum, se rezolva toate intr-un fel, dar ca asta e dilema.

[Veronica 18]

În prealabil postat de Azzuurra

Merci. Si sunt de acord, dar pentru cineva deja casatorit.

Dar eu nu sunt. Adica una e sa fii casatorita, sa nu fii stiut cum trebuie sa fie casnicia si ai un sot obisnuit(care a avut realatii....), evident, tot ceea ce e mai sus e bine sa respecti.

Dat fiind ca eu nu sunt casatorita, sa presupunem ca ajung sa cunosc un baiat obinuit. Ma gandesc ca este de datoria mea sa-i spun cum ar trebui sa fie nunta. Si el bineinteles(majoritatea) ca ar zice in niciun caz, cum de 2 ori pe saptamana, in perioada sarcinii nu, sa facem mai mult de 2 copii si daca nu abstinenta? Eu, nefiind casatorita, ar trebui sa-i spun ca-mi pare rau si sa plec.

Si cel feciorelnic pleaca el de langa mine.

Dar sa zicem ca te casatoresti cu unul feciorelnic, vrea sa tina nunta curata, dar se mai intampla sa vrea uneori mai mult. Atunci se aplica iar ce este mentionat mai sus, dar macar ai plecat la drum avand amandoi acelasi scop.

Deci, cred ca raman necasatorita. :D Oricum, se rezolva toate intr-un fel, dar ca asta e dilema.

Daca ai sa cunosti un baiat care sa-ti placa si o sa ajungeti sa vorbiti de casatorie e bine sa-i spui lucrurile astea, adica cum vezi tu relatiile intime. Cum ai spus tu, majoritatea ar spune nu, in nici un caz, pentru ca placerea intima este o mare ispita. Dar poate ai sa cunosti si un baiat ca si tine si sa tineti impreuna posturile. Ar fi frumos. Greu de gasit un astfel de baiat, zic eu. Oricum dragostea trupeasca nu e un pacat atata timp cat sunteti casatoriti. Cand te casatoresti trebuie sa ai grija de barbat cu tot ce implica asta. Daca crezi ca o astel de viata nu e ceea ce iti doresti atunci mai bine ramai necasatorita.
Felicitari pentru modul de a gandi, asa de curat si nevinovat.

[Azzuurra]

În prealabil postat de Veronica 18

Daca ai sa cunosti un baiat care sa-ti placa si o sa ajungeti sa vorbiti de casatorie e bine sa-i spui lucrurile astea, adica cum vezi tu relatiile intime. Cum ai spus tu, majoritatea ar spune nu, in nici un caz, pentru ca placerea intima este o mare ispita. Dar poate ai sa cunosti si un baiat ca si tine si sa tineti impreuna posturile. Ar fi frumos. Greu de gasit un astfel de baiat, zic eu. Oricum dragostea trupeasca nu e un pacat atata timp cat sunteti casatoriti. Cand te casatoresti trebuie sa ai grija de barbat cu tot ce implica asta. Daca crezi ca o astel de viata nu e ceea ce iti doresti atunci mai bine ramai necasatorita.
Felicitari pentru modul de a gandi, asa de curat si nevinovat.

Multumesc pentru raspuns.

[AlinB]

În prealabil postat de Azzuurra

Merci. Si sunt de acord, dar pentru cineva deja casatorit.

Dar eu nu sunt. Adica una e sa fii casatorita, sa nu fii stiut cum trebuie sa fie casnicia si ai un sot obisnuit(care a avut realatii....), evident, tot ceea ce e mai sus e bine sa respecti.

Dat fiind ca eu nu sunt casatorita, sa presupunem ca ajung sa cunosc un baiat obinuit. Ma gandesc ca este de datoria mea sa-i spun cum ar trebui sa fie nunta. Si el bineinteles(majoritatea) ca ar zice in niciun caz, cum de 2 ori pe saptamana, in perioada sarcinii nu, sa facem mai mult de 2 copii si daca nu abstinenta? Eu, nefiind casatorita, ar trebui sa-i spun ca-mi pare rau si sa plec.

Si cel feciorelnic pleaca el de langa mine.

Dar sa zicem ca te casatoresti cu unul feciorelnic, vrea sa tina nunta curata, dar se mai intampla sa vrea uneori mai mult. Atunci se aplica iar ce este mentionat mai sus, dar macar ai plecat la drum avand amandoi acelasi scop.

Deci, cred ca raman necasatorita. :D Oricum, se rezolva toate intr-un fel, dar ca asta e dilema.

Eu zic sa vezi daca poti sa-ti faci rost de un prieten crestin pe urma vezi tu daca mai e loc de toate mofturile..

Eu personal am senzatia ca o sa-ti fie cam dificil.. :)

Vezi poate iei in considerare mai degraba optiunea calugariei ca parca parca e ceva mai aproape de aspiratiile tale decat casatoria.

Eventual cauta unul care vrea sa se calugareasca dar parca parca mai aproape ii este casatoria.

În prealabil postat de AlinB

Eu zic sa vezi daca poti sa-ti faci rost de un prieten crestin pe urma vezi tu daca mai e loc de toate mofturile..

Chiar asta vroiam să adaug. E foarte important ca alesul tău să fie credincios, ca şi tine. Să Îl caute cu sinceritate pe Dumnezeu, nu lumea.