Frica de Dumnezeu !

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Templier Knight

Nu inteleg un lucru , de ce ar trebui sa ne temem de Dumnezeu , NU zic ca nu trebuie sa L respectam si sa nu facem voia Lui dar , Dumnezeu nu cred ca ne vrea slugi ,si sa respectam voia/legile Lui doar din frica , frica de iad , de chinul vesnic .Daca in Decalog scrie ''Sa nu furi '' (dau un exemplu ) , noi ar trebui sa respectam poruna Divina doar din frica ? nu de faptul ca nu este moral si corect sa iei ce iti apartine? .Nu zic ca nu trebuie sa tii cont cand faci ceva rau de faptul ca Dumnezeu te vede si sa te indrepti tu in propria initiativa nu din frica , pentru ca asa am fi fara libertate abtinandu -ne de la rau doar din frica ca Dumnezeu ne ''trazneste '''.

Frica de Dumnezeu nu este o frica obisnuita, izvorata din necunostinta sau ploconeala oarba.

Dumnezeu nu isi doreste slugi, ci Fii care sa-I inteleaga profunzimea.

Cand ne apropiem de Dumnezeu cu vederea, ne apropiem cu un complex de trairi, printre care si aceasta "frica" cu totul speciala, greu de identificat si inteles de catre cei netraitori in Duh.

Aceasta frica este un sentiment virtuos de adanca cuviosie, care taie mladitele nevirtuoase ale egoului. Aceste mladite fine prolifereaza continuu in fluxul mental, contaminand miscarile pure ale sufletului.

Nu poti sa calci cu nori pe covoare de purpura, pentru ca pierzi esenta, pierzi vederea Invizibilului.

Fara aceasta frica nu putem intra in raza fina dumnezeiasca care mangaie si inalta.

Nu o putem sesiza.

Doar cei curati si maturi spirituali transforma aceasta frica intr-o intimitate indestructibila cu Duhul.

Dar pana acolo, trebuie sa crestem progresiv in toate faptele bune, inclusiv in aceasta frica curatitoare.

Intelesul ei adanc il descopera doar Duhul.