Citat:
În prealabil postat de Ademus
Nu e scrisa in biblie, e o poveste a mea, dupa cum vad ca principala problema a oamenilor este egoismul. Adica vad ca omul a cazut din gratia divina din cauza egoismului. Dumnezeu ne-a daruit totul dar nu a fost de ajuns. Omul a dorit intotdeauna sa fie cineva in comparatie cu celalalt. Nu a dorit "doar" sa aiba totul, ci a vrut sa ii arate seamanului cine este el si cine nu este celalalt. Sa fie cineva in comparatie cu altul, aici e caderea din scoala lui Dumnezeu a duhurilor.
Cand Dumnezeu a creat doi frati, unul dintre ei a zis: "Lasa ca iti arat eu tie cine sunt". Si de aici a pornit caderea omului in egou. Egoul este diavolul care este gandirea umana egoista.
|
Pai da, normal, cu cine era sa se compare? Asta chiar e din Biblie, povestea lui Cain si Abel. Doar ca in viata nu suntem unii Cain si altii Abel, ci fiecare la randul lui e in ambele ipostaze.
De cazut e clar ca am cazut, dar nu vezi ca toata lumea de aici spune ca Dumnezeu ne vrea inapoi, vrea sa ne ierte si sa ne mantuiasca si noi trebuie sa nu incetam sa cerem asta?
Problema e ca 1) sunt multi care nici nu vor sa fie iertati si mantuiti si 2) sunt foarte multi care vor dar nu isi dau seama ca ce fac ei e rau si 3) nici cei care isi dau seama, nu se opresc.
Crezi ca eu, la cca 6 luni de cand am infiintat acest topic, nu-mi dau seama unde gresesc? Dar nu ma pot opri. Cred ca tocmai mi-ai dat raspunsul : e vorba de competitia dintre noi, de lupta pentru afirmare. Pai daca seful/sefa vine si ma intreaba "n-ai facut cutare lucru? ti-am spus sa-l faci" eu ce pot sa zic? "sa-nnebunesc, sa moara mama, ma jur pe ce-am mai sfant ca nu mi-ai spus"; doar n-o sa-i las sa creada ca-s proasta si-am uitat; daca chiar asa s-a intamplat, imi zic "ah, sa fiu a dracu de proasta". Poate ca aprecierea oamenilor, si a sefilor in special, iti aduce pentru o perioada de timp un oarecare confort, dar nu tine la nesfarsit si odata pierduta, n-o mai castigi inapoi. Oamenii nu te iarta, nici viata nu te iarta, cateodata nici tu nu te poti ierta pentru prostiile pe care le-ai facut. Cateodata cred ca ideea de iertare e supraestimata, iar "blestemul' e vesnic si irevocabil. Macar sa incercam sa facem si ceva bine in schimbul relelor pe care le-am facut, doar sa fim lasati...cum am mai spus si alte dati, legea pe lumea asta o fac niste oameni rai, care nu au nici un Dumnezeu sau daca au, cred ei ca Dumnezeul lor (care ii invata sa-si vada interesul si sa-i calce pe ceilalti in picioare) e mai tare decat al nostru, care ne invata sa ne ajutam, sa facem fapte bune, sa ne iubim aproapele, etc. Greseala noastra, a celor asa zisi credinciosi, este ca ne temem de astfel de oameni si nu avem incredere in Dumnezeul nostru, singurul si adevaratul Dumnezeu, dealtfel. Si pedeapsa pe care o primim, e pe masura : Dumnezeu ne intoarce spatele si ne lasa in voia celor rai, si daca nu avem curajul si taria de caracter sa ne intoarcem la El, suntem pierduti.