O dna. A fost pe pctul. De a se sinucide pt. Ca nu mai are cu ce-si hrani animalutele

În prealabil postat de I.Calin

Mi-am expus și pe un alt thread opinia cu privire la animăluțele sărmane, bietele și năpăstuitele necuvântătoare...

Reiau: de ce nu se adună iubitorii necuvântătoarelor într-o asociație / fundație non-profit? De ce nu se angajează practic și temeinic întru ajutorarea câinilor, pisicilor etc.? Să umble după fonduri, să sensibilizeze pe cei dispuși oricând să-și facă un titlu de glorie din acțiuni caritabile?Să meargă la cei care au realmente bani de împărțit, făcuți, nu arareori, din jaf (vezi îmbogățiiții de peste noapte)! Poate că și-ar mai spăla unele păcate.

Nu înțeleg dorința (și la unii iubitori de animale, chiar obsesia) de a solicita ajutoare din partea statului pentru necuvântătoarele pe care (vizibil este!) le agrează doar o minoritate și nu întreaga populație a României. Ajutoare pentru o serie de necuvântătoare când sunt unii oameni care chiar mor de foame?! Mă îngrozește o atare idee.

Să nu fiu înțeles greșit: și eu am patru câini și mi-s dragi, dar un MARE DAR: aceștia "viețuiesc" la ai mei în curte (în nici un caz în patul meu conjugal) și mânăncă ceea ce mănânc și eu: dacă e post și pâinea goală e bună, mămăligă întotdeauna fac în plus, oase se mai găsesc (și credeți-mă că nu le distruge stomacul după cum ținea să mă avertizeze o stimabilă afectată în urmă cu vreo câțiva ani), într-un cuvânt, mănâncă câinii mei (unul are 16 ani) tot ce le dai, culmea și fructe. Auzi, dom'le, pline market-urile de mâncare pentru animale, de fapt, o altă găselniță a economiei de piață, un mod de a face bani din naivitatea (să nu zic, prostia) unora.

Să te sinucizi că nu ai cu ce hrăni animalele? Să mă iertați, dar chiar nu mai avem spitale de psihiatrie?

mai... ai niste puncte de vedere ...vad ca nu esti cu totul ostil, si ai ceva argumente logice...

Inainte sa incep sa raspund, vreau sa fiu inteleasa ca si eu cred ca doamna are ceva probleme psihice, si eu cred ca s-a intins mult peste ce-i permite plapuma. Dar pt o cauza buna, si de aceea cred ca merita sprijin sa iasa din impasul asta.N-am zis ca e un model de urmat...in sensul ca... n-ar trebui acum sa ne apucam toti sa luam in grija animale dupa strada pana in punctul cand gata nu mai avem noi ce manca si cu ce plati taxe... ete evident, gresit, daca iei in grija un animal, trebuie sa fii sigur ca iti permiti.

ok acum sa raspuns la post...

Reiau: de ce nu se adună iubitorii necuvântătoarelor într-o asociație / fundație non-profit? De ce nu se angajează practic și temeinic întru ajutorarea câinilor, pisicilor etc.? Să umble după fonduri, să sensibilizeze pe cei dispuși oricând să-și facă un titlu de glorie din acțiuni caritabile?Să meargă la cei care au realmente bani de împărțit, făcuți, nu arareori, din jaf (vezi îmbogățiiții de peste noapte)! Poate că și-ar mai spăla unele păcate.

R-au incercat multi sa faca ceva Autoritatilor nu le pasa,si 90% din fundatii de fapt sunt lagare ale mortii pt animale, (si nu prin eutanasie...asta ar fi prea "roz", ci prin omorare cu lopata, spanzurare, infometare pana se mananca intre ei, etc... in timp ce fondurile pt ei intra in buzunarile... fondatorilor, carora nu le pasa absolut deloc de animale)

Singura solutie la care s-a ajuns din partea celor carora cu adevarat le pasa de soarta animalelor astora amarate e... sa se ocupe de cazuri pe cheltuiala lor. Asta este realitatea... si oamenii cu bani, care ar putea face semnificativ mai multe...nu se implica decat f rar. Este trist, stiu... adevarul incontestabil este insa ca majoritatea oamenilor cu bani privesc animalele ca pe niste accesorii de moda sau capricii... nu ca pe niste amarati care nu merita sa fie chinuiti, ci au si ei nevoie de ajutor. Oamenii cu posibilitati limitate sunt cei care se ocupa cu adevarat de animalute... sunt exceptii, e adevarat, dar din nefericire, putine.
Iti dai seama insa ca din propriul buzunar nu se pot salva prea multe animalute (1-2 maxim 3 cazuri pe an sa zicem... e putin...) , trebuie din pacate sa inveti sa mai intorci si capul, dar sunt unii oameni care nu pot face asta, ca femeia asta, si se ajunge in situatii extreme...

Nu înțeleg dorința (și la unii iubitori de animale, chiar obsesia) de a solicita ajutoare din partea statului pentru necuvântătoarele pe care (vizibil este!) le agrează doar o minoritate și nu întreaga populație a României. Ajutoare pentru o serie de necuvântătoare când sunt unii oameni care chiar mor de foame?! Mă îngrozește o atare idee.

Da, este evident ca le agreeaza doar o minoritate, la cat sunt de chinuite. E un holocaust al animalelor in jurul nostru. Mai mult nu pot comenta la pasajul asta.

Să nu fiu înțeles greșit: și eu am patru câini și mi-s dragi, dar un MARE DAR: aceștia "viețuiesc" la ai mei în curte (în nici un caz în patul meu conjugal) și mânăncă ceea ce mănânc și eu: dacă e post și pâinea goală e bună, mămăligă întotdeauna fac în plus, oase se mai găsesc (și credeți-mă că nu le distruge stomacul după cum ținea să mă avertizeze o stimabilă afectată în urmă cu vreo câțiva ani), într-un cuvânt, mănâncă câinii mei (unul are 16 ani) tot ce le dai, culmea și fructe. Auzi, dom'le, pline market-urile de mâncare pentru animale, de fapt, o altă găselniță a economiei de piață, un mod de a face bani din naivitatea (să nu zic, prostia) unora.

-e treaba dumitale unde iti tii cainii, dar daca-i tii in curte (ceea ce e in regula, nimic de zis, sa nu fiu inteleasa gresit), nu cred ca ar trebui sa te simti superior/sfant persoanelor care-i lasa sa stea in casa pe canapea. E o idee pur si simplu preconceputa faptul ca animalele nu ar trebui sa stea in casa.Punct.
Despre mancarea comerciala sunt partial de acord... e o discutie complicata aici, in fine...nu intru in detalii, nu-si au rostul acum.

Faptul ca o parte din oamenii care se ocupa de animale au inceput sa se ataseze mai mult de animale decat de oameni e pt ca au vazut ce sunt in stare monstrii de oameni sa le faca unor animalute fara nici o vina. Si da, sunt si copii care chinuie groaznic animalele, regret sa o spun... lucruri la fel de oribile si grave ca si adultii. Vazand mereu cazuri atat de groaznice este foarte greu sa nu te departezi de oameni si sa-i ierti in sufletul tau pt cruzime... uite un exemplu, spune-mi tu cum ai putea sa ierti un cretin care leaga un caine de masina si porneste apoi cu viteza provocandu-i suferinta oribila si rani de nedescris... sau cum poti ierta un om care toarna acid pe un caine doar asa, ca poate?...sau cum poti justifica un copil care sparge vezica urinara a unui catel in suturi, gradat, intai un an de zile face pipi cu sange si dureri crunte, pana in funal cedeaza vezica de la sturi si moare... de cine ai compasiune, de bietul catel sau de copil?... STIU ca ar trebui sa iertam si sa nu judecam, dar este foarte greu. De aceea atasamentul asta fata de animale.