Noaptea Sfantului Bartolomeu

,,LA 22 AUGUST 1572, un atentat bine regizat este pus la cale contra amiralului de Coligny, in vreme ce acesta se intorcea de la o intrevedere cu regele, avuta la Luvru, in vederea apropiatului razboi cu Spania, “motto-ul”politicii ascunse a reginei mama. Locuinta provizorie a marelui Coligny, reprezentantul partidei hughenote, se afla in Palatul Rochefort, pe actuala Rue de Rivoli, binecunoscuta ca important punct de atractie turistica… Era primul dintr-un sir lung de atentate puse la cale de temuta regina florentina Catherine de Medicis, pe tot parcursul acelei tenebroase zile si in dimineata urmatoare, dupa macelul care a curmat vietile a peste 30.000 protestanti calvini.

In aceeasi zi, plina de festivitati grandioase ce marcau casatoria printului Henri de Navarre cu sora regelui, Margueritte de France, regele Carol cauta sa musamalizeze atentatul planuit de mama sa si se deplaseaza la locuinta “bunului sau parinte” spre a-l consola. Dupa moartea lui Coligny, masacrele s-au tinut lant si dincolo de hotarele Parisului, timp de cinci zile, revolta cuprinzand pe rand marile orase ale Frantei: Lyon, Dijon, Blois si Tours. Carol al IX-lea a revendicat aceste acte profund anticrestine, cu prilejul armistitiului de la Boulogne din 1573, dar increderea hughenotilor era deja zdruncinata si prietenii sai il parasisera definitiv. Cifra totala a victimelor din Noaptea Sfantului Bartolomeu, pe intreg teritoriul francez s-a ridicat la aproximativ 500.000 de oameni, ucisi sau stigmatizati pe viata.

Cine era insa cu adevarat Carol al IX-lea? In mod cert o victima a infernalei Catherine de Medici ramane fiul sau nedorit, Carol al IX-lea, un rege foarte controversat, obscur, maladiv, a carui istorie se confunda eronat cu masacrul din Noaptea Sfantului Bartolomeu ca fiind la originea acestuia, chestiune discutabila. Romanticii veacului al XIX-lea au incercat sa arunce vina asupra suveranului, trecand sub tacere particularitatile din umbra ale acestei domnii tumultoase. Privite obiectiv, documentele vremii demonstreaza fara tagada ca deciziile capitale erau luate de regina mama, nu de tanarul rege, prin urmare domnia acestuia o putem considera ca fiind una pur formala, tipica unei epoci de intrigi, asasinate politice, razboaie civile si religioase.

Carol al IX-lea este o victima a mamei sale si a istoriei franceze de secol XVI. Istoriografia franceza ne avertizeaza foarte clar ca regina mama de Medicis dadea in mare taina dispozitii, fara a-l consulta deloc pe rege, dar, paradoxal in numele sau. Nu trebuie sa ne mire faptul ca, in anumite tratate si studii de istorie, gasim formulari de genul: “…la ordinul sau din ordinul regelui, clopotele de la catedrala Notre-Dame de Paris au marcat inceputul macelului…”.

Carol al IX-lea, reprezentantul penultimei dinastii franceze (Valois), era cel de-al treilea fiu legitim al lui Henric al II-lea si al Catherinei de Medicis. Moartea prematura a lui Francois al II-lea (+1562), fratele sau, rapus de o otita sumar tratata, l-a adus pe tanarul Carol pe tronul ramas vacant, dar sub regenta mamei sale pana la varsta majoratului. Acesta nu avea inclinatii pentru functia de rege al celei mai puternice monarhii europene a timpului, preocuparile sale fiind vanatoarea si feroneria (arta fierariei, arme albe).

Diplomatul venetian Jean Michiele, aflat intr-o vizita la Curtea Frantei, ne transmite o descriere foarte plastica facuta pe cand printul avea doar zece ani: “…era un copil admirabil, adorabil, de o generozitate si de o bunatate debordante. Chipul sau frumos cu ochii sai unici, era umbrit de slabiciunea fizica si temperamentul instabil… Bea si manca foarte putin. Era cu adevarat pasionat de exercitiile fizice, jocul cu mingea (La jeu de paume, asemanator badminton-ului de astazi si foarte gustat de nobilimea franceza in epoca, n. a.) si dresajul cailor; evident preocupari princiare, dar destul de violente pentru fizicul sau. Cel mai mic efort il condamna la un lung repaus. Se dedica studiului si ura razboiul;semna insa, doar pentru a fi pe placul mamei sale…”

Va fi declarat major la 17 august 1563. Intre 24 ianuarie 1564 si 1 mai 1566, potrivit unui obicei incetatenit din vremea bunicului sau Francisc I, va efectua o calatorie regala spre a-si cunoaste mai indeaproape supusii din diversele provincii ale regatului sau. Va poposi fara indoiala si la curtea indraznetului var de Bearn, in pitorestii munti ai Navarrei, unde cardinalul Antoine de Bourbon tatal sau, se retrasese din tumultuoasa viata politica. In timpul acestui periplu regal, carol al IX-lea avea sa-si intre in functiile puterii: in aprilie 1564, prin Tratatul de la Troyes, orasul port Calais, revenea definitiv Frantei, in urma Razboiului de 100 de ani. Prezenta militara engleza va fi definitiv eliminata de pe teritoriul francez.

In ciuda Edictului de la Boulogne, revoltele protestante au continuat pe tot parcursul anului 1573. Grav bolnav, regele paraseste scena politica, retragandu-se in castelul de la Vincennes, veche resedinta regala. Parasit de toti, intr-un pavilion de vanatoare, Carol al IX-lea avea sa-i marturiseasca singurului sau prieten, un hughenot, distinsul Ambroise Pare: “…Ambroise, stiu ca nu mai am de trait decat doua sau trei zile, iar spiritele celor ucisi ma bantuie, ca o teama, in orice moment. In timpul somnului vad trupuri contorsionate, insangerate…”

O imbunatatire considerabila a starii sanatatii sale, sub ingrijirile medicului Pare, se constata in decembrie 1573, dar mancarurile otravite din ordinul Cateherinei isi vor face efectul: apar sudori insangerate, o consecinta sigura a efectelor otravirii cu arsenic. Fiul ei favorit, pentru care luptase ca mama de aceasta data, Henri al III-lea de Valois, trebuia sa ocupe locul care i se cuvenea: tronul Frantei. Carol al IX-lea avea sa moara la 30 mai 1574. Dovezile circumstantelor mortii sale au fost date la iveala de autopsia savantului Ambroise Pare: pleurezie agravata de o pneumonie tuberculoasa, provocata prin ingerare de arsenic.

Dominata de intrigi si crime, dinastia de Valois se va stinge odata cu ultimul sau reprezentant, Henric al III-lea (1574-1589), asasinat la randu-i. Finalul razboaielor religioase, incepute in sec. al XVI-lea, il va constitui Razboiul de 30 de ani (1638-1648), care va opune puterile catolice si cele protestante ale batranului continent. Gratie celui mai popular premier francez, Jean-Armand du Plesis, cardinal de Richelieu, ele se vor situa la hotarul dintre vechi si nou, dintre Epoca Medie si Epoca Moderna, deschisa prin Pacea de la Westfalia (1648)."

Gasiti versiunea neutra,de exemplu fara a se limita la, a evenimentelor in Enciclopedia Britannica si opinia catolica pe New Advent.Opinia protestanta o puteti gasiti in gropile fara nume din Paris,zona Chantilly.

O seara in Domnul va doresc.

[LaPetiteMoc]

Imi cer din nou iertare daca postarile mele au asezat o lumina obscura asupra acestui moment. Fara nicio intentie de a lovi in unii sau in altii.

Sa pastram, in noaptea aceasta, un moment de reculegere in memoria victimelor (protestante si catolice) ale acelor zile sangeroase. Dumnezeu sa le mangaie sufletele cu vesnica pacea LUI! Amin!

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Imi cer din nou iertare daca postarile mele au asezat o lumina obscura asupra acestui moment. Fara nicio intentie de a lovi in unii sau in altii.

Sa pastram, in noaptea aceasta, un moment de reculegere in memoria victimelor (protestante si catolice) ale acelor zile sangeroase. Dumnezeu sa le mangaie sufletele cu vesnica pacea LUI! Amin!

Nici o problema draga prietena.Acele momente tragice au trecut,multe greseli s-au facut,de catre toti cei implicati,si multi au platit cu viata.In prezent,traim,fie si in acele locuri,toti impreuna si tocmai de aceea voi posta un mesaj al reconcilierii,recomandandu-va,eu protestant, sa cititi acest articol despre despatimire,superb,scris de Domnul Dragomir,catolic,prezent aici pe forum.

Dumnezeu sa ne apere pe toti.

[Adriana98]

Le massacre de la nuit de Saint-Barthélemy

http://fr.wikipedia.org/wiki/Massacr...arth%C3%A9lemy

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cifra totala a victimelor din Noaptea Sfantului Bartolomeu, pe intreg teritoriul francez s-a ridicat la aproximativ 500.000 de oameni, ucisi sau stigmatizati pe viata.

Mulţumesc pentru susţinerea arătată faţă de o altă postare a mea. Dar acest lucru nu mă împiedică să mă mir că luaţi în considerare asemenea elucubraţii. Acestea sunt "sursele obiective" despre care vorbeaţi ?
Evreii susţin că, în al doilea război mondial, au fost 6 milioane de victime din rândurile lor. Este posibil să fie o mică exagerare aici, dar în comparaţie cu exagerările calviniştilor mi se pare microscopică. Cel puţin evreii nu au îndrăznit să susţină că 500 de mii de evrei au fost ucişi sau mutilaţi pe viaţă într-o singură noapte. Au mai mult simţ al proporţiilor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mulţumesc pentru susţinerea arătată faţă de o altă postare a mea. Dar acest lucru nu mă împiedică să mă mir că luaţi în considerare asemenea elucubraţii. Acestea sunt "sursele obiective" despre care vorbeaţi ?
Evreii susţin că, în al doilea război mondial, au fost 6 milioane de victime din rândurile lor. Este posibil să fie o mică exagerare aici, dar în comparaţie cu exagerările calviniştilor mi se pare microscopică. Cel puţin evreii nu au îndrăznit să susţină că 500 de mii de evrei au fost ucişi sau mutilaţi pe viaţă într-o singură noapte. Au mai mult simţ al proporţiilor.

Daca as fi ironic v-as sugera sa-i numarati personal spre o certa verificare.Si pe evrei si pe protestanti.Asta ar trebui sa va ocupe ceva timp.Nu sunt atat de badaran.Crima ramine crima.Nimeni sa nu se ascunda in spatele cifrelor,nu scade culpabilitatatea.Nici catolicilor si nici protestantilor.Sa te certi pe cifre in jurul cadavrelor suna a nazism in stare pura.Imi aduc aminte de observatiile dvs si cu privire la cei curatati pe timpul Inchizitiei.Mereu amintirea cifrelor.Nu conteaza cati ai ucis.Daca vreti scriu 786 precum NA.Sau 1.Tot crima ramine.Nimic nu va schimba asta.Recalcularea cadavrelor este o circumstanta atenuanta doar daca suntem copii doctorului Mengele.

Scrieti ce cifra vreti dvs.Puneti O daca vreti.Adevarul suna asa ,,Crima.Au fost ucisi....".Intelegeti ce spun? Nu cifra este problema.Modific si pun cat vreti.La Judecata ii veti/ii vom vedea pe toti.Ii stie Cel de Sus pe toti.Mereu,dar mereu....vroiam sa zic ceva dar mai bine tac si ma abtin.Scrieti,spuneti ce vreti dvs,ce opinie considerati corecta.Puneti o lista de X nume si spuneti ,,Doar acestia au fost ucisi".Asta va rezolva si memoria posteritatii si constiinta colectiva.

O seara..placuta? Da,o seara placuta.Daca am fi trait amandoi acum aprox 4-500,la Paris, pe 22 august, ar fi trebuit sa ne ucidem unul pe altul.Asadar o seara linistita va doresc,in Domnul,in anul de gratie 2011.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Daca as fi ironic v-as sugera sa-i numarati personal spre o certa verificare.Si pe evrei si pe protestanti.Asta ar trebui sa va ocupe ceva timp.Nu sunt atat de badaran.Crima ramine crima.Nimeni sa nu se ascunda in spatele cifrelor,nu scade culpabilitatatea.Nici catolicilor si nici protestantilor.Sa te certi pe cifre in jurul cadavrelor suna a nazism in stare pura.Imi aduc aminte de observatiile dvs si cu privire la cei curatati pe timpul Inchizitiei.Mereu amintirea cifrelor.Nu conteaza cati ai ucis.Daca vreti scriu 786 precum NA.Sau 1.Tot crima ramine.Nimic nu va schimba asta.Recalcularea cadavrelor este o circumstanta atenuanta doar daca suntem copii doctorului Mengele.

Scrieti ce cifra vreti dvs.Puneti O daca vreti.Adevarul suna asa ,,Crima.Au fost ucisi....".Intelegeti ce spun? Nu cifra este problema.Modific si pun cat vreti.La Judecata ii veti/ii vom vedea pe toti.Ii stie Cel de Sus pe toti.Mereu,dar mereu....vroiam sa zic ceva dar mai bine tac si ma abtin.Scrieti,spuneti ce vreti dvs,ce opinie considerati corecta.Puneti o lista de X nume si spuneti ,,Doar acestia au fost ucisi".Asta va rezolva si memoria posteritatii si constiinta colectiva.

A colporta minciuni în public, a umfla cu pompa cifrele victimelor până la un nivel tehnic imposibil, pentru ca mai apoi se spui că cifrele nu contează mie mi se pare ipocrizie cu ştaif.

Până şi judecătorul de cartier ar ţine cont dacă într-o noapte aţi omorâ 500 de mii de oameni sau unul singur. Cum să fie tot aia ? Şi dacă ar fi tot aia, atunci de ce exagerările se produc numai într-un sens şi nu în altul ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A colporta minciuni în public, a umfla cu pompa cifrele victimelor până la un nivel tehnic imposibil, pentru ca mai apoi se spui că cifrele nu contează mie mi se pare ipocrizie cu ştaif.

Până şi judecătorul de cartier ar ţine cont dacă într-o noapte aţi omorâ 500 de mii de oameni sau unul singur. Cum să fie tot aia ? Şi dacă ar fi tot aia, atunci de ce exagerările se produc numai într-un sens şi nu în altul ?

Corect,pentru ucigasi nu conteaza daca au ucis cu unul mai mult sau mai putin.In mizeria lor nu conteaza.Domnule judecator,nu sunt atat de rau.Am ucis doar cativa,nu cateva sute sau mii.Nefericitii chiar nu au protestat.O meritau.Eu doar am facut dreptate.Au mai avut si tupeul,unii dintre ei,sa moara mai greu.Eu nu sunt ucigas.Ucigas este cel de la cateva sute de victime in sus.Sau chiar mii.Ce zic eu domne?De la cateva sute de mii.Eu sunt un om de bine.Si totusi Marele Inchizitor al lui Dostoevski nu este o gluma.

Morala:nu ai fi ucis nu ai avea parte de colportari.Vreti corectitudine pe numarul de morti.Este sinistru dar este posibil.Si dupa Cain urla sangele din pamint al lui Abel.Si era doar unul singur ucis si Domnul i-a spus: ,,"Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau!"

Rescrieti cele spuse de Domnul in situatia (doar)a catorva sute de victime.

...si cu atat mai feroce. Da, trebuie recunoscut: catolici au omorat protestanti in acea noapte si nu numai, si teroarea era asa mare, pana acolo incat copiii victimelor erau lasate sa moara de foame pe strazi, mai chinuiti decat la noi aurolacii, de teama acuzatiei de erezie. Nu conteaza doar cati, conteaza si cum, adica cu cata cruzime. Si aceasta trebuie recunoscut: protestanti au omorat catolici: in timpul razboiului de 30 de ani, si in timpul rascoalei taranesti instigate de Munzer, pana acolo incat manastiri stravechi si venerabile erau arse si calugarite violate si calugari ucisi. Da, ortodocsi precum haidamacii lui Hmelnitki si altii au ucis catolici, inclusiv mireni, monahi si monahii, atat romano-catolici, cat si uniati. Cu cruzime, si da, s-a devastat, incendiat si violat si atunci. Sfantul Iosafat e cel mai cunoscut dintr martirii Uniei. Ortodocsi instigati de agitatorul bosniac visarion sarai au alungat, uneori in violenta, si cu incendierile si maltratarile "de rigoare", preoti si credinciosi greco-catolici. Da, in anii '40 ai secolului trecut, pretinsi catolici, aka ustasii, au macelarit sarbi ortodocsi cu miile, cu familii cu tot. Probabil credeau, in mintile lor fanatizate, ale barbarei rase sclavine care a substituit pe blanzii iliri, ca asa fac un bine, eliminand fizic pe schismaticii aia (si sarbii, si croatii, erau si inca sunt, niste monumente de fanatism etnic si religios). Ce credeau ei este irelevant, daca intrebi orice victima sau orice ruda a victimei.
Toate acestea nu trebuie sa se mai intample vreodata, indiferent de "cati" si "cum". Amin! In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Spirit, amin!

Dogma, daca e gresita, poate fi, si trebuie ucisa. Insa NU cu sustinatori cu tot. Si evident, doar cu armele spiritului. Daca javrele din spatele bolnavei regalitati Valois a r fi avut creier, umpleau orasele si cartierele hughenote cu prelati si preoti cu talent de la Sfantul Duh. In dezbateri publice, in care nu ar fi curs sange, ci doar sudoare si ar fi erupt ceva flatulente, de emotia combaterii, s-ar fi luptat doua conceptii. Daca erau baieti destepti, ar fi ridicat cu inca un grad "caldura" emotionala a luptei: ar fi recurs la ironii, mai mult sau mai putin subtile. Niste "manelisti" mistocari, din cartierele marginase ale Romaniei 2011, din aceia care ataca orice, de la mici pasiuni pe care nu le inteleg la crezuri sfinte, ar fi fost suficienti. "Ba, cum e cu "De servo arbitrio", ma Martin, du Dummer?! Adica ai facut arbitrul de la Bayern Munchen servitorul tau, ma?! Ai valoare, sa traiasca Caty Bora a ta, ma?!" Acestea sunt SINGURELE arme ingaduite: cele spirituale (eruditia si duhul), si/sau cele emotionale (ironia si atacul psihologic). Atat.
Oarecum off-topic, ca sa se vada cat de deplasata si penibila a fost violenta inter si chiar intraconfesionala: eu, pe acest forum, il am ca "adversar" frecvent pe dl. AlinB. Il stimez pentru inteligenta domniei sale, uneori stilul sau acid e ca otetul in salata orientala, dar nu ii aprob ideile, mai ales pe teren confesional sau privind medicina homeopata, si i le combat cat pot si eu, dimpreuna cu spiritul sau aspru oarecum-in-mod-gratuit. Ca sa parafrazez ce a zis fratele nostru protestant: daca traiam pe vremea lui Hmelnitki, nici vorba de ironii intre mine si durul nostru coleg clujean, nici chiar spectrul unei banari pe un forum religios: direct la violenta si moarte. Sincer, eu nu as putea sa ma gandesc macar la violenta fizica contra cuiva, indiferent de gradul diferentei sau chiar antipatiei dintre crezurile, stilurile si atitudinile noastre. Desigur, inante sa imi amintiti, cu masonii si vrajitorii e altceva. :P ...doar sunt cunoscut ca unul din ceea ce unii frati ortodocsi si NP au denumit "grupul de initiativa inchizitia"...ca sa mai destindem atmosfera. Si Calvin a ars vrajitoare...si bine le-a facut. Oricat va da rau la lingurica stilul si ideile mele, ele sunt apa de ploaie in comparatie cu raul, inclusiv fizic, pe care vi/ni-l poate face o vrajitoare/un mason "inalt" initiat...