(totul) Despre desfranare

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

pai sa te spovedesti inseamna sa te angajezi ca faci tot posibilul sa nu mai repeti pacatele respective. Ea fiind cu el n-are cum sa nu le repete, pt ca in asta consta insotirea lor, in pacate. E nedreapta si pt ea situatia, e nedreapta intr-un fel si pt el, ca "regulile" la inceput au fost altele.

"Regulile" au fost altele ? Care altele, când vorbim de o căsătorie creştină ? Eu aş formula: la început, regulile lui Isus au fost încălcate de ambii soţi, apoi unul dintre ei s-a trezit şi a realizat că încălcase regulile în tot acest timp. Ce este de făcut când celălalt încă nu s-a trezit: să le încalce mai departe ?

Răspunsul este diferit, în funcţie de două lucruri: 1) măsura în care încălcarea regulei se face cu autoratul ambilor soţi şi 2) caracterul intrinsec rău sau nu al încălcării.

Spre exemplu, dacă o metodă contraceptivă îl priveşte numai pe unul dintre soţi, atunci, dintre cei doi, acela care nu o foloseşte nu face păcat, dacă îi spune celuilalt părerea lui, anume că folosirea contracepţiei este păcat grav. Astfel, soţia nu păcătuieşte când soţul insistă să folosească prezervativul. Nici soţul nu păcătuieşte dacă soţia ia anticoncepţionale. Mai mult, a refuza datoria conjugală folosind argumentul că celălalt păcătuieşte nu e în regulă. Spre exemplu, dacă soţia mea ar lua contraceptive, eu nu îi pot spune: "draga, îmi pare rău, eu nu mă culc cu o păcătoasă !", acest lucru ar fi pentru mine refuz al datoriei conjugale. Desigur, din când în când eu ar trebui să-i spun că nu e bine să ia contraceptive, ca să nu fac un păcat străin, lăsând-o să creadă că aş consimţi la anticoncepţionale. Dar, la urma urmei, e alegerea ei.

În cu totul altă situaţie se află păcatele care îi au drept autori pe ambii soţi. Spre exemplu, parafilii precum sexul oral sau sexul anal, care au cunoscut o atât de mare răspândire în ultimul timp, sub influenţa presei pornografice. În acest caz, soţul credincios trebuie să refuze, nemaiputându-se invoca datoria conjugală. Când m-am căsătorit, am promis că soţia este stăpână pe trupul meu în sensul relaţiilor fireşti, nu al celor contra firii: nu a existat nicicând altă regulă.

Am dat două exemple de acte intrinsec rele. Dar, dacă actul nu este intrinsec rău ? Dacă, de exemplu, este vorba despre încălcarea postului ? O regulă potrivit căreia nu este bine să avem act matrimonial în anumite zile oprite este regulă a Bisericii. Prin urmare, ea poate fi schimbată oricând de Biserică, atât ca regulă general valabilă (canon) cât şi ca pogorământ într-un caz sau în altul. Dimpotrivă, regula intredicţiei contracepţiei sau parafiliilor nu este regulă a Bisericii. Nu poate fi schimbată de Biserică, nici nu se pot da pogorăminte, fiindcă, mireasă fidelă Mirelui ei, Biserica nu poate acţiona decât în domenii în care are această libertate de la Cristos.
Prin urmare, dacă eu aş fi legat de asemenea regulă pe de o parte, iar pe de alta soţia mi-ar arăta că mă doreşte într-o zi oprită, atunci datoria conjugală are întâietate şi nu comit păcat consimţind, în timp ce refuzul ar fi păcat.

Părerea mea.