,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune"

[dobrin7m]

Un alt exemplu de bine infaptuit in chip rau.

Un cersetor se afla in fata bisericii. multi oameni trec pe acolo si multi ii dau de pomana atunci cand il vad pe cersetor ciung, sau orb si cand il aud ca spune ca e flamand.
Un om trece in fiecare duminica pe acolo si il vede si de fiecare data cersetorul ii spune: da-mi si mie un banut ca sunt flamand. Dar omul nu ii da gandind te miri ce. Pana intr-o zi, cand la fel se repeta, si atunci omul isi spune in sinea lui: ia sa-i dau, ca m-am saturat sa ma tot agate pe drum sa imi ceara. Poate scap de el si asa alta data nu mai imi cere , si mai fac si eu o milostenie in fata Domnului.

Iata binele facut in chip rau.
A facut el binele, ca i-a dat, si in ziua aceea, cersetorul a mancat, dar gandul omului i-a pierdut sufletul sau. Ca a fost fatarnic crezand ca asa mai cumpara pe Dumnezeu si a fost nemilostiv ca l-a ocarat pe cersetor in mintea sa cu speranta ca alta data nu va mai cere. Deci vedem fapte multe in jur dar multe sunt facute in chip rau.
Acum doar noi insine putem discerne cate din faptele noastre sunt facute in chip bun si cu curatie in suflet.

[dobrin7m]

Un alt exemplu de bine dobandit prin pacat care atrage blesteme este acela prin care dorim un bine in casa noastra apeland la vraci si ghicitori.
Vrem sa vedem copilul casatorit, sau sa fie spor in casa noastra, sau un membru al familiei sa nu mai bea si in loc sa mergem la preot mergem la ghicitori. A devenit o moda, alimentata de mass media. Vedem stiri la televizor deseori cum vedeta X a fost la ghicitoare ca sa i se faca dreptate , sa recupereze nu stiu ce bun pierdut de exemplu.

Sau avere dobandita prin minciuna, o comportare lingusitoare si mincinoasa, vicleana fata de batranul ce urmeaza sa moara pentru al determina sa ii dea averea numai lui , inlaturand si alti mostenitori, chiar frati, va atrage dupa sine blestemele celorlalti nedreptatiti sau daca nu, insasi pacatele savarsite transforma viata celui mincinos in iad.

În prealabil postat de dobrin7m

Un alt exemplu de bine infaptuit in chip rau.

Un cersetor se afla in fata bisericii. multi oameni trec pe acolo si multi ii dau de pomana atunci cand il vad pe cersetor ciung, sau orb si cand il aud ca spune ca e flamand.
Un om trece in fiecare duminica pe acolo si il vede si de fiecare data cersetorul ii spune: da-mi si mie un banut ca sunt flamand. Dar omul nu ii da gandind te miri ce. Pana intr-o zi, cand la fel se repeta, si atunci omul isi spune in sinea lui: ia sa-i dau, ca m-am saturat sa ma tot agate pe drum sa imi ceara. Poate scap de el si asa alta data nu mai imi cere , si mai fac si eu o milostenie in fata Domnului.

Iata binele facut in chip rau.
A facut el binele, ca i-a dat, si in ziua aceea, cersetorul a mancat, dar gandul omului i-a pierdut sufletul sau. Ca a fost fatarnic crezand ca asa mai cumpara pe Dumnezeu si a fost nemilostiv ca l-a ocarat pe cersetor in mintea sa cu speranta ca alta data nu va mai cere. Deci vedem fapte multe in jur dar multe sunt facute in chip rau.
Acum doar noi insine putem discerne cate din faptele noastre sunt facute in chip bun si cu curatie in suflet.

Am citit ca sunt primite si faptele acestea, facute mai din sila, mai din mila...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Miha-anca

Am citit ca sunt primite si faptele acestea, facute mai din sila, mai din mila...

Asa este.
Parintii nostri, preotii ne invata sa facem fapte bune oricum. Si au mare dreptate. Acest "sunt primite si faptele acestea" de fapt au intelesul ca ne ajuta ca in final sa trezim in noi constiinta buna, si gandurile bune iar in final sa putem face faptele bune din iubire nu din sila. De aceea si spun parintii nostri ca sunt primite. Ne imping spre o constiinta curata, spre ganduri curate si cu timpul omul cel mandru sau nemilos devine milos si smerit.
Iata aici am explicat mai pe indelete acest aspect semnalat de tine asa cum m-a invatat si pe mine un parinte bun:

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...ne-b1-p118.htm

Sa facem fapte bune sa curatam propriile pacate iar la final sa ajungem sa prisoseasca virtutea.

In exemplul dat de mine exista doua posibilitati: ori acel om ajunge in final si se indreapta, spaland pacatele ori nu si ajunge sa se piarda. In momentul faptuirii el face un bine dobandind un pacat prin gandurile sale.