Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

N-ai pentru ce, Adriana.
1. Despre mutarea Maicii Domnului, draga Adriana, s-a scris enorm de mult si inca subiectul nu-i nici pe departe epuizat. Atata cerneala poate curge pe tema asta, cat albastru are cerul.

Foarte, foarte pe scurt - Maica Domnului e un caz cu totul unic diferit de orice alta creatura pt. ca Ea, primind si purtand in intreaga ei alcatuire pnevmato-psiho-somatica toata dumnezeirea in Persoana Celui caruia i-a dat fire umana, s-a impregnat pe veci de harul Celui Purtat.
Ea este unica creatura in care chipul lui Dumnezeu, samanta ontologica sadita in firea omului, a ajuns la cel mai inalt grad de asemanare cu Hristos, fara sa se confunde Creatorul cu creatura.
Si despre asta am mai scris si eu, asa limitat cum pot si eu dar si altii, infinit mai profund decat mine.
Vezi o postare de-a lui Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=167



2. Despre celalalt subiect, porunca de a se inmulti si despre sexualitatea edenica si post-edenica, am scris acum vreo o luna pe topicul "Eu sunt Invierea si Viata". Vezi macar de la postarea 289 incolo. N-are rost sa repet aici ce ziceam si acolo.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13337&page=29


p.s. cred ca masuratoarea anilor asa cum ii masuram acum (365 zile/an) nu concide cu masuratoarea de pe vremea lui Matusalem. da' asta cu totul alt subiect.

Hristos si Maica Domnului cu tine!

Multumesc Delia,
O sa citesc cele indicate deja la linkurile pe care mi le-ai dat. :)

Nu stiu daca ai amintit si explicat deja ce anume a vrut Domnul sa spuna prin faptul ca toti cei care fac voia Tatalui Ceresc ii sunt Lui (lui Hristos) si mama , si frate si sora. Daca cumva nu ai explicat deja, mi-ar placea sa stiu si ce parere ai despre acest aspect :)

[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Multumesc Delia,
O sa citesc cele indicate deja la linkurile pe care mi le-ai dat. :)

Nu stiu daca ai amintit si explicat deja ce anume a vrut Domnul sa spuna prin faptul ca toti cei care fac voia Tatalui Ceresc ii sunt Lui (lui Hristos) si mama , si frate si sora. Daca cumva nu ai explicat deja, mi-ar placea sa stiu si ce parere ai despre acest aspect :)

Adriana, ma uimesti! Tu asa rapid parcurgi si epuizezi niste subiecte de asa extindere si adancime? Analizezi in acelasi interval de timp, simultan, in paralel cu mai multi interlocutori si tema Cinei pascale si a sacerdotiului feminin si a Euharistiei, si a nemuririi sufletului si despre unirea ipostatica si despre suferinta de pe Cruce si despre trupul de dupa Inviere si despre toate detaliile care se ivesc inevitabil pe parcurs ?

Vrei sa fii si „super surfer", ca te extinzi pe asa un „ocean intins de teme” dar si „super diver”, ca vrei sa faci si scufundari la mare adancime.
Ia-le mai pe rand, honey, mai tihnit, mai cu pauze ca sa se aseze!

My humble opinion – nu-i rau sa fii preocupat de toate astea, din contra, dar nu trebuie sa uitam ca nu trebuie sa acumulam informatie care doar informeaza (sau de-formeaza), ci una care ne formeaza, care ne re-alcatuieste launtric.
Daca tot ce aflam nu ne unifica launtrul, ba din contra, ne fragmenteaza , ne imprastie mintea in mii de cioburi risipite, e semn ca tre’ sa schimbam strategia.

Ca tot fusese vorba de constitutia noo-psiho-somatica a omului si de partea care il diferentiaza pe om de celelalte creaturi, adica chipul lui Dumnezeu din om, ca sa-ti raspund la ce ma intrebi acum, ma leg de ideea ca la origine, triada- ratiune/ sentimente/ vointa/ a fost creata dupa chipul Sfintei Treimi, adica strans unite.

Dupa caderea in starea thanatos, unitatea triadei (minte/sentiment/vointa)
s-a scindat, s-a fragmentat, s-a risipit ca cioburile sparte, s-a imprastiat. Inainte de cadere, ratiunea, sentimentele si vointa omului ii erau una fara conflicte si disonante launtrice.

Trasaturile chipului lui Dumnezeu din om erau destinate sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin: Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu.
Cu sentimentele sa simta doar cele ale lui Dumnezeu.
Iar cu vointa sa nu voiasca decat cele ce le-ar voi si Dumnezeu.

Cred ca de aceea a si spus Hristos „ cei ce fac voia Tatalui Meu'', imi sunt Mie frate si sora si mama. Cei a caror vointa, ratiune, sentimente sunt intr-o simfonie armonioasa cu cele ale Tatalui, sunt apropiatii launtrici ai lui Hristos.

La fel cum in tot ce a gandit, a simtit si voit Maica Domnului, n-a fost in nici un fel vreo contradictie cu Dumnezeu, tot asa, oricine Il lasa pe Hristos sa-i uneasca ratiunea, trairile si vointa intr-o simbioza treimica, nescindata, neschizofrenica, va reusi sa realcaltuiasca in sine chipul initial si sa parcurga drumul spre asemanare cu El. Si astfel se poate chema frate sau sora sau mama.

De ce crezi ca practica monahii imbunatatiti rugaciunea isihasta, rugaciunea de coborare a mintii in inima ? Inainte de cadere, mintea era unita cu inima si cu vointa. Isihastii se straduiesc sa "sudeze" prin harul rugaciunii scindarea asta.
Daca cu vointa noastra nu ne straduim sa ne adunam launtric din risipirea asta in toate cele 4 zari, daca mintea noastra nu ajunge treptat sa se coboare discret inspre inima, atunci nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, vom ramane scindati, fragmentati iar in chipul nostru nu se va reflecta chipul unit al Treimii.
Si la aste cred ca se refera Hristos in cuvintele acelea. Imho.

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Adriana, ma uimesti! Tu asa rapid parcurgi si epuizezi niste subiecte de asa extindere si adancime? Analizezi in acelasi interval de timp, simultan, in paralel cu mai multi interlocutori si tema Cinei pascale si a sacerdotiului feminin si a Euharistiei, si a nemuririi sufletului si despre unirea ipostatica si despre suferinta de pe Cruce si despre trupul de dupa Inviere si despre toate detaliile care se ivesc inevitabil pe parcurs ?

Vrei sa fii si „super surfer", ca te extinzi pe asa un „ocean intins de teme” dar si „super diver”, ca vrei sa faci si scufundari la mare adancime.
Ia-le mai pe rand, honey, mai tihnit, mai cu pauze ca sa se aseze!

My humble opinion – nu-i rau sa fii preocupat de toate astea, din contra, dar nu trebuie sa uitam ca nu trebuie sa acumulam informatie care doar informeaza (sau de-formeaza), ci una care ne formeaza, care ne re-alcatuieste launtric.
Daca tot ce aflam nu ne unifica launtrul, ba din contra, ne fragmenteaza , ne imprastie mintea in mii de cioburi risipite, e semn ca tre’ sa schimbam strategia.

Ca tot fusese vorba de constitutia noo-psiho-somatica a omului si de partea care il diferentiaza pe om de celelalte creaturi, adica chipul lui Dumnezeu din om, ca sa-ti raspund la ce ma intrebi acum, ma leg de ideea ca la origine, triada- ratiune/ sentimente/ vointa/ a fost creata dupa chipul Sfintei Treimi, adica strans unite.

Dupa caderea in starea thanatos, unitatea triadei (minte/sentiment/vointa)
s-a scindat, s-a fragmentat, s-a risipit ca cioburile sparte, s-a imprastiat. Inainte de cadere, ratiunea, sentimentele si vointa omului ii erau una fara conflicte si disonante launtrice.

Trasaturile chipului lui Dumnezeu din om erau destinate sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin: Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu.
Cu sentimentele sa simta doar cele ale lui Dumnezeu.
Iar cu vointa sa nu voiasca decat cele ce le-ar voi si Dumnezeu.

Cred ca de aceea a si spus Hristos „ cei ce fac voia Tatalui Meu'', imi sunt Mie frate si sora si mama. Cei a caror vointa, ratiune, sentimente sunt intr-o simfonie armonioasa cu cele ale Tatalui, sunt apropiatii launtrici ai lui Hristos.

La fel cum in tot ce a gandit, a simtit si voit Maica Domnului, n-a fost in nici un fel vreo contradictie cu Dumnezeu, tot asa, oricine Il lasa pe Hristos sa-i uneasca ratiunea, trairile si vointa intr-o simbioza treimica, nescindata, neschizofrenica, va reusi sa realcaltuiasca in sine chipul initial si sa parcurga drumul spre asemanare cu El. Si astfel se poate chema frate sau sora sau mama.

De ce crezi ca practica monahii imbunatatiti rugaciunea isihasta, rugaciunea de coborare a mintii in inima ? Inainte de cadere, mintea era unita cu inima si cu vointa. Isihastii se straduiesc sa "sudeze" prin harul rugaciunii scindarea asta.
Daca cu vointa noastra nu ne straduim sa ne adunam launtric din risipirea asta in toate cele 4 zari, daca mintea noastra nu ajunge treptat sa se coboare discret inspre inima, atunci nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, vom ramane scindati, fragmentati iar in chipul nostru nu se va reflecta chipul unit al Treimii.
Si la aste cred ca se refera Hristos in cuvintele acelea. Imho.

Draga Delia,

Daca as fi inceput cautarile in momentul in care am inceput sa scriu pe acest site, ti-as da dreptate. Avand in vedere ca nu-i asa ci le-am inceput in urma cu 18 ani, si avand in vedere ca in general capacitatea de intelegere si memorizare a fost judecata intotdeauna de profesorii mei ca fiind superioara mediei, este ceva ceea ce tu nu ai cum stii: majoritatea celor scrise le-am gandit si eu de multe ori si le-am intors pe multe fete de nenumarate ori, ca atare nu sunt multe lucrurile noi pe care le aflu chiar daca nu am citit atat de multe ca si tine de exemplu. Lucruri noi am aflat aici mai degraba de la (neo)protestanti pentru ca ei privesc totul din alte puncte de vedere decat faceam eu pana acum si care mi se confirma prin cele ce scrieti ca era cel ortodox. Nu pun aici in discutie daca ei au dreptate sau nu, ci vorbesc strict de noutate din punctul meu de vedere, pentru ca cele ortodoxe, chiar daca nu le-am citit decat in parte, observ mereu ca si partea necitita am gandit-o si eu intr-un moment sau altul al vietii mele, cel putin din cele ce vad scrise pe diverse site-uri. Ca atare, profunzimea pentru mine a ajuns trecerea dincolo de nivelul la care a ajuns Ortodoxia pentru ca, din cate vad in raspunsurile primite, Ortodoxia se opreste la primul sens aparent al cuvintelor la care ma opream si eu in trecutul meu.
Concret, ceea ce ai scris tu de exemplu, le-am gandit si eu chiar daca nu am folosit cuvintele pe care le folosesti tu. Pentru mine, nu mi-ai spus nimic nou ci intrebarea mea mergea dincolo de cele ce stiam deja. Ceea ce scrie la linkurile date inca nu am citit, ci va urma, insa stiam ca raspunsul la intrebarea pusa de mine nu il voi gasi in cele scrise deja tocmai pentru ca stiu cum raspunde Ortodoxia la intrebari. Ma refer aici strict la intrebarea ultima: faptul de a-i fi Domnului si mama, si frate si sora. Si observi ca in enumeratie nu l-a pus si pe Tatal? Tocmai pentru ca Tatal este unul singur, cel ceresc, in timp ce mame, cel putin teoretic sunt mai multe, sunt toti acei oameni, barbati si femeicare fac voia Tatalui unic.

Ca atare, intrebarea mea mergea dincolo de ceea ce ai raspuns deja si anume: Sfanta Fecioara a reusit sa ii fie lui Iisus mama tocmai pentru ca a facut voia Tatalui din Cer in mod desavarsit inca de la nasterea ei? Si de aceea, toti cei ce reusesc sa o faca in aceeasi masura ca si Sfanta Fecioara ajung la acelasi nivel? Iar faptul ca in realitate nimeni nu reuseste, ci precum zice Ap. Pavel: "cine zice ca nu are pacat minte", spre deosebire de Sfanta Fecioara care nu a avut pacate personale, nu arata tocmai faptul ca Sfanta Fecioara "plina de Har" ascunde un mister mai mare decat ceea ce poate parea la prima vedere? Pentru ca, la prima vedere faptul ca Sfanta Fecioara este atat de deosebita de restul omenirii vine din faptul de a fi purtat in trupul Sau Dumnezeirea. Dar ea era plina de Har dinainte, intr-un mod in care nimeni nu a fost pana atunci si nici de atunci inainte cu exceptia lui Dumnezeu intrupat. Si nu zic mai multe pentru ca ceea ce am aflat despre subiect, daca este adevarat, este greu de purtat. De aceea vroiam sa vad daca Ortodoxia are o alta explicatie, insa vad ca nu, nu are raspunsul, nu am vazut pe cineva sa stie din cei care afirma Ortodoxia clasica, daca o pot numi asa.

Multumesc de explicatii.

Adriana, ai citit ce a scris Pr. Staniloae despre "Fecioara Maria vazuta de ortodocsi si catolici"? Am dat linkul mai de mult... Nu te-a convins?

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Adriana, ai citit ce a scris Pr. Staniloae despre "Fecioara Maria vazuta de ortodocsi si catolici"? Am dat linkul mai de mult... Nu te-a convins?

La care link te referi? La acesta:
http://prlaurentiu.blogspot.com/2009...mnului-la.html
?

În prealabil postat de Adriana3

Miha draga,

Eu vad ceea ce este concret: Domnul se tine de cuvant si da celor ce cer. Tu o numesti mandrie, eu o numesc credinta in Cuvantul Domnului pe care si-L tine intotdeauna. Tu poti teoretiza cum vrei modul in care ar lucra Dumnezeu dupa parerea ta. Eu insa vad in practica faptul ca Domnul imi da pe tava raspunsurile la intrebari fara sa imi bat capul prea tare. :))

Draga Adriana, acum spune si tu: cum sa fie mandria, care este un pacat, credinta?

În prealabil postat de Adriana3

La care link te referi? La acesta:
http://prlaurentiu.blogspot.com/2009...mnului-la.html
?

Posibil sa fie. Eu am citit lucrarea pe Scribd cred, si continea si notele din subsolul textului, care in cazul acesta sunt f importante, fiind trimiteri la lucrarile unor teologi catolici si protestanti.

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Draga Adriana, acum spune si tu: cum sa fie mandria, care este un pacat, credinta?

Posibil sa fie. Eu am citit lucrarea pe Scribd cred, si continea si notele din subsolul textului, care in cazul acesta sunt f importante, fiind trimiteri la lucrarile unor teologi catolici si protestanti.

Credinta este una si mandria alta. Tu esti cea care le confunzi in ceilalti, Miha draga. Tu ai parinti, asa-i? Daca parintii tai ti-au spus: cand ai foame sa ceri mancare si vei primi, iar tu ai crezut ca se tin de cuvant si ca atare ai primit mancarea, inseamna asta ca te-ai mandrit sau ca ai vreun merit in faptul ca parintii te hranesc dupa cum ti-au promis? Nu, asa-i? Pai la fel sta treaba si cu hrana pe care o da Dumnezeu oamenilor, celor care o cer cu credinta ca o vor primi, acelora li se da. Iar eu am constatat din plin ca asa este tocmai pentru ca am crezut si cred in continuare ca Domnul isi tine Cuvantul. Ori tu numesti aceasta credinta mandrie. Deci tu esti cea care le confunzi.

În prealabil postat de Adriana3

Draga Delia,

Daca as fi inceput cautarile in momentul in care am inceput sa scriu pe acest site, ti-as da dreptate. Avand in vedere ca nu-i asa ci le-am inceput in urma cu 18 ani, si avand in vedere ca in general capacitatea de intelegere si memorizare a fost judecata intotdeauna de profesorii mei ca fiind superioara mediei, este ceva ceea ce tu nu ai cum stii: majoritatea celor scrise le-am gandit si eu de multe ori si le-am intors pe multe fete de nenumarate ori, ca atare nu sunt multe lucrurile noi pe care le aflu chiar daca nu am citit atat de multe ca si tine de exemplu. Lucruri noi am aflat aici mai degraba de la (neo)protestanti pentru ca ei privesc totul din alte puncte de vedere decat faceam eu pana acum si care mi se confirma prin cele ce scrieti ca era cel ortodox. Nu pun aici in discutie daca ei au dreptate sau nu, ci vorbesc strict de noutate din punctul meu de vedere, pentru ca cele ortodoxe, chiar daca nu le-am citit decat in parte, observ mereu ca si partea necitita am gandit-o si eu intr-un moment sau altul al vietii mele, cel putin din cele ce vad scrise pe diverse site-uri. Ca atare, profunzimea pentru mine a ajuns trecerea dincolo de nivelul la care a ajuns Ortodoxia pentru ca, din cate vad in raspunsurile primite, Ortodoxia se opreste la primul sens aparent al cuvintelor la care ma opream si eu in trecutul meu.
Concret, ceea ce ai scris tu de exemplu, le-am gandit si eu chiar daca nu am folosit cuvintele pe care le folosesti tu. Pentru mine, nu mi-ai spus nimic nou ci intrebarea mea mergea dincolo de cele ce stiam deja. Ceea ce scrie la linkurile date inca nu am citit, ci va urma, insa stiam ca raspunsul la intrebarea pusa de mine nu il voi gasi in cele scrise deja tocmai pentru ca stiu cum raspunde Ortodoxia la intrebari. Ma refer aici strict la intrebarea ultima: faptul de a-i fi Domnului si mama, si frate si sora. Si observi ca in enumeratie nu l-a pus si pe Tatal? Tocmai pentru ca Tatal este unul singur, cel ceresc, in timp ce mame, cel putin teoretic sunt mai multe, sunt toti acei oameni, barbati si femeicare fac voia Tatalui unic.

Ca atare, intrebarea mea mergea dincolo de ceea ce ai raspuns deja si anume: Sfanta Fecioara a reusit sa ii fie lui Iisus mama tocmai pentru ca a facut voia Tatalui din Cer in mod desavarsit inca de la nasterea ei? Si de aceea, toti cei ce reusesc sa o faca in aceeasi masura ca si Sfanta Fecioara ajung la acelasi nivel? Iar faptul ca in realitate nimeni nu reuseste, ci precum zice Ap. Pavel: "cine zice ca nu are pacat minte", spre deosebire de Sfanta Fecioara care nu a avut pacate personale, nu arata tocmai faptul ca Sfanta Fecioara "plina de Har" ascunde un mister mai mare decat ceea ce poate parea la prima vedere? Pentru ca, la prima vedere faptul ca Sfanta Fecioara este atat de deosebita de restul omenirii vine din faptul de a fi purtat in trupul Sau Dumnezeirea. Dar ea era plina de Har dinainte, intr-un mod in care nimeni nu a fost pana atunci si nici de atunci inainte cu exceptia lui Dumnezeu intrupat. Si nu zic mai multe pentru ca ceea ce am aflat despre subiect, daca este adevarat, este greu de purtat. De aceea vroiam sa vad daca Ortodoxia are o alta explicatie, insa vad ca nu, nu are raspunsul, nu am vazut pe cineva sa stie din cei care afirma Ortodoxia clasica, daca o pot numi asa.

Multumesc de explicatii.

Adriana, ma intreb de unde te adapi de ai atata mandrie?!?
Ortodoxia da, prin rugaciune si suferinta, smerenia.
Iarta-ma, ca am fost atat de directa, dar m-ai frapat cu afirmatiile tale de mai sus.
Ortodoxia nu este un proces pe care il castigi in instanta prin dibacia mintii tale, ci este credinta care ti se descopera prin curatia inimii tale, pe masura ce te indepartezi de pacate. Iar mandria este cel din urma pacat, care este inlaturat. De el suferim cu totii inca; altfel am fi sfinti.

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Adriana, ma intreb de unde te adapi de ai atata mandrie?!?
Ortodoxia da, prin rugaciune si suferinta, smerenia.
Iarta-ma, ca am fost atat de directa, dar m-ai frapat cu afirmatiile tale de mai sus.
Ortodoxia nu este un proces pe care il castigi in instanta prin dibacia mintii tale, ci este credinta care ti se descopera prin curatia inimii tale, pe masura ce te indepartezi de pacate. Iar mandria este cel din urma pacat, care este inlaturat. De el suferim cu totii inca; altfel am fi sfinti.

Miha draga,

Eu vad ceea ce este concret: Domnul se tine de cuvant si da celor ce cer. Tu o numesti mandrie, eu o numesc credinta in Cuvantul Domnului pe care si-L tine intotdeauna. Tu poti teoretiza cum vrei modul in care ar lucra Dumnezeu dupa parerea ta. Eu insa vad in practica faptul ca Domnul imi da pe tava raspunsurile la intrebari fara sa imi bat capul prea tare. :))

[Mihailc]

În prealabil postat de Adriana3

Miha draga,

Eu vad ceea ce este concret: Domnul se tine de cuvant si da celor ce cer. Tu o numesti mandrie, eu o numesc credinta in Cuvantul Domnului pe care si-L tine intotdeauna. Tu poti teoretiza cum vrei modul in care ar lucra Dumnezeu dupa parerea ta. Eu insa vad in practica faptul ca Domnul imi da pe tava raspunsurile la intrebari fara sa imi bat capul prea tare. :))

Atenţie mare că nu numai Domnul îţi dă răspunsuri la întrebări, şi mai ales "pe tavă". Nu poţi să şti de una singură cu cine eşti "conectată"!