Paine sau azima pentru Taina Euharistiei

 

Paine sau azima pentru Taina Euharistiei

 

Dupa Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, intrebuintarea painii dospite este singura practica indreptatita si pastrata de la intemeietorul ei. Caci instituirea Sfintei Euharistii s-a facut cu paine dospita si cu acest fel de paine s-a savarsit dumnezeiasca Euharistie in toata Biserica in primele veacuri, asa cum se practica si astazi in toata Biserica Ortodoxa.

 

Dupa invatatura ortodoxa practica de a folosi azima in loc de paine dospita este o inovatie fara temei scripturistic si nici traditional. Ea s-a introdus tarziu in Apus, si anume, in veacul al VII-lea in Spania, in vea­cul al VIII-lea in Anglia, iar in veacul al IX-lea in Germania, generali-zandu-se in tot Apusul abia in secolul al XI-lea. In veacul al IX-lea, patriarhul Fotie al Constantinopolului nu stia de ea, caci ar fi enume­rat-o si pe aceasta intre abaterile papale care au dus la Marea schisma a Bisericii din 1054.

 

Temeiul doctrinar al practicii ecumenice ortodoxe cu paine dospita il constituie insusi modul serbarii Pastilor de catre Hristos, cand a insti­tuit, la Cina cea de Taina, Sfanta Euharistie. La Cina cea de Taina Man­tuitorul n-a serbat Pastile iudaic, care incepea in seara de  14 Nisan, caci inca nu venise vremea ; era, de fapt, in seara zilei de 13 Nisan, si deci nu se putea manca azima, ci un Paste deosebit. Si atunci, painea euharistica a fost paine dospita si nu azima.

 

Romano-catolicii sustin ca Mantuitorul a mancat Pastile iudaic in care timp nu se manca decat azima si deci, pretind ei, painea euharistica, binecuvantata si impartita apostoli­lor, a fost azima.

 

Daca Evangheliile sinoptice (Matei, Marcu si Luca) spun ca Man­tuitorul a trimis pe Petru si Ioan "sa pregateasca Pastile" (Marcu, 14, 13-16; Luca, 22, 8-13), nu inseamna ca s-ar fi junghiat mielul pascal, adica s-ar fi serbat Pastile iudaic, caci evanghelistii ar fi notat in mod sigur daca ar fi avut loc jertfirea mielului pascal. Daca Hristos a serbat in seara de 13 Nisan Cina cea de Taina, aceasta n-a putut sa fie Pastile iudaic si deci n-a mancat azima.

 

Versiunea greceasca a Evangheliilor sinoptice, care este de fapt ver­siunea initiala (daca nu si pentru Evanghelia dupa Matei, in mod sigur pentru celelalte doua Evanghelii sinoptice, dupa Marcu si dupa Luca), ne arata, de asemenea, si ea acelasi lucru prin termenii folositi. Astfel, daca Mantuitorul ar fi serbat la Cina cea de Taina Pastile iudaic, masa ar fi trebuit sa fie numita Pasti, dar ea este numita cina, iar painea de la ea este paine dospita, nu azima.

 

Apoi, sunt o serie de amanunte care sprijina folosirea painii dospite de catre Hristos la Cina cea de Taina. Astfel, spalarea picioarelor uce­nicilor nu ar fi putut avea loc la aceasta Cina daca ar fi fost unita cu Pastile iudaic, caci la Pasti toti trebuiau sa-si tina incaltamintele in pi­cioare, avand mijlocul incins si toiag in mana, gata de calatorie. Iuda Iscarioteanul intinge in blid, de unde rezulta ca la masa era si mancare lichida, ceea ce nu era ingaduit la Pasti.

 

Dupa obiceiul iudaic, nimeni nu putea parasi casa in care a mancat pastile pana a doua zi ; or, Iuda Iscarioteanul, fiind descoperit de Iisus, a si plecat, noaptea, de la Cina. In noaptea aceea nu erau Pasti, fiindca Hristos iese cu ucenicii Sai si merge cu ei in Gradina Ghetsimani sa Se roage, unde va fi prins, fi­ind aratat ostasilor de catre Iuda insusi (Matei, 26, 48-49). Apoi Vine­rea Patimilor si mortii Mantuitorului a fost zi de lucru, ajun de Pasti.

 

Aceasta se vede din faptul ca Simon Cireneanul, cel silit sa duca crucea Domnului spre Golgota, se intoarcea de la munca campului, iar femeile purtatoare de mir pregatesc, in seara aceleiasi zile de Vineri, aromate, stiind ca Domnul a si fost inmormantat, si nu merg la mormant a doua zi, sambata, caci era Pastile iudaic, ci numai a treia zi dis-de-dimineata, Duminica, gasind mormantul gol si fiind instiintate ca a inviat Hristos (Matei, 28, 1, 5-11 , Marcu, 16, 1-9 , Luca, 24, 1-6, 9-10).

 

 

Dar si rostul pentru care a fost instituita Euharistia cerea sa fie fo­losita paine dospita. Sfanta Euharistie a fost oranduita pentru toti oa­menii, si iudei si pagani, si pentru totdeauna, avand sa se impartaseasca in orice timp, nu numai la Pasti. Si era deci firesc ca Mantuitorul sa fo­loseasca painea, obisnuita la toate popoarele, si nu painea folosita numai la iudei.

 

Practica Bisericii primare a fost cu paine dospita. Faptele Apostoli­lor (2, 42-46; 20, 7) si sfantul apostol Pavel (I Cor., 11, 21) vorbind despre Euharistie sau Cuminecatura, numesc painea euharistica artos, adica paine dospita, si nu azima. Sfintii parinti si scriitori bisericesti ne ofera bogate marturii despre folosirea painii dospite si a vinului cu­rat de struguri la pregatirea materiei pentru Jertfa euharistica.

11 Iulie 2012

Vizualizari: 8258

Voteaza:

Paine sau azima pentru Taina Euharistiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.