Rugaciunea lui Iisus

[Mihailc]

Prietene Ioan Cezar, adulmec în postările tale "aroma adevărului" şi te-aş ruga să nu te opreşti. Vreau să te întreb: necazurile din familie au venit după sau înainte să începi această lucrare?

[Profetul_getodac]

Se pare ca esti pe drumul cel bun Frate Ioan Cezar:)
Lacrimile, mangaierea, linistea sau constientizarea mai clara a ceva din mecanismul greselii sunt unele dintre "metodele de verificare a practicii cele bune". Cand lacrimile apar, inima se "zdrobeste" si rugaciunea te face sa plonjezi si mai mult in abisul fiintei tale. Cu cat mai des practicat exercitiul acesta cu atat inima devine mai curata, facandu-te sa constientizezi limpede pacatul, ajungand sa observi cu o deosebita claritate jocul celui rau.
Cu fiecare scufundare (rugaciune) in adancul fiintei tale, iesi la suprafata mai curat, cu inima pulsand de dragoste adevarata...si culmea, nu este ceva impus, este efectiv un rezultat matematic de exact.

"Zdrobirea constienta a inimii" in timpul repetitiei rugaciunii este de o importanta capitala. Fara aceasta identificare a noastra cu cel mai pacatos dintre pacatosi, fara regretul sincer pentru faptele rele (dinspre grosier spre subtil: fapta, vorba, gand), rugaciunea devine o simpla metoda curativa (un efect de linistire mentala va avea loc anyway). Scopul nostru insa, este obtinerea iertarii, acceptarea si contopirea noastra cu Isus in eternul locas al inimii.

Este adevarat ca repetitia poate parea mecanica, rece si de suprafata la inceput, cu timpul insa, rugaciunea devine din ce in ce mai subtila, ajungand in cele din urma sa fie resimtita ca un gand de devotiune si dragoste pura (un superb impuls) in spatiul cuantic al inimii.
Prin aceasta lucrare minunata, inima omului devine locasul Sfintei Treimi.

Vorbeam in mesajul anterior despre importanta duhovnicului (indrumatorului spiritual). In ceea ce priveste rugaciunea inimii insa, nu insa orice preot ne poate ajuta cu adevarat. Este nevoie de un povatuitor cu experienta, de un invatator care "a trait", a depasit fazele de inceput ale rugaciunii, de dorit chiar si faza cea "contemplativa" (vazatoare) si care poate liber si invulnerabil (la atacurile dracesti) sa ajute ucenicul (cunoscand experientele pe cale) sa treaca prin toate ispitele si capcanele ce vor sa vina (nu sunt putine si gradual devin mai puternice/subtile, extrem de dificil de identificat).

Credinta ca suntem pe drumul cel bun constituie un alt ingredient esential. In timpul practicii rugaciunii, unele dintre gandurile insuflate de demoni sunt: incertitudinea, dezechilibrul, teama ca nu suntem pe calea cea buna, teama ca practica este eronata, etc
Nu va lasati debalansati, cu cat incertitudinea este mai mare cu atat zdrobiti-va inima mai tare in chemarea ajutorului divin : Doamne Isuse miluieste-ma! (la inceput folositi o formula mai scurta capabila sa tina mintea in frau fara prea multa imprastiere)

Cineva a mentionat pe forum "imaginatia". Uitasem acest obstacol de neimaginat. Nu va imaginati nimic, absolut nimic. Rostirea rugaciunii trebuie sa fie "simtire" nu vizualizare, sunet, nu imagine...restul, este numai credinta in practica corecta si devotiune fata de creator. Experientele in timpul rugaciunii profunde, pot fi dramatice (imagini, sunete, emotii), etc., care de multe ori pot parea extrem de reale (sa nu va fie teama). Nu le bagati in seama! In stadiile acestea toate sunt de la cel rau, cu cat avansam pe cale, cu atat panica demonilor este mai mare, incercand cu orice pret sa ne impiedice in practica rugaciunii (vezi in sfintii parinti: "atacuri din stanga, atacuri din dreapta")

In incheiere, cautati sincer cu-adevarat...in Romania mai sunt inca "lucratori autentici" ai rugaciunii launtrice. Poate pentru ei, Dumnezeu ne mai rabda pe noi pacatosii.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de Mihailc

Prietene Ioan Cezar, adulmec în postările tale "aroma adevărului" şi te-aş ruga să nu te opreşti. Vreau să te întreb: necazurile din familie au venit după sau înainte să începi această lucrare?

S-au accentuat ispitirile dupa inceperea lucrarii, nu doar in familie ci si intre prieteni, colegi etc. Desi am fost avertizat (deci nu am fost surprins) durerea a fost considerabila, as spune mult mai mult decat imi dorisem vreodata :)...
Dar stiu ca e, in fond, parte din procesul calirii fierului sub foc. Sau, as mai putea sa spun, acolo unde am microbii acolo umbla Doctorul Cel Bun. Iar daca simt amaraciune pentru conditia mea lumeasca, ce poate fi aceasta decat ca sunt prea atasat de lumesc si ca urmare am zid mare intre mine si Dumnezeu.
Toate spre binele nostru le da Domnul, fericit cel ce nu se pierde cu firea si lupta sub Sfantul Acoperamant cu slabiciunile si mizeriile proprii...
Domnul cu noi, pace tuturor, iubiti frati intru Hristos!

[Mihailc]

Nu vă laud fiindcă asta poate fi smintitor, dar încerc să vă încurajez: nu vă opriţi oricâte obstacole s-ar ivi pe parcurs. Şi nu uitaţi să îmbrăţişaţi în rugăciunea voastră cât mai multă lume!
Doamne ajută!

[George.m]

Sfantul Isihie Sinaitul ne spune ca "precum mancarile aducatoare de boala, indata ce au fost primite in trup supara, iar cel ce le-a mancat, simtind indata vatamarea, cauta sa le verse mai repede prin vreun leac si asa ramane nevatamat, la fel si mintea, cand a primit sa inghita gandurile si simte amaraciunea lor, le varsa cu usurinta prin rugaciunea lui Iisus, strigata din adancurile inimii, si se leapada cu desavarsire, precum au invatat si cercat cu stiinta acest lucru cei ce se indeletnicesc cu trezvia" (Cuvant despre trezvie si virtute, Suta a doua, c.86, in Filocalia IV).

[adam000]

În prealabil postat de ioan cezar

S-au accentuat ispitirile dupa inceperea lucrarii, nu doar in familie ci si intre prieteni, colegi etc. Desi am fost avertizat (deci nu am fost surprins) durerea a fost considerabila, as spune mult mai mult decat imi dorisem vreodata :)...
Dar stiu ca e, in fond, parte din procesul calirii fierului sub foc. Sau, as mai putea sa spun, acolo unde am microbii acolo umbla Doctorul Cel Bun. Iar daca simt amaraciune pentru conditia mea lumeasca, ce poate fi aceasta decat ca sunt prea atasat de lumesc si ca urmare am zid mare intre mine si Dumnezeu.

Foarte interesant topicul. Intrebarea este de ce unii au asemenea ispite, iar altii nu (altii traiesc binecuvantare)? Ce este diferit in atitudinea lor fata de Dumnezeu in rugaciune de li se intimpla lucruri diferite?

[anita]

În prealabil postat de adam000

Foarte interesant topicul. Intrebarea este de ce unii au asemenea ispite, iar altii nu (altii traiesc binecuvantare)? Ce este diferit in atitudinea lor fata de Dumnezeu in rugaciune de li se intimpla lucruri diferite?

De unde stiti ca nu au ispite ?
Un sfant parinte spunea:
"Omule ,daca ii vrei sa il urmezi pe Hristos asteapta-te la ispite si incercari"
Am citat din memorie.
Chiar si Hristos spune "in lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."
Binecuvanatarea unui duhovnic nu ne fereste de ispite ,am inteles ca ne scapa de piedici ,dar ispitele raman.

[George.m]

"Unii Parinti invata sa se faca rugaciunea cu gura, altii cu mintea. Eu zic cu amandoua. Caci uneori slabeste mintea a o grai, lenevindu-se; iar alteori gura. De aceea trebuie sa ne rugam si cu gura si cu mintea. Dar trebuie sa o spunem linistit si fara zgomot, ca nu cumva glasul sa tulbure simtirea si atentia mintii si sa le impedice.

Aceasta pana ce mintea, obisnuindu-se cu lucrarea, va inainta in ea si va lua putere de la Duhul sa se roage in intregime si cu putere. Atunci nu mai e de trebuinta sa se rosteasca cu gura, da nici nu se mai poate. Atunci ajunge sa se faca toata lucrarea numai cu mintea " (Sfantul Grigorie Sinaitul, Despre linistire si despre cele doua feluri ale rugaciunii, c.2 - Despre felul cum trebuie sa se zica rugaciunea, Filocalia VII).

[George.m]

"Precum nu e cu putinta soarelui sa lumineze fara lumina, asa nu e cu putinta sa se curateasca inima de intinaciunea gandurilor de pierzare, fara rugaciunea numelui lui Iisus. Iar daca e adevarat aceasta, precum vad, sa ne folosim de ea, ca de rasuflarea noastra. Caci ea este lumina, iar acelea intuneric; si acela este Dumnezeu si Stapanul, iar acelea slugile dracilor" (Isihie Sinaitul, Cuvinte despre impotrivire si rugaciune, Suta a doua, c.68, Filocalia IV).

[vsovivi]

''Milă voiesc şi nu jertfe'' deşertice... Înţelepciune umilită, inimă frântă şi nepătimaşe şi minte cinstită care nu se laudă că le ştie pe toate, nu se entuziasmează de ale sale şi nu se emoţionează că va fi văzut cu ele... ca să-şi ia răsplata profiturilor de la fraieri.

Ştiţi voi pentru ce e rugăciunea asta scurtă şi permanentă? Pentru ca să domolească în om pofta de rugăciuni făţarnice şi lungi căci el vrea mereu ca să fie văzut de oameni şi să-şi ia răsplata prozelită de la ei... ca un viclean prooroc mincinos şi făţarnic dar care, credool feroce fiind, nu se lasă cu una şi nici cu două, căci are ambâţ semeţ... şi musai îi trebuie trei, 'dar' fără ca să jertfească nimic, nicio plăcere, nicio avere, şi de aia începe şi se bâţâie toată ziua şi bagă vrăjeala căci e greu până-ţi bagi ideeea mântuirii: cui cu cui se scoate. Dar ce se întâmplă cu scândura dacă faci ca prostul şi tu experienţa asta?.. Nu ştiţi.

Iar v-am dat lecţii... ca să faceţi voi şi eu să stau în pauză... încărcându-mă ca un condensator 'vrednic', la lumină, cu absolut nimic. Scuze, că se pare că nu mă pot abţine de la a da lecţii pitoniceşti pe care să le facă alţii... exact aşa ca mine... numai că eu nu la mai fac din moment ce am ajuns profesor de tragedie, de scenarită şi rolurimă ocărâtoare... nu-mi mai trebuie nimic... decât un singur glonţ.

Mă rog însă ca să se tragă cu gloanţe oarbe... că dacă mă vede cineva precis mă-mpuşcă fix în ochi. Nu de alta ci ca să nu mă chinui... că doar se vede că mă chinuie nu talantul dosit ci talentul.

''Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi tot Cuvântul lui Dumnezeu, Învăţătorule miluieşte-mă şi pe mine puturosul şi păcătosul şi trădătorul şi vânzătorul de daruri, că se pare că am ajuns doar un hoţ zgârcit şi profitor adică aşa cum e toată scândura cea largă... sunt un introdus învârtit în afaceri cu cuie, sunt un şurub.

Nu ştiu ce ar mai putea fi de râs... E voie oare ca să râzi de deznădejdea ta?