Inceputul credintei...

[Man Teo]

În prealabil postat de vsovivi

Da, aici ai perfectă dreptate... dacă spunem că nu e prezent Astăzi şi în clipa de faţă şi nu face şi acum... înseamnă că Alpha e înlocuit de omega, nici măcar de Omega.

Aici pun lumina langa lumina si scriu, ca aici tii strict la subiect...

E scris in vechiul testament:

"inceputul, Dumnezeii face cerurile si pamantul"

Sunt doua cai de a afla adevarul:
1. credinta, a cere de la Fiul..care arata Dumnezeul.
2. scrierile originale...care il arata pe Fiul.
3. din religii, scrieri secundare, alte limbi, si ramurile aferente lor....care trec prin om.

[vsovivi]

În prealabil postat de Man Teo

Aici pun lumina langa lumina si scriu, ca aici tii strict la subiect...

E scris in vechiul testament:

"inceputul, Dumnezeii face cerurile si pamantul"

Sunt doua cai de a afla adevarul:
1. credinta, a cere de la Fiul..care arata Dumnezeul.
2. scrierile originale...care il arata pe Fiul.
3. din religii, scrieri secundare, alte limbi, si ramurile aferente lor....care trec prin om.

Stricteţea în speculaţii e o viclenie, aşa că nu ţin niciodată strict la subiect... fiindcă oricum pe Adevărul nu-L poţi păcăli prin jonglerii şi speculaţii, riguroase sau stricte, e doar o iluzie a celor ce se cred înţelepţi, defapt sunt vicleni ştiindu-şi interesul, minteresul lor speculant.

Eu am altfel scris în Scriptură: ''Dintru început (La început) Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.''

Şi cred că e corect literal şi gramatical şi formularea asta şi formularea domniei tale.

Însă nici una din modalităţile date de dumneata de a ajunge la Adevăr şi la Cunoaşterea lui Dumnezeu nu e valabilă, căci trebuie să te afli pe Cale ca să poţi avea îndrăzneala să-L rogi pe Fiul sau pe Tatăl sau pe Duhul ca să-ţi descopere Tainele de dincolo de litere, de negrul pe alb, Tainele cele de dincolo de om... în drumul spre Dumnezeu, deci Credinţa pe Cale şi aşa Duhul proorociei te va Călăuzi în tot Adevărul, şi abea atunci prima cale dată de dumneata ar fi valabilă, aia notată cu 1.

Toate lucrările Domnului trec prin om căci Dumnezeu împreună cu omul credincios lucrează în toată vremea... pentru cele veşnice.

Însă noi văd că aici căutăm să ne lăudăm cu înţelegerea proprie, cu întietatea şi originile textelor că cică numai eu am priceput perfect din pricină că am numai eu textele originale. Păi nu vezi cum aşa negi Harul, revelaţia de toată clipa? Negi tocmai ceea ce tot repeţi la nesfârşit ca un narcoman, negi existenţa şi lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii, căci din căile 2 şi 3 prezentate asta rezultă, că ai putea afla doar de la textul original şi nu de la oameni. Păi Avraam sau Moise nu erau oameni ai lui Dumnezeu care au scris? Proorocii nu au scris? Sau Noe nu a scfriws el în pustie cu Arca şi cu Toaca? Deci s-a scris prin oameni şi tot aşa mai departe până inclusiv Astăzi, căci nu Dumnezeu l-a părăsit pe om ci omul îl părăseşte pe Dumnezeu, îi părăseşte voia şi apoi nu vrea să mai aibă recunoştinţă.

Şi apoi omul cel gLumesc nu are cum să priceapă, căci e rău şi necredincios şi răzbunător şi chiar dacă ar pricepe exact, fără de Dumnezeu e fals ceea ce pricepe el şi nimic nu e aşa şi nu va fi aşa cum crede el că a priceput bine... şi apoi se înşală şi molipseşte pe toţi cei din jur crezând că starea lui cea mândră e rodul Harului, când defapt el se închipuie pe sine şi se crede ceva şi se ţine mare şi pe sus, dar e tot mai departe de Adevărul pe care îl propovăduieşte şi de înţelesul pe care-l vorbeşte şi-l împrăştie căci Adevărul nu cu limba se propovăduieşte ci cu ceea ce eşti prin ceea ce trăieşti pe calea cea strâmtă cu urcuş.

Deci textul tău nu e cel real dar e actualizat corect dacă vedem în început un fel de lucrare în timp. Dar începutul e o lucrare fără timp.

Căci dacă în text e vorba de descrierea ÎNCEPUTULUI, acela nu e ceva de durată ci e lipsit de timp, e ceva ce apare brusc şi fără timp în ceva din ceva. Deci se arată că Inceputul este o lucrare de creaţie a lui Dumnezeu, de apariţie bruscă fără timp din Dumnezeu, şi asta vrea să spună textul.

Adică este scris că Începutul a fost fără timp şi este chiar aparaţia bruscă a Cerului şi al Pământului la voinţa şi dorinţa Domnului, în ceva ce nu exista şi nu este şi nu a fost creat de nimeni, în necreatul care nu există, deci ceea ce a apărut a fost ceva făcut de Dumnezeu fără timp. Ce a rezultat după ceea ce a făcut la Început era un glob mare de apă în intunericul din ea peste care, sus, se purta Duhul lui Dumnezeu, şi ea nu se aduna nicăieri. Apoi a început lucrarea de înfrumuseţare şi îmbunătăţire, care a durat 7x24 de ore fix. Deci a avut un sfârşit ca lucrare de creaţie şi tocmire ca să fie bune şi frumoase, căci în ziua a 7-a a binecuvântat şi s-a odihnit în toate cele pe care le Crease Dumnezeu, deci era Finalul Facerii, a creaţiei şi facerii, a lucrului, şi era de acum Alpha şi Omega complet, era Dumnezeu cu omul şi omul era ca să fie el veşnic întru Dumnezeul lui.

Deci propoziţia ta reprezintă facerea cea fără timp, apariţia cea bruscă din Dumnezeu, Începutul. Nu se poate extinde, căci după Început s-a dat drumul la timp şi a curs prima zi de facere în timp şi cu timp.

Prin şi textul scoate în evidenţă că Pământul este iubit de Dumnezeu precum este iubit Cerul, deci rezultă dragostea lui Dumnezeu pentru om, căci omul a fost făcut din pământ. Astfel rezultă din text, dragostea lui Dumnezeu pentru Sine şi pentru Omul făcut de El cu duh de viaţă şi dătător de viaţă suflat din Sine. Dar omul păcătuind a pierdut Harul şi puterea lui Dumnezeu... nu numai să fie viu ci să dea şi viaţă... viaţă veşnică. A ajuns el un pământ ce zboară prin nori şi care se va întoarce în pământul din care a fost luat. Deci se visează la fel de mare ca şarpele cel blestemat, ca dobitoaca dobitoacelor de care râde toată creaţia, inclusiv curcile şi struţii şi râmele şi omizile şi coropişniţele şi gândacii de colorado şi toate furnicile cele cu aripi care se strecoară, după formula: râde ciorb de boală spartă.

[Man Teo]

În prealabil postat de vsovivi

''Dintru început (La început) Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.''

Şi cred că e corect literal şi gramatical şi formularea asta şi formularea domniei tale.

"Dintru inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul."
" Inceputul, Dumnezeii face cerurile si pamantul."

asa...

Eu scriu: "De inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul".

[vsovivi]

În prealabil postat de Man Teo

"Dintru inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul."
" Inceputul, Dumnezeii face cerurile si pamantul."

asa...

Eu scriu: "De inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul".

N-aş vrea să te superi, dar e o formulare scrisă care trimite la înţelegeri absurde:

-că e ceva ce trebuie început,
-că nu există unitate în Dumnezeu şi lucru, adică întru Numele Său ci rezultă că pare a fi o unitate numai în facere, numai în lucru,
-că El nu mai termină ci tooot face ca Sisif la nesfârşit fără să izbândească ceva, fără să isprăvească. Deci de la început el tot face şi nu termină niciodată ce începe.

Deci pare că textul tău ar fi o insultă la adresa lui Dumnezeu.

Însă nu contează ce scrii dacă ai mintea curată căci atunci cititorul care are bună credinţă va căuta să priceapă el corect, căci fiind de bună credinţă atunci îl ajută Harul, Duhul... şi ştie întru El ceea ce ai vrut defapt să spui, căci în Dumnezeu toate sunt cunoascute. Deci nu-i pagubă prea mare. Dar totuşi e bine să scrii frumos şi bun chiar dacă faci multe greşeli ce pare că ar rezulta din gramatică sau literă, pentru ca cititorul, să se îmbuneze, chiar dacă îi spui multe lucruri false, neconforme cu ceea ce a dat Dumnezeu proorocilor spre a fi scris acolo. Mai mult contează Duhul şi Harul în care te afli, mai mult decât textul, căci aflându-te în Har nu te lasă Duhul ca să greşeşti, ci te va ţine întru ceea ce a vrut să spună cel ce a scris textul, fiindcă Duhul pe toate le Ştie căci ia de la Domnul şi ne dă nouă... fiindcă Duhul e bun şi luminos şi înţelept, nu e ca omul, chiţibuşar în a ţine morţiş nu de cele mici ci de cele viceversa, de mărunţişuri cu care se poticneşte şi încurcă pe alţii.

[Man Teo]

Nu ma supar.
Tot timpul, fiecare clipa e un inceput pentru om.

Dumnezeul este din ceruri, acum in facere intervine si omul cu firea lui.

Dumnezeu lucreaza, mentine echilibrul lumii in care traim...
omul doar stapaneste lucrurile materiale. Aici e odihna Dumnezeului...

Nu judeca, ca eu nu doresc sa te judec!

Dar caile Dumnezeului sunt nebanuite...ele vin doar, si omul alege.

[vsovivi]

În prealabil postat de Man Teo

Nu ma supar.
Tot timpul, fiecare clipa e un inceput pentru om.

Dumnezeul este din ceruri, acum in facere intervine si omul cu firea lui.

Dumnezeu lucreaza, mentine echilibrul lumii in care traim...
omul doar stapaneste lucrurile materiale. Aici e odihna Dumnezeului...

Nu judeca, ca eu nu doresc sa te judec!

Dar caile Dumnezeului sunt nebanuite...ele vin doar, si omul alege.

Da, aşa este, Domnul se odihneşte în dragostea Lui pentru omul cel credincios şi pentru toate cele ce sunt, însă omul se odihneşte în dragostea lui de lucrurile cele vremelnice, când omul ar fi trebuit să se odihnească nu în pofte şi plăceri şi păcate şi mândrii ci în Dragostea de Dumnezeu din Dumnezeu...

Orice om trebuie să aibă o bună judecată a minţii dar nu ca s-o folosească spre a osândi pe nedrept pe cineva... deci nu am de ce să te judec din moment ce nu mi-ai greşit, şi din moment ce nu pot fi şi pârâş sau avocat dar şi judecător... nu se poate.

Dumnezeu locuieşte în ceruri dar nu uita că pământul este pentru ca să se vadă pe el urmele paşilor Săi.

Dacă ar reuşi omul să-şi răstignească firea lui cea căzută, atunci Dumnezeu ar lucra mult mai uşor astăzi la cerul cel Nou şi la pământul cel Nou... împreună cu omul, spre bucuria amândurora.

Deci în fiecare clipă, putem pune început bun şi apoi să călătorim cu întrebarea... toată viaţa asta de călător ce vrea să se întoarcă acasă. Numai să nu fie prea târziu... începutul ăsta, adică abea după ce eşti prea îmbogăţit cu păcatul şi preaplin cu mândria şi răzbunarea şi îngâmfarea... căci s-ar putea ca să nu mai găseşti Acasă un părinte tot atât de bun ca Dumnezeu care să primească sănătos pe fiul Său... pe fiul Său cel risipitor.

Deci nu poţi întinde prea mult frunza de mentă pe care vrei s-o tai la cîini. Nu merge la nesfârşit cu vacanţa mare. Nu te poţi juca cu mintea de copil flatându-te că eşti alintat şi apropiat şi casnic şi iubit şi că nu se pun faptele tale orice ai face, nu merge cu mintea de copil doar ca să faci viceversa, tot felul de năzbâtii şi prostioare şi răutăţi de copil. Copilul face greşit sau pe dos că nu ştie, el nu greşeşte căci nu ştia ce anume ar fi trebuit să asculte, dar noi ne facem singuri uituci ca să punem întrebări viclene... că cică, nu ştim şi nu ştiam... că cică ar fi copleşitor de greu de a pricepe elementarul când toată gLumea aleargă după bani. Păi ce poate fi mai simplu?.. de atât:

Pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie să-ţi aminteşti să asculţi cu credinţă şi smerenie de Dumnezeu, iar dacă ai greşit atunci să vii tot la El cu umilinţă şi pentru pocăinţă ca să te repare şi pe tine şi ceea ce ai stricat, căci omul pe tot ce pune ochiul strică.

Mai simplu de atât ce poate fi? Dar e greu până ajunge Cuvântul de la ureche la inimă... aia e cea mai lungă cale de călătorie... şi pentru asta unora nu le este de ajuns ziua de Astăzi. Poate pentru că şi-au abandonat sufletul lor... căci fără de suflet omul nu are cu Cine să călătorească.

''...şi a suflat suflare de viaţă asupra lui şi s-a făcut omul un suflet viu...'' (citat aproximativ căci nu prea am ţinere de minte, căci sunt stricat).

[Man Teo]

In mana omului e alegerea...

Judecata mintii (pomul cunostintei binelui si raului) e in trup.
Intelepciunea sa fie spre Fiul, pomul vietii...

Sunt din ce in ce mai multe urme de om... pe pamant...cu rana la cer.

Dacă ar reuşi omul să-şi răstignească firea lui cea căzută...
sau cel putin sa ia crucea lui si sa o duca asa cum este.

Deci în fiecare clipă, putem pune început bun şi apoi să călătorim...cu alegerea.

Numai să nu fie prea târziu...

Copilul face greşit sau pe dos că nu ştie...sa aleaga, incearca toate caile copilul.

''...şi a suflat suflare de viaţă asupra lui şi s-a făcut omul un suflet viu...''