Inceputul credintei...

[Man Teo]

În prealabil postat de vsovivi

''Dintru început (La început) Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.''

Şi cred că e corect literal şi gramatical şi formularea asta şi formularea domniei tale.

"Dintru inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul."
" Inceputul, Dumnezeii face cerurile si pamantul."

asa...

Eu scriu: "De inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul".

[vsovivi]

În prealabil postat de Man Teo

"Dintru inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul."
" Inceputul, Dumnezeii face cerurile si pamantul."

asa...

Eu scriu: "De inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul".

N-aş vrea să te superi, dar e o formulare scrisă care trimite la înţelegeri absurde:

-că e ceva ce trebuie început,
-că nu există unitate în Dumnezeu şi lucru, adică întru Numele Său ci rezultă că pare a fi o unitate numai în facere, numai în lucru,
-că El nu mai termină ci tooot face ca Sisif la nesfârşit fără să izbândească ceva, fără să isprăvească. Deci de la început el tot face şi nu termină niciodată ce începe.

Deci pare că textul tău ar fi o insultă la adresa lui Dumnezeu.

Însă nu contează ce scrii dacă ai mintea curată căci atunci cititorul care are bună credinţă va căuta să priceapă el corect, căci fiind de bună credinţă atunci îl ajută Harul, Duhul... şi ştie întru El ceea ce ai vrut defapt să spui, căci în Dumnezeu toate sunt cunoascute. Deci nu-i pagubă prea mare. Dar totuşi e bine să scrii frumos şi bun chiar dacă faci multe greşeli ce pare că ar rezulta din gramatică sau literă, pentru ca cititorul, să se îmbuneze, chiar dacă îi spui multe lucruri false, neconforme cu ceea ce a dat Dumnezeu proorocilor spre a fi scris acolo. Mai mult contează Duhul şi Harul în care te afli, mai mult decât textul, căci aflându-te în Har nu te lasă Duhul ca să greşeşti, ci te va ţine întru ceea ce a vrut să spună cel ce a scris textul, fiindcă Duhul pe toate le Ştie căci ia de la Domnul şi ne dă nouă... fiindcă Duhul e bun şi luminos şi înţelept, nu e ca omul, chiţibuşar în a ţine morţiş nu de cele mici ci de cele viceversa, de mărunţişuri cu care se poticneşte şi încurcă pe alţii.

[Man Teo]

Nu ma supar.
Tot timpul, fiecare clipa e un inceput pentru om.

Dumnezeul este din ceruri, acum in facere intervine si omul cu firea lui.

Dumnezeu lucreaza, mentine echilibrul lumii in care traim...
omul doar stapaneste lucrurile materiale. Aici e odihna Dumnezeului...

Nu judeca, ca eu nu doresc sa te judec!

Dar caile Dumnezeului sunt nebanuite...ele vin doar, si omul alege.

[vsovivi]

În prealabil postat de Man Teo

Nu ma supar.
Tot timpul, fiecare clipa e un inceput pentru om.

Dumnezeul este din ceruri, acum in facere intervine si omul cu firea lui.

Dumnezeu lucreaza, mentine echilibrul lumii in care traim...
omul doar stapaneste lucrurile materiale. Aici e odihna Dumnezeului...

Nu judeca, ca eu nu doresc sa te judec!

Dar caile Dumnezeului sunt nebanuite...ele vin doar, si omul alege.

Da, aşa este, Domnul se odihneşte în dragostea Lui pentru omul cel credincios şi pentru toate cele ce sunt, însă omul se odihneşte în dragostea lui de lucrurile cele vremelnice, când omul ar fi trebuit să se odihnească nu în pofte şi plăceri şi păcate şi mândrii ci în Dragostea de Dumnezeu din Dumnezeu...

Orice om trebuie să aibă o bună judecată a minţii dar nu ca s-o folosească spre a osândi pe nedrept pe cineva... deci nu am de ce să te judec din moment ce nu mi-ai greşit, şi din moment ce nu pot fi şi pârâş sau avocat dar şi judecător... nu se poate.

Dumnezeu locuieşte în ceruri dar nu uita că pământul este pentru ca să se vadă pe el urmele paşilor Săi.

Dacă ar reuşi omul să-şi răstignească firea lui cea căzută, atunci Dumnezeu ar lucra mult mai uşor astăzi la cerul cel Nou şi la pământul cel Nou... împreună cu omul, spre bucuria amândurora.

Deci în fiecare clipă, putem pune început bun şi apoi să călătorim cu întrebarea... toată viaţa asta de călător ce vrea să se întoarcă acasă. Numai să nu fie prea târziu... începutul ăsta, adică abea după ce eşti prea îmbogăţit cu păcatul şi preaplin cu mândria şi răzbunarea şi îngâmfarea... căci s-ar putea ca să nu mai găseşti Acasă un părinte tot atât de bun ca Dumnezeu care să primească sănătos pe fiul Său... pe fiul Său cel risipitor.

Deci nu poţi întinde prea mult frunza de mentă pe care vrei s-o tai la cîini. Nu merge la nesfârşit cu vacanţa mare. Nu te poţi juca cu mintea de copil flatându-te că eşti alintat şi apropiat şi casnic şi iubit şi că nu se pun faptele tale orice ai face, nu merge cu mintea de copil doar ca să faci viceversa, tot felul de năzbâtii şi prostioare şi răutăţi de copil. Copilul face greşit sau pe dos că nu ştie, el nu greşeşte căci nu ştia ce anume ar fi trebuit să asculte, dar noi ne facem singuri uituci ca să punem întrebări viclene... că cică, nu ştim şi nu ştiam... că cică ar fi copleşitor de greu de a pricepe elementarul când toată gLumea aleargă după bani. Păi ce poate fi mai simplu?.. de atât:

Pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie să-ţi aminteşti să asculţi cu credinţă şi smerenie de Dumnezeu, iar dacă ai greşit atunci să vii tot la El cu umilinţă şi pentru pocăinţă ca să te repare şi pe tine şi ceea ce ai stricat, căci omul pe tot ce pune ochiul strică.

Mai simplu de atât ce poate fi? Dar e greu până ajunge Cuvântul de la ureche la inimă... aia e cea mai lungă cale de călătorie... şi pentru asta unora nu le este de ajuns ziua de Astăzi. Poate pentru că şi-au abandonat sufletul lor... căci fără de suflet omul nu are cu Cine să călătorească.

''...şi a suflat suflare de viaţă asupra lui şi s-a făcut omul un suflet viu...'' (citat aproximativ căci nu prea am ţinere de minte, căci sunt stricat).

[Man Teo]

In mana omului e alegerea...

Judecata mintii (pomul cunostintei binelui si raului) e in trup.
Intelepciunea sa fie spre Fiul, pomul vietii...

Sunt din ce in ce mai multe urme de om... pe pamant...cu rana la cer.

Dacă ar reuşi omul să-şi răstignească firea lui cea căzută...
sau cel putin sa ia crucea lui si sa o duca asa cum este.

Deci în fiecare clipă, putem pune început bun şi apoi să călătorim...cu alegerea.

Numai să nu fie prea târziu...

Copilul face greşit sau pe dos că nu ştie...sa aleaga, incearca toate caile copilul.

''...şi a suflat suflare de viaţă asupra lui şi s-a făcut omul un suflet viu...''

[Man Teo]

"Dintru inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul."

Dumnezeul este in spatele (deasupra) cerurilor si pamantului.
Si El ESTE un Dumnezeu al cerurilor si al pamantului.
Se poate simti, apoi vedea, crucea si Fiul...

"Pamantul era gol deasupra, si gol subt el."

Deasupra goliciunii sunt cerurile si pamantul si Dumnezeii lor.
Dar pentru goliciune este Unul Dumnezeu adevarat.
Ca sa o umple...cu dragoste.

[vsovivi]

În prealabil postat de Man Teo

In mana omului e alegerea...

Judecata mintii (pomul cunostintei binelui si raului) e in trup.
Intelepciunea sa fie spre Fiul, pomul vietii...

Sunt din ce in ce mai multe urme de om... pe pamant...cu rana la cer.

Dacă ar reuşi omul să-şi răstignească firea lui cea căzută...
sau cel putin sa ia crucea lui si sa o duca asa cum este.

Deci în fiecare clipă, putem pune început bun şi apoi să călătorim...cu alegerea.

Numai să nu fie prea târziu...

Copilul face greşit sau pe dos că nu ştie...sa aleaga, incearca toate caile copilul.

''...şi a suflat suflare de viaţă asupra lui şi s-a făcut omul un suflet viu...''

Pomul ăla era pomul cunoştiinţei ...şi a răului, şi a mâncat din păcat ca să ştie omul cum e şi să fie el ca Dumnezeu cunoscând binele şi răul, căci l-a făcut, dar nici aşa nu-l ştie că e rău ci crede că e bine şi orbeşte mai rău... deci nu e vorba de judecata minţii, de înţelepciunea şi dreptatea pe care ar trebui s-o aibă orice om cinstit sădită în el de Dumnezeu.

Da, i s-a dat liber omului să aleaga şi odată venit Acasă se lasă uşa deschisă ca să plece el dacă vrea, căci nimeni nu e ţinut cu forţa, nu e nimeni silnicit, dar odată ce a ales să rămână i se cere să fie mai credincios ca afară şi să respingă veşnicile îndoieli şi ispite şi alegeri care îl trag înapoi sau îl poticnesc pe Calea spre desăvârşire.

Deci alegerea se face o singură dată, credinţa din tine o face, fapta, botezul, sau o fac părinţii pentru tine, şi apoi rămâne deschisă uşa ca oricând să fii liber să pleci dacă asta vrei, sau să fii liber să rămâi.

Dar nu există altă libertate decât în Dumnezeu, căci dacă eşti trecător, vremelnic sau mort, la ce-ţi mai foloseşte libertatea şi alegerea? Doar dacă rămâi viu, poţi să alegi între cele ce ţi se oferă... căci nu toate îţi sunt de folos.

[DragosP]

N-am citit tot... Au ajuns la o concluzie?