Vopsitul parului

[Azzuurra]

"Sa ne gandim iar la Maica Domnului… imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a fost cultura acelor vremuri… Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de „momeala” publica; stiu ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. Insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.

Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.

Tu de cate ori te-ai pus in locul acelei fete nepasatoare sau te-ai gandit la urmarile unei simple fapte tineresti? "

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

[Azzuurra]

În prealabil postat de Azzuurra

"

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/

Greseala de tipar pentru al doilea link: http://saccsiv.wordpress.com/2010/02...e-in-biserica/

[Azzuurra]

În prealabil postat de Azzuurra

"S-a întâlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: “Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?” Si i-a zis: “Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mântuitorul, în martea cea mare, a blestemat smochinul acela în care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca în tine roada în veac”. Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara.

Apoi zice Ava Alonie: “Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta în Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru înfrânare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei“. Roada duhului este: dragostea, bunatatea, îndelunga rabdare, înfrânarea poftelor, facerea de bine, blândetea, credinta.

Dar unui pom îi sta bine când are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine sa aiba si uniforma cea dinafara si roada dinlauntru, ca sa-l vada pe crestin asemenea unui pom care-i încarcat de roade, dar are si frunze."

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/

Sa presupunem ca omul se poate ingriji de sufletul lui prin mai multe cai:

- de la frunza la rod,
- de la rod la frunza'
- sau de amandoua impreuna.

Ideal este sa avem grija de ele impreuna. Dar de multe ori, cand credem ca avem grija de rod, suntem inselati. Avem impresia ca facem ceva, dar de fapt nu facem nimic, sau prea putin.

Dar daca avem grija de frunza, avem o dovada minima(cine stie cat si din ea avem grija) palpabila pentru noi. Si daca in acelasi timp, ne facem griji si pentru ce este in noi, in mintea si sufletul nostru, este si mai bine. Si cu toate ca nu stim cat de mici sunt in fata Lui Dumnezeu milostenia, rugaciunea, portul nostru, macar le cunoastem existenta. Si poate ne ajuta si la purificarea mintii, de exemplu. Dar mintea... degeaba incercam noi sa ne credem buni, ca daca " ne luam la puricat", nu stiu ce ramane. Si este bine pentru cineva si daca incepe din el si ajunge la cele din afara. Dar cred ca numarul lor e mic, cati au curat pe masa din bucatarie si in jur numai gunoaie? Si cine incepe din launtru, nu poate refuza sa faca curat si pe afara.

[Mihailc]

Există biserici în care s-a stabilit o separaţie spartană a sexului slab de ăla tare (sau moale, după caz).
Femeile ocupă pronaosul iar bărbaţii se înghesuie în naos, între cele două secţiuni existând un rând de strane, şi-aşa s-a rezolvat problema deturnării atenţiei populaţiei masculine concentrate pe rugăciune. În mod logic, femeile văd doar ceafa bărbatului, parte a corpului care n-are semnificaţie în semantica sexuală, deci nu ispiteşte.
Doar homosexualii mai au probleme cu ispitele în asemenea cazuri, dar la ăia, dacă nu-s abstineţi, nu mai contează.