Sufletul pereche

[glykys]

În prealabil postat de loricel

A

Ma intreb care-i jumatatea mea :barbatul cu care Dumnezeu ma binecuvantat sa am un copil sau cel cu care m-am unit prin TAINA CUNUNIEI.EU NU MAI SIMT CA AM O JUMATATE PE PAMANT.AM GASIT SA-MI UMPLU GOLUL DIN SUFLET CU DUMNEZEU.SAU MACAR TIND SPRE DUMNEZEU.

Stii ce ai de facut, nu te mai gandi la cai verzi pe pereti, fii alaturi de sotul tau, iubeste-l, respecta-ti juramintele de la cununie! trebuie sa fie un om foarte bun, daca a acceptat sa creasca un copil al altuia.Normal ca se simte ranit cand vede ca dupa atatia ani si dupa atatea sacrificii pe care le-a facut, tu inca mai suspini dupa unul care nu a fost vrednic de iubirea pe care i-ai purtat-o!
E bine sa fiti tu, sotul, copilul si Dumnezeu, pentru a va fi binecuvantata viata, nu fiecare in parte singur cu Dumnezeul lui!

Scopul vietii e oricum mantuirea, o iubire romantica din povesti, iar pentru asta trebuie purtata crucea! E bine sa invatam din greseli si sa nu mai tanjim la ele.

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...