Iubirea aproapelui

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de George.m

Dovada primului lucru este cel de-al doilea.

Deci, faptul că cineva îşi iubeşte aproapele este dovadă că Îl iubeşte pe Dumnezeu ? Asta nu este confirmat de observaţiile mele. În practică, am întâlnit de multe ori atei care îşi iubesc aproapele, dar care nu vor să audă de Dumnezeu. Filantropia nu presupune teofilia. Invers, da: nimeni nu poate spune că Îl iubeşte pe Dumnezeu, dar nu dă doi bani pe aproapele, fiindcă nu tot cel ce zice "Doamne, Doamne" este în iubirea lui Dumnezeu, ci acela care face voia Lui. Iar voia Lui este să ne iubim aproapele.

[George.m]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, faptul că cineva îşi iubeşte aproapele este dovadă că Îl iubeşte pe Dumnezeu ? Asta nu este confirmat de observaţiile mele. În practică, am întâlnit de multe ori atei care îşi iubesc aproapele, dar care nu vor să audă de Dumnezeu. Filantropia nu presupune teofilia. Invers, da: nimeni nu poate spune că Îl iubeşte pe Dumnezeu, dar nu dă doi bani pe aproapele, fiindcă nu tot cel ce zice "Doamne, Doamne" este în iubirea lui Dumnezeu, ci acela care face voia Lui. Iar voia Lui este să ne iubim aproapele.

Cred ca Sfantul Ioan se referea la dragostea ca dar divin, ca foc dumnezeiesc, nu ca simplu sentiment uman.

Cel ce e strain de Dumnezeu, cel ce nu a primit harul iubirii, nu isi iubeste semenul care il dusmaneste, care il vrea rastignit. Poate iubi, desigur, dar nu-si poate iubi dusmanii, nu are dragoste fata de "rastignitorii" sai.

Doar cel ce a dobandit virtutea iubirii, care e cea mai inalta, are dragoste pentru toata creatia. Isi iubeste semenii pentru ca sunt inruditi cu Dumnezeu. Le imparte iubire intr-un mod asemanator lui Hristos, fara a cauta la fata lor, fara a "calcula" daca merita sau nu sa-i iubeasca. Ii iubeste pentru ceea ce sunt - rudele lui Dumnezeu, creatia nepretuita a Sfintelor Sale Maini.

[George.m]

Conform Sfantului Maxim Marturisitorul, "oamenii se iubesc unii pe altii fie in chip vrednic de lauda, fie in chip vrednic de ocara, pentru aceste cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeste cel virtuos pe toti, atat pe cel virtuos, cat si pe cel ce inca nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc parintii pe copii si invers; sau pentru slava desarta, cum iubeste cel slavit pe cel ce-l slaveste; sau pentru iubirea de arginti, cum iubeste cineva pe cel bogat pentru a primi bani; sau pentru placere, ca cel ce-si slujeste stomacul si pe cele de sub stomac.

Dragostea cea dintai este vrednica de lauda; a doua e mijlocie; celelalte sunt patimase"

Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i urasti, nici nu-i iubesti; iar pe altii iarasi ii iubesti, dar potrivit; si, in sfarsit, pe altii ii iubesti foarte tare; din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita, care cere sa iubesti pe tot omul deopotriva (Capete despre dragoste, Suta a doua, c.9,10, Filocalia II).

[George.m]

"Cel ce nu pizmuieste si nu se manie pe cel ce l-a intristat si nu tine minte raul de la el, prin aceasta inca nu are si dragoste pentru acela. Caci poate sa nu rasplateasca raul cu rau chiar daca nu are inca dragoste, pentru ca asa e porunca. Dar inca nu poate rasplati raul cu bine fara sila. Caci a face binele din indemn launtric celor ce ne urasc este propriu numai dragostei duhovnicesti desavarsite" (Sfantul Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, Suta a doua, c.49, Filocalia II).