Despre viclenia sectantilor

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Adriana3

Interesant ca nu se cramponeaza nimeni de faptul ca zilele saptamanii poarta numele de zeitati pagane, nici macar cei ce considera Craciunul pagan :))

Din punctul meu de vedere nu e nicio problemă, că doar nu ne închinăm la acele zeităţi păgâne. Cum la fel nu e nicio problemă să numesc întâia zi a săptămânii "duminica", deşi ştiu că Hristos nu e Domnul duminicii, ci Domnul sâmbetei (Marcu 2,29).

În prealabil postat de Adriana3

Aveti cumva la indemana si pasajul din VT in care neamurile sunt considerate necurate cu interdictia cbiar de a se apropia de ele asa cum avea sa zica mai tarziu Sf. Petru?

Nu am cunoştinţă de un asemenea verset, însă ştiu că evreii aveau astfel de prejudecăţi. Exclusivismul iudaic era binecunoscut în epocă chiar de către scriitorii clasici:

"Fiind obişnuiţi să dispreţuiască legile Romei, ei [iudeii] învaţă şi practică să respecte legea iudaică şi tot ce le-a predat Moise în tomul lui secret, interzicându-le să arate calea la oricine nu cultiva aceleaşi rituri, neducând la fântâna dorită pe nimeni altul decât pe cel circumcis." (Juvenal - Satire, XIV, 100-104)

„Iudeii sunt extrem de loiali unul faţă de altul şi totdeauna gata să arate compasiunea, dar faţă de alţi oameni ei manifestă numai ură şi vrăjmăşie. Ei şed aparte la masă şi dorm aparte”. (Tacitus -Historiae, vol. V)

Apostolul Petru, natural, vorbea din punctul de vedere al fariseismului tradiţional şi nu din punct de vedere al legii însăşi, dar astfel de sentimente erau larg date pe faţă şi erau date pe faţă în forme riguroase oriunde veneau în contact iudeii şi păgânii.
Iudeul strict ar fi ezitat să intre într-o casă a cuiva dintre neamuri, aşa cum e reflectat de o oprelişte din Mişna:

„Locuinţele păgânilor sunt necurate”. (Oholoth, 18,7)

Într-un vechi comentariu iudaic la Leviticul apare un remarcabil exemplu al întinării ceremoniale prin contactul cu un păgân:

„E relatat că Simeon, fiul lui, Kimhith, s-a dus să vorbească cu un rege arab şi un strop de salivă din gura acestuia din urmă a sărit pe hainele lui şi în felul acesta l-a întinat. Fratele său Iuda, a intrat şi a servit în slujba de Mare Preot în locul lui”. (Midraş Rabbah, la Levitic 16,1)