|
#61
|
|||
|
|||
Citat:
Da, așa este, despre îmbuibarea în zilele de post e vorba... |
#62
|
|||
|
|||
Citat:
|
#63
|
||||
|
||||
Invataturi gresite despre post:
---Postul iartă păcatele. Postul nu iartă păcatele, ci le iartă Hristos prin preot în Duhul Sfânt. Postul face parte din curăția trupească, iar iertarea păcatelor din curăția sufletească. Cine nu ține post la tinerețe va ține regim la bătrânețe! Care e rostul și folosul postului? Postul folosește și sufletului și trupului, pentru că păstrează sănătatea trupului și ușurează și curățește sufletul. Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar este în același timp și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu. Postul este și un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și sârguinței noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. „Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană - zice Sf. Simeon al Tesalonicului. Este viață și petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morți; și izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului”. El este o jertfă trupească care cere a fi unită cu milostenia, cu darurile de tămâie, lumânări, etc., aduse la altar, precum și metaniile, închinăciunile, etc., toate laolaltă alcătuiesc închinarea datorată de trup, ca jertfă Domnului. Jertfa Domnului se ridică la cel mai înalt grad, numai când sufletul se curățește prin înfrânarea de la orice răutate acoperind totul cu rugăciunea și cu gândirea cea curată spre slava lui Dumnezeu. Postul este semnul, simbolul să iubim pe Dumnezeu, Care n-are nevoie de postul nostru, ci, noi avem nevoie de post fiindcă el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi înșine și pe temeiul acestei biruințe, vom birui și lumea pusă în slujba păcatului și uneltirile diavolului: "Acest soi de draci, nu iese decât cu post și rugăciune". (Matei 17,21). Nu orice post este post religios, ci numai acela care se face întru numele Domnului și după legea lui Dumnezeu așa cum a primit-o Adam (Facere 2,16-17; 3, 2-6) și au învățat proorocii (loil 2, 12-16) și l-au practicat sfinții (III Regi 19,8; Matei 4, 2; Luca 2, 37). Moise a stat pe muntele Sinai atunci cand a primit tablele legii „partuzeci de zile și patruzeci de nopți; și nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut.”(Ieșire 34; 28 și Deuteronom 9; 9, 18). Când au fost să biruiască poporul cel păgân al filistenilor, evreii au postit (1 Regi 7; 6). Profetul Isaia vorbește mult despre valoarea postului (Isaia cap. 58), iar profetul Ioil, amintind de pocăință, îndemna și la post (Ioil 2; 15). "Nu fi nesățios în nici o desfătare și nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere și nesațiul va veni până la îngrețoșare. Pentru nesațiu, mulți au pierit; iar cel înfrânat își va înmulți viața", zice Înțeleptul Isus, fiul lui Sirah (37; 32-34).Sf. Ioan Botezătorul a postit continuu (Matei 3,4; Marcu 1, 6). Mântuitorul însuși a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4; 2 și Luca 4; 2) și ne-a poruncit limpede și nouă ca să postim și cum să postim (Matei 6, 16-18; Luca 21, 34). Apostolii au postit și s-au rugat (Faptele Apostolilor 13, 3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; Il Corinteni 11, 27). Sfinții Părinți laudă și recomandă postul cu stăruință. Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur în „Omilia a 10-a la cartea Facerii”: „Postul potolește zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curățește și înaripează sufletul, îl înaltă și îl ușurează.” Deci, orice creștin trebuie să fie convins de trebuințele postului, să-l respecte în convingerile sale și să-l practice atât cât darul credinței și puterile îl ajută ferindu-se de a-l defăima, întrucât el este de origine dumnezeiască, dat nouă cu scopul de a ne înfrâna trupul de la patimi, a ne smeri sufletește și a ne face mai buni întru pocăință și rugăciune spre mântuirea noastră și slava lui Dumnezeu.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#64
|
|||
|
|||
Postul nu este o porunca. Este un sfat. Nimeni nu e obligat sa tina post, si la judecata nu cred ca vei fi intrebat ce ai mancat.
Postul nu e o porunca, si mai ales, nu este o virtute. Este o unealta. Postul inmoaie trupul, este o jertfa adusa nu lui Dumnezeu, ci noua. Noi jertfim ceva de la noi pentru a putea fi mai spirituali, refuzand trupului cele ce ii sunt evident permise, sculptand intr-un fel vointa noastra - refuzandu-ne cele simple (e usor sa nu mananci) ne e mai usor sa ne refuzam alte lucruri mai rele. In BisericaOrtodoxa, postul nu are o reteta universala impusa tuturor crestinilor. Pentru unii post inseamna sa nu manance nimic, pentru altii inseamna ca macar in zilele de post sa nu mai fumeze. Depinde de fiecare persoana. Deci postul in ortodoxie nu este cel mai drastic. "Gradul de postire" este in functie de fiecare persoana, si este stabilit doar impreuna cu duhovnicul (singuri putem sa postim peste puterile noastre - ispita care este foarte deasa printre crestini). Bolnavii nu tin post - boala induce in noi o stare mai grea decat cea a postului, si trimite la rugaciune. Asta e motivul pentru care bolnavii nu tin post. Cat de bolnav trebuie sa fii ca sa mananci de dulce? Cand ai nevoie de putere ca sa te faci mai bine. Daca doctorul iti spune sa mananci asta si asta, nu esti tu mai destept decat el. Smerenia e de baza. Nu te arata altora ca postesti. Oamenii nu trebuie sa vada ca suntem crestini din haine, sau din faptul ca insistam sa vorbim despre religie. Ci din felul in care ne purtam . Pe de alta partem daca ne aratam ca postim, nu mai postim pentru noi, ci postim pentru altii, si vorba lui Hristos: ne-am luat plata noastra de la oameni. Din nou, postul este o unealta si nu trebuie sa tinem mai mult de post decat de grija de indumnezeire, mai mult de post decat de smerenie, mai mult de dragoste. Daca cineva iti da sa mananci o ciocolata ca vrea sa iti faca o bucurie, mananca si taci. |
#65
|
|||
|
|||
cafeaua si miera de albine
Doamne Ajuta! Imi poate spune cineva daca mierea de albine si cafeaua se poate consuma in timpul postului?
|
#66
|
||||
|
||||
Citat:
De ce mierea? De ce cafeaua?
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#67
|
||||
|
||||
Citat:
Despre cafea...ce sa zic?Postul e renuntare, nu doar de produse de origine animala ci si de produsele care ne fac deosebita placere. Daca cafeaua e un moft, nu o necesitate, nu se poate consuma in timpul postului. dar ptr anumite afectiuni, medicul chiar recomanda consumul moderat de cafea.
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! |
#68
|
|||
|
|||
Imi pare rau, dar albinele nu se inmultesc asexual. Exista matca si exista trantori, care do the dirty deed, si iese oul din care iese albinutza.
Postul nu e legat de produse animale. E de prefereat ca in anumite perioade sa mancam mai putin, sa evitam alimente care ne excita (nu neaparat sexual, ci la nivel de activitate cerebrala, motiv pentru care rugaciunea nu e facuta chiar cum trebuie). Din nou, postul este o unealta, nu un scop. Tre sa mananci lucruri dupa care observi ca rugaciunea merge mai bine, fara alte si muuuulte ganduri. Legat de miere si cafea, nu e vorba de da sau nu la nici una dintre ele, ci cantitatea pe care o bagam in noi. Trebuie dreapta chibzuinta, si un duhovnic iscusit. |
#69
|
|||
|
|||
Citat:
Aici gasim cateva trimiteri la obiceiul celor din obstea Staretului de a consuma cafea inainte de priveghere. Sunt afirmatii clare: in lupta contra somnolentei la rugaciune, se obisnuia consumul de cafea. Am intalnit si in alte lucrari despre viata sfintitilor rugatori, obiceiul de a bea cafea in sprijinul lucrarii rugaciunii. Probabil ca oamenii cu anumite temperamente, cu anumite particularitati care tin de tipologiile neuropsihice, au nevoie de cafea precum avem nevoie de apa sau aer. Poate ca mai sunt si alte motive, cunoscute doar de cei care duc lupta aspra a nevointelor (iar nu ca mine, care doar vorbesc despre ele). Ciudata mi se pare insa practica (relatata de preoti de-ai nostri, pe care ii cunosc, si care au avut intalniri cu preotii greci), destul de raspandita, a preotilor greci de a consuma opiu sau tigari pentru a favoriza (sic!) starea psihica la inceperea slujbei, a rugaciunilor... Ce sa mai zic... vad ca e nevoie de multa flexibilitate ca sa nu te smintesti de-a binelea intre atatea informatii contrare... Oare pe cand vom fuma pipa pacii, ca indienii despre care citeam in copilarie, in loc sa ne strangem mana, intru dragoste frateasca... Vor fi fiind unii care vor zice, nu-i asa, ca nu conteaza pe ce cale obtinem pacea, doar pace sa fie. Stiu si eu?... P.S. Cand am inceput sa lucrez cu mai multa daruire rugaciunea, va marturisesc, nu mai simteam nevoia de cafea, tigari sau altele... Bucuria si/sau linistea din timpul rugaciunii, precum si dupa, erau cu mult mai pretioase decat surogatul viciilor mele. Apoi am cazut, din mandrie si lipsa de paza, asa incat zilele acelea cand dulceata rugaciunii ma insotea permanent sunt, vai mie, amintire. Dar a ramas certitudinea: "Bun este Domnul!" Laudat fie in veci!+ |
#70
|
|||
|
|||
Prima intrebare
Imi amintesc de prima intrebare pe care am pus-o parintelui meu duhovnic la primul meu post.
Era, ca sa zic asa, tehnica: Cum sa postesc? Ce sa fac si ce nu... Din fericire pentru mine, duhovnicul meu m-a scos din linia initiala a intrebarii mele si a avut bunatatea sa vorbim, ca doi oameni printre alti oameni, despre Dumnezeu si om, despre Jertfa si Invierea Domnului, despre Biserica, despre viata si moarte, despre bucurii si necazuri, despre familie, despre dragoste... Am plecat, imi amintesc cu emotie, cu asa bucurie si pace incat aveam senzatia fizica, pur si simplu, ca nu mergeam ci parca pluteam... Am intrat in primul meu post cu dorinta de a fi cat mai aproape de Hristos, de sfintii Lui. Marturisesc ca pur si simplu asa ma si simteam! Am cunoscut si situatia, ca sa spun asa, opusa: am postit din datorie, din disciplina seaca, pur si simplu pentru ca era randuita vremea postului. Eram cu totul impietrit, inrait... Suparat pe tot si pe toate, insingurat... Dar am inceput postul. Si in cateva zile "cerul" meu launtric s-a inseninat, norii s-au dus... Asadar eu afirm, in baza experientei personale, ca putin conteaza cum intru in post. Important e (ca si la rugaciune, dealtfel) sa intru in campul meu de lucru. Rapid sau mai lent incep sa apara roadele, strop cu strop: bunavointa, liniste, umilinta, lacrimi... Si sentimentul de nedescris ca Domnul este aproape. Intrebarea mea este: cum sa imi asez intrebarile despre post dinlauntrul postului si nu din afara? ... Din nazuinta catre dragoste (iubire jertfelnica), iar nu catre putere (mai mult sau mai putin subtil mascata)... |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
2 intrebari despre munca | Cosmin3 | Intrebari utilizatori | 18 | 25.04.2019 08:32:31 |
intrebari despre miezonoptica | cred_cu_adevarat | Generalitati | 0 | 29.07.2011 21:21:48 |
Intrebari despre ortodoxie----> | Sekhmet | Generalitati | 1 | 07.07.2010 08:57:10 |
intrebari despre evrei | dianadi | Generalitati | 9 | 01.02.2009 22:10:20 |
intrebari despre icoane | o_copila | Pictura si Sculptura Bisericeasca | 21 | 07.08.2008 20:45:17 |
|