Intrebari despre post

[vsovivi]

În prealabil postat de Yasmina

Poezia vb despre imbuibarea in zilele de post;postul alimentar este in primul rand si cantitativ nu numai calitativ(mancaruri simple din legume).
Imbuibarea urmata de plesnirea pantecelui iti da o stare de somnolenta si ameteala,te simti mai mult mort decat viu.Cand sa mai ai timp de rugaciune daca plesnesti si cauti o canapea sa te intinzi????

Da, aşa este, despre îmbuibarea în zilele de post e vorba...

[fallen]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

Mai, eu n-am putut sa tzin post negru azi. Am tinut pana la 18 si ceva, dupa aia m-a luat cu ameteala si lesin si am mancat. Nu de dulce, de post, dar trebuia sa nu mananac deloc...

Credeti ca-i asa grav?

colac peste pupaza n-am printat nici acatistul Sfantului Ioan Botezatorul, ca mi s-a terminat cartusul exact azi. Inafara de rugaciune aceea scurta catre Sf.Ioan Botezatorul din rugaciunile de seara de pe la sfarsit nici nu am alta rugaciune pt acest sfant...o sa ascult acatistul pe youtube, dar nu-i acelasi lucru...

toate mi-au iesit aiurea azi.

Mai vroiam sa te intreb ceva. Nu e ok sa citesti acatistele direct de pe net, sau sa ti le salvezi intr-un fisier si sa citesti de=acolo, ca sa nu mai consumi atata toner si sa mai si "omori copaci"? Sau le printezi la serviciu? (Cam tot aia e, ca si consecinte si implicatii, doar ca daca n-ai calculator acasa, desi nu cred, nu prea ai alta solutie, decat sa ti le cumperi de la librariile de profil.)

[glykys]

Invataturi gresite despre post:

---Postul iartă păcatele.
Postul nu iartă păcatele, ci le iartă Hristos prin preot în Duhul Sfânt. Postul face parte din curăţia trupească, iar iertarea păcatelor din curăţia sufletească. Cine nu ţine post la tinereţe va ţine regim la bătrâneţe!


Care e rostul şi folosul postului?

Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că păstrează sănătatea trupului şi uşurează şi curăţeşte sufletul. Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.
Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. „Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană - zice Sf. Simeon al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului”.
El este o jertfă trupească care cere a fi unită cu milostenia, cu darurile de tămâie, lumânări, etc., aduse la altar, precum şi metaniile, închinăciunile, etc., toate laolaltă alcătuiesc închinarea datorată de trup, ca jertfă Domnului. Jertfa Domnului se ridică la cel mai înalt grad, numai când sufletul se curăţeşte prin înfrânarea de la orice răutate acoperind totul cu rugăciunea şi cu gândirea cea curată spre slava lui Dumnezeu. Postul este semnul, simbolul să iubim pe Dumnezeu, Care n-are nevoie de postul nostru, ci, noi avem nevoie de post fiindcă el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi înşine şi pe temeiul acestei biruinţe, vom birui şi lumea pusă în slujba păcatului şi uneltirile diavolului: "Acest soi de draci, nu iese decât cu post şi rugăciune". (Matei 17,21).
Nu orice post este post religios, ci numai acela care se face întru numele Domnului şi după legea lui Dumnezeu aşa cum a primit-o Adam (Facere 2,16-17; 3, 2-6) şi au învăţat proorocii (loil 2, 12-16) şi l-au practicat sfinţii (III Regi 19,8; Matei 4, 2; Luca 2, 37). Moise a stat pe muntele Sinai atunci cand a primit tablele legii „partuzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut.”(Ieşire 34; 28 şi Deuteronom 9; 9, 18). Când au fost să biruiască poporul cel păgân al filistenilor, evreii au postit (1 Regi 7; 6). Profetul Isaia vorbeşte mult despre valoarea postului (Isaia cap. 58), iar profetul Ioil, amintind de pocăinţă, îndemna şi la post (Ioil 2; 15). "Nu fi nesăţios în nici o desfătare şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţa", zice Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37; 32-34).Sf. Ioan Botezătorul a postit continuu (Matei 3,4; Marcu 1, 6). Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4; 2 şi Luca 4; 2) şi ne-a poruncit limpede şi nouă ca să postim şi cum să postim (Matei 6, 16-18; Luca 21, 34). Apostolii au postit şi s-au rugat (Faptele Apostolilor 13, 3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; Il Corinteni 11, 27). Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă postul cu stăruinţă. Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur în „Omilia a 10-a la cartea Facerii”: „Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înaltă şi îl uşurează.”
Deci, orice creştin trebuie să fie convins de trebuinţele postului, să-l respecte în convingerile sale şi să-l practice atât cât darul credinţei şi puterile îl ajută ferindu-se de a-l defăima, întrucât el este de origine dumnezeiască, dat nouă cu scopul de a ne înfrâna trupul de la patimi, a ne smeri sufleteşte şi a ne face mai buni întru pocăinţă şi rugăciune spre mântuirea noastră şi slava lui Dumnezeu.

[culianul]

Postul nu este o porunca. Este un sfat. Nimeni nu e obligat sa tina post, si la judecata nu cred ca vei fi intrebat ce ai mancat.

Postul nu e o porunca, si mai ales, nu este o virtute. Este o unealta. Postul inmoaie trupul, este o jertfa adusa nu lui Dumnezeu, ci noua. Noi jertfim ceva de la noi pentru a putea fi mai spirituali, refuzand trupului cele ce ii sunt evident permise, sculptand intr-un fel vointa noastra - refuzandu-ne cele simple (e usor sa nu mananci) ne e mai usor sa ne refuzam alte lucruri mai rele.

In BisericaOrtodoxa, postul nu are o reteta universala impusa tuturor crestinilor. Pentru unii post inseamna sa nu manance nimic, pentru altii inseamna ca macar in zilele de post sa nu mai fumeze. Depinde de fiecare persoana. Deci postul in ortodoxie nu este cel mai drastic. "Gradul de postire" este in functie de fiecare persoana, si este stabilit doar impreuna cu duhovnicul (singuri putem sa postim peste puterile noastre - ispita care este foarte deasa printre crestini).

Bolnavii nu tin post - boala induce in noi o stare mai grea decat cea a postului, si trimite la rugaciune. Asta e motivul pentru care bolnavii nu tin post. Cat de bolnav trebuie sa fii ca sa mananci de dulce? Cand ai nevoie de putere ca sa te faci mai bine. Daca doctorul iti spune sa mananci asta si asta, nu esti tu mai destept decat el. Smerenia e de baza.

Nu te arata altora ca postesti. Oamenii nu trebuie sa vada ca suntem crestini din haine, sau din faptul ca insistam sa vorbim despre religie. Ci din felul in care ne purtam . Pe de alta partem daca ne aratam ca postim, nu mai postim pentru noi, ci postim pentru altii, si vorba lui Hristos: ne-am luat plata noastra de la oameni.

Din nou, postul este o unealta si nu trebuie sa tinem mai mult de post decat de grija de indumnezeire, mai mult de post decat de smerenie, mai mult de dragoste. Daca cineva iti da sa mananci o ciocolata ca vrea sa iti faca o bucurie, mananca si taci.

[doani ovidiu]

Doamne Ajuta! Imi poate spune cineva daca mierea de albine si cafeaua se poate consuma in timpul postului?

[Yasmina]

În prealabil postat de doani ovidiu

Doamne Ajuta! Imi poate spune cineva daca mierea de albine si cafeaua se poate consuma in timpul postului?

Cred ca te-ar putea lamuri cel mai bine un preot,si mai mult decat atat-cel care te cunoaste mai bine:duhovnicul tau.
De ce mierea?
De ce cafeaua?

[lore86]

În prealabil postat de doani ovidiu

Doamne Ajuta! Imi poate spune cineva daca mierea de albine si cafeaua se poate consuma in timpul postului?

Cu toate ca este un produs animal, mierea de albine se poate consuma in timpul postului, datorita faptului ca albinele, ca si pestii se inmultesc asexuat, mierea de alibine se poate consuma oricand, pe cand pestele se poate consuma in post doar atunci cand e dezlegare.
Despre cafea...ce sa zic?Postul e renuntare, nu doar de produse de origine animala ci si de produsele care ne fac deosebita placere. Daca cafeaua e un moft, nu o necesitate, nu se poate consuma in timpul postului. dar ptr anumite afectiuni, medicul chiar recomanda consumul moderat de cafea.

[culianul]

Imi pare rau, dar albinele nu se inmultesc asexual. Exista matca si exista trantori, care do the dirty deed, si iese oul din care iese albinutza.

Postul nu e legat de produse animale. E de prefereat ca in anumite perioade sa mancam mai putin, sa evitam alimente care ne excita (nu neaparat sexual, ci la nivel de activitate cerebrala, motiv pentru care rugaciunea nu e facuta chiar cum trebuie).

Din nou, postul este o unealta, nu un scop. Tre sa mananci lucruri dupa care observi ca rugaciunea merge mai bine, fara alte si muuuulte ganduri.

Legat de miere si cafea, nu e vorba de da sau nu la nici una dintre ele, ci cantitatea pe care o bagam in noi. Trebuie dreapta chibzuinta, si un duhovnic iscusit.

În prealabil postat de culianul

Legat de miere si cafea, nu e vorba de da sau nu la nici una dintre ele, ci cantitatea pe care o bagam in noi. Trebuie dreapta chibzuinta, si un duhovnic iscusit.

Cam asa se vede din cartile pe care le-am citit recent - "Staretul meu Gheron Iosif Isihastul", de pilda.
Aici gasim cateva trimiteri la obiceiul celor din obstea Staretului de a consuma cafea inainte de priveghere. Sunt afirmatii clare: in lupta contra somnolentei la rugaciune, se obisnuia consumul de cafea.
Am intalnit si in alte lucrari despre viata sfintitilor rugatori, obiceiul de a bea cafea in sprijinul lucrarii rugaciunii.
Probabil ca oamenii cu anumite temperamente, cu anumite particularitati care tin de tipologiile neuropsihice, au nevoie de cafea precum avem nevoie de apa sau aer. Poate ca mai sunt si alte motive, cunoscute doar de cei care duc lupta aspra a nevointelor (iar nu ca mine, care doar vorbesc despre ele).
Ciudata mi se pare insa practica (relatata de preoti de-ai nostri, pe care ii cunosc, si care au avut intalniri cu preotii greci), destul de raspandita, a preotilor greci de a consuma opiu sau tigari pentru a favoriza (sic!) starea psihica la inceperea slujbei, a rugaciunilor...

Ce sa mai zic... vad ca e nevoie de multa flexibilitate ca sa nu te smintesti de-a binelea intre atatea informatii contrare...

Oare pe cand vom fuma pipa pacii, ca indienii despre care citeam in copilarie, in loc sa ne strangem mana, intru dragoste frateasca...
Vor fi fiind unii care vor zice, nu-i asa, ca nu conteaza pe ce cale obtinem pacea, doar pace sa fie.
Stiu si eu?...

P.S. Cand am inceput sa lucrez cu mai multa daruire rugaciunea, va marturisesc, nu mai simteam nevoia de cafea, tigari sau altele... Bucuria si/sau linistea din timpul rugaciunii, precum si dupa, erau cu mult mai pretioase decat surogatul viciilor mele. Apoi am cazut, din mandrie si lipsa de paza, asa incat zilele acelea cand dulceata rugaciunii ma insotea permanent sunt, vai mie, amintire. Dar a ramas certitudinea: "Bun este Domnul!" Laudat fie in veci!+

Imi amintesc de prima intrebare pe care am pus-o parintelui meu duhovnic la primul meu post.
Era, ca sa zic asa, tehnica: Cum sa postesc? Ce sa fac si ce nu...
Din fericire pentru mine, duhovnicul meu m-a scos din linia initiala a intrebarii mele si a avut bunatatea sa vorbim, ca doi oameni printre alti oameni, despre Dumnezeu si om, despre Jertfa si Invierea Domnului, despre Biserica, despre viata si moarte, despre bucurii si necazuri, despre familie, despre dragoste...
Am plecat, imi amintesc cu emotie, cu asa bucurie si pace incat aveam senzatia fizica, pur si simplu, ca nu mergeam ci parca pluteam... Am intrat in primul meu post cu dorinta de a fi cat mai aproape de Hristos, de sfintii Lui. Marturisesc ca pur si simplu asa ma si simteam!
Am cunoscut si situatia, ca sa spun asa, opusa: am postit din datorie, din disciplina seaca, pur si simplu pentru ca era randuita vremea postului. Eram cu totul impietrit, inrait... Suparat pe tot si pe toate, insingurat... Dar am inceput postul. Si in cateva zile "cerul" meu launtric s-a inseninat, norii s-au dus...
Asadar eu afirm, in baza experientei personale, ca putin conteaza cum intru in post. Important e (ca si la rugaciune, dealtfel) sa intru in campul meu de lucru. Rapid sau mai lent incep sa apara roadele, strop cu strop: bunavointa, liniste, umilinta, lacrimi... Si sentimentul de nedescris ca Domnul este aproape.
Intrebarea mea este: cum sa imi asez intrebarile despre post dinlauntrul postului si nu din afara? ... Din nazuinta catre dragoste (iubire jertfelnica), iar nu catre putere (mai mult sau mai putin subtil mascata)...