Credinta si faptele bune

[LaPetiteMoc]

Sfântul Vasile este cel mai activ Părinte pe tărâmul filantropiei şi pentru aceasta a fost numit „cel Mare”.
El a pus bazele unui sistem de îngrijire medico-socială numită „Vasiliada” care cuprindea: case de îngrijire a săracilor, un cămin pentru străini, un spital pentru leproşi. Este cel mai complex şi amplu sistem filantropic din primul mileniu creştin. Despre „Vasiliadă” furnizează informaţii foarte preţioase Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea Sfântului Vasile. El spunea că „Vasiliada” era ca un „nou oraş”, ca o „casă de provizii a evlaviei” sau o „comoară comună a proprietarilor în care surplusul este dăruit din spirit de jertfă”.
El compară lucrarea Vasiliadei cu Teba din Egipt, cu zidul Babilonului, cu Piramidele sau cu Colosul din Rhodos, minuni care au uimit omenirea. Lucrarea aceasta minunată o dezvoltă Sfântul Vasile, care învaţă pe toţi „să nu ofenseze, în cei sărmani, pe Iisus Hristos care suferă”. Sfântul Grigorie arată că însuşi Sfântul Vasile săruta bolnavii şi îi îmbrăţişa ca pe fraţii săi, dar nu din slavă deşartă, ci din credinţă profundă şi pentru ca şi pe alţii să-i apropie de bolnavi.