Pacatul

[George.m]

"Veninul pacatului adunat in noi fiind mult, e nevoie si de foc mult care sa-l curete prin lacrimile pocaintei si prin durerile fara de voie ale caintei si prin cele de bunavoie ale nevointei. Fiindca de petele pacatului ne curatim prin osteneli de bunavoie sau prin necazuri fara de voie. Daca premerg cele de bunavoie, nu vin cele fara de voie. Dar daca nu lucreaza cele de bunavoie curatirea partii din launtru a paharului si a blidului, implinesc, in chip mai aspru, cele fara de voie readucerea noastra la starea straveche. Asa a randuit Facatorul" (Cuviosul Nichita Stithatul, Suta a doua a capetelor naturale, c.9, in Filocalia VI).

[George.m]

"Cel ce a slujit pana la saturare placerilor trupului si faptelor lui, are trebuinta si de saturarea cu ostenelile nevointei, in sudorile grelei patimiri. In felul acesta, vei alunga saturarea prin saturare, placerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului si vei afla saturarea veseliei si a bucuriei spre odihna.

Prin aceasta te vei desfata si de curatia bunei miresme si a nevinovatiei si te vei bucura de placerea de negrait a roadelor nemuritoare ale Duhului. Caci si in cazul petelor de pe haine obisnim sa folosim mijloace potrivite cu ele pentru curatirea lor, cand sunt stricate rau de pete" (Cuviosul Nichita Stithatul, Suta intai a capetelor despre faptuire, c.86, in Filocalia VI).

[George.m]

Teodor al Edessei spune ca "nimenea dintre noi nu e in stare sa biruiasca cu de la sine putere uneltirile si mestesugirile celui viclean, ci cu puterea nebiruita a lui Hristos. Deci in zadar s-au amagit cei ce se mandresc, laudandu-se ca au desfiintat pacatul prin nevointele savarsite de ei si prin voia lor libera.

Acesta nu poate fi desfiintat decat prin harul lui Dummnezeu, ca unul ce a si fost omorat prin taina de pe cruce. De aceea si luminatorul Bisericii, Ioan Gura de Aur, zice ca nu ajunge ravna omului, daca nu se bucura si de revarsarea ajutorului de sus, dar iarasi ca nu castigam nimic din revarsarea harului de sus, daca nu este ravna.

Acestea amandoua le arata Iuda si Petru. Cel dintai bucurandu-se de mult ajutor, n-a folosit nimic, fiindca n-a adus cele ale sale. Iar Petru, cu toate ca a ravnit, fiindca nu s-a bucurat de niciun ajutor, a cazut.
Din acestea doua se tese virtutea. De aceea va rog nici sa dormiti, aruncand totul asupra lui Dumnezeu, nici sarguindu-va, sa nu socotiti ca dobanditi totul prin ostenelile voastre (O suta de capete foarte folositoare, c.68, Filocalia IV).

[vsovivi]

Măi domnule, dar am impresia că mie o să mi se întâmple fix ca lui Iuda şi petru la un loc, adică:

-primind totul mură în gură de sus ca Iuda, nu voi folosi totuşi nimic din lene şi prostie şi mândrie,
-şi ca Petru, având râvnă maximă, voi ajunge să mă laud cu ale mele, cu fărădelegile mele, căci asta caută omul cel învârtoşat, ca un adevărat fiu nu a lui Dumnezeu ci al lui Iona.

Astfel că mă aştept ca un Petruida Iscariboteanul să încep să pun botul la gLumele cele spurcate, să apăs butonul roşu ca să-mi iasă corajul la lumină pentru ca să îndrăznesc să dau cu jula şi să fur poftelelele unor bandiţi... şi după să încep să mă semeţesc dând lecţii şi închinându-mă la nimic şi la nimeni şi la niciodată şi la nicivorbă...

Ce poate fi mai trist şi mai amar decât să te întorci acolo de unde ai plecat: în Ninivezi Sodoma şi Gomora.

Aşa că vai de tine Horazine şi vai de tine Betsaido... căci cauţi mereu să poţi face minuni deşarte... c e arte? Păi arte marţiale şi joiale, fireşte, din fire trupească şi nu duhovnicească.

Ţi se va zice Kaaput... trust... in mee.

[George.m]

"Cand ne aflam in pacat, ne aflam intr-o stare contrara firii, mostenita de la Adam. Cand facem voia lui Dumnezeu, ne-am ridicat in starea conforma firii omenesti, proprie lui Hristos.

Firea noastra asumata de Hristos si partasa de puterile ce-i vin din El ca Persoana dumnezeiasca este readusa in ceea ce-i propriu ei. Precum e propriu trupului sa respire aerul curat, asa e propriu firii omenesti sa se hraneasca cu puterile dumnezeiesti. E propriu firii noastre sa se bucure de ajutorul dumnezeiesc si sa aiba constiinta despre aceasta" (Parintele Dumitru Staniloae).

[George.m]

"Sa nu te tulburi de cazi in fiecare zi, nici sa iesi din lupta. Ci stai barbateste si, cu siguranta, ingerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta e usor de tamaduit cat inca e proaspata si calda. Dar cele invechite, neingrijite si invartosate, au nevoie de multa osteneala, de fier, de brici si de focul ce le insoteste pentru vindecare" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul V, c.12, Filocalia IX).