Dogma este obligatorie pentru mantuire

[cz4000]

În prealabil postat de anna21

Odată stăteam de vorbă cu părintele Rafail despre aceasta, şi el a zis: „Sfinţii Părinţi, când numeau pe cineva eretic, o făceau în Duhul Sfânt, adică vedeau cu duhul că este eretic, dar noi o facem după mintea noastră. După cărţile citite, din răutate. De aceea ei zideau, dar noi ucidem“.
Noi îi lepădăm de la inima noastră, dar încă nu-i vremea. Şi sfinţii au căzut în erezii. Unii pentru simplitate, alţii pentru rătăcire, dar s-au întors, pentru că Dumnezeu este pu ternic. Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită. Da, există erezie, să mă iertaţi, dar omul, când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic. Dacă aş merge în biserică şi i-aş lua la bani mărunţi pe fiecare, iertaţi-mă, dar nouă din zece sunt eretici. Nu numai dintre oamenii simpli, dar şi dintre clerici, pentru că dogmele noastre sunt cheaguri ale vieţii duhovniceşti. Înţelegeţi? Sunt materializări ale Duhului. Şi, pentru ca să trăieşti dogmele aşa cum sunt ele, trebuie să fii pe înălţimea părinţilor care le-au formulat, pe înălţimea Duhului care a insuflat dogmele. Noi suntem nişte puturoşi şi ne pare că mărturisim drept credinţa. […] Pocăinţă nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu înţelegem despre ce-i vorba, în schimb la teologie ne învârtim prin Treime, Biserică şi ni se pare că toate le ştim. Ne rătăcim!

Sint de-a dreptul socat!... In interviul cu pricina “parintele” Savatie face munca de diversionist in favoarea ecumenistilor calcind in picioare chiar precepte morale elementare:

“Cred că a venit vremea când va trebui să tăcem despre multe lucruri, chiar şi despre apucăturile eretice ale unor episcopi, numai ca să nu pierdem Biserica.”

Cum oare ar putea Biserica, Trupul lui Hristos, detinatoarea Adevarului sa fie salvata prin tainuirea faradelegii?!!

Ca sa nu mai spun ca intreaga istorie a Bisericii este o insiruire continua de marturisiri a Adevarului in fata paginilor si ereticilor din toate vremurile, si care au fost platite cu singe! Biserica s-a construit numai pe martiriul sfintilor marturisitori, dar astazi unii vor sa o salveze tinind Adevarul sub obroc. Doamne, ce mai blasfemie!

“A judeca pe ierarhi în faţa poporului este cea mai mare sminteală.”

Tot in istoria foarte cunoscuta a Bisericii sint exemple in care “prostimea”, spre lauda sa, a rasturnat episcopi si patriarhi eretici. Si de unde vine “parintelul” cu asemenea invatatura cind 4 patriarhi cu sfintele lor sinoade erau de o cu totul alta parere la 1848:

“Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi” (Punctul 17 al Enciclicii “catre ortodocsii cei de pretudindenea, ai Bisericii celei Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca” - http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...clica_1848.htm)

“Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită [pe eretici]. Da, este erezie, să mă iertaţi, dar omul [episcopul], când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic.”

Dupa ce ca declara ca “exista erezie fara eretici” si dupa ce intentionat creaza confuzie facind din ierarhul incrincenat in erezie acelasi lucru cu mireanul fara intelegere a credintei, acest Savatie mai vorbeste si impotriva Sfintei Scripturi:

“Si va indemn, fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei.” (Romani 16:17)

“Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.” (2 Tesaloneni 3:6)

Asa si Sfintii Parinti care au dezvoltat mai departe invatatura evangheliei nu vorbesc nicaieri de dragoste si intelegere fata de cel care incalca Cuvintul lui Dumnezeu, ci de obligatia, nevoia imediata, de a te proteja, de a nu amesteca intunericul cu lumina si a pastra Biserica curata. Sfintul Hrisostom zice chiar asa:

“Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.” (Sf. Ioan Gura de Aur)


Mila mi-e de voi fiindca lupi in blana de lup au ajuns deja sa umble in mijlocul vostru si voi tot nu-i vedeti!