Dogma este obligatorie pentru mantuire

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Ma ierti ca imi permit sa raspund eu aici. Eu zic ca s-a referit la faptul , asa cum Sf. Serafim de Sarov spune ca faptele bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos ne folosesc la nimic asa si dogma folosita fara simtirea Duhului nu ne foloseste la nimic.
Degeaba stim dogma corect daca nu avem si viata duhovniceasca. Ramane la nivel de cunoastere si atat.

Exact acelasi lucru l-am scris si eu in mesajul de la acest topic: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=32

"Am scris si in primul mesaj si am completat si in alt mesaj, e vorba doar de partea de credinta. Pentru mantuire, cum spune si catehismul ortodox e nevoie de alte doua lucruri, fapte si har. Dogmele nu au o importanta in sine luate separat de cele doua. Un hindus care crede in toate dogmele ortodoxe e doar un hindus invatat. In concluzie, credinta+har+fapte. la credinta sunt adevarurile de credinta dogmele, adica invatatura Bisericii. Dogme fara fapte si har inseamna filozofie teologica. Fapte fara har si credinta inseamna acte caritabile. Lipsa harului din Sfintele Taine inseamna Legea Veche, nemantuitoare, lipsa botezului cu apa si Duh."

[catalin2]

În prealabil postat de mihailt

Acel ierarh (IPS Kallistos) este crestin ortodox de mult mai multa vreme decat majoritatea celor de isi dau cu parerea aci pe forum:
http://orthodoxwiki.org/Kallistos_%2...29_of_Diokleia
S-a convertit la crestin ortodoxie in anul 1958,ceea ce la un calcul sumar arata ca nu e convertit de "cativa ani" ci de vreo 53 de ani.
A se vedea exemplu din Pateric,vis-a-vis de erori dogmatice:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovad.htm

Mantuirea precum se vede este o taina,cum zice IPS Kallistos,nu se discuta asa scolastic.

De aceea femeia batrana de la tara are dreapta credinta, pentru ca ea nu pune la indoiala ce spune Biserica, nu e nevoie sa cunoasca toate dogmele.
Nu are importanta cand s-a convertit IPS Kallistos ci ceea ce sustine.
In cazul de fata fraza data de tine nu are legatura cu ceea ce discutam noi, eu am scris cu ce are legatura.
Legat de acea pilda din Pateric, calugarul a aflat adevarul.
La sinoadele ecumenice se spunea: cine spune ca Iisus nu e Dumnezeu, anatema. Si celelalte la fel.
Ecumenismul (ma refer la conceptiile ecumeniste) insista sa propage ideea ca dogmele nu sunt importante, asadar toate cultele sunt la fel de bune.
De aceea am si scris acest topic, pentru a combate aceasta conceptie.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cea mai frumoasa invatatura a dogmei o primim prin Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma. Si atunci mintea se deschide. intelegerea se dezleaga. Si te bucuri ca ti se dezvaluie dogma pas cu pas.

Mie mi-a fost de folos ce spuneti referitor la rolul harului in primirea dogmei. Daca puneti fata in fata mesajele noastre,eu imi arat neputinta de a ma bucura de dogme,desi recunosc utilitatea lor,iar dv imi aratati calea:"Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma" Deci dogmele nu pot fi intelese doar prin puteri proprii,ci e nevoie de ajutorul Duhului.Pentru ca ele insele au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu si trebuie sa avem puternica credinta aceasta,ca vin de la Duhul prin gura oamenilor alesi .Iar ca sa primesti harul Duhului,si deci al intelegerii,careia sa ii urmeze in mod firesc si bucuria,trebuie sa te curatesti de patima pacatului.

[mihailt]

Este de ajuns Crezul ca dogma a Bisericii ortodoxe,pentru credinciosii obisnuiti ai BO,care se si zice la Sfanta Liturghie.
In BO s-a pus din cate mi se pare accentul mai mult a invata pe credinciosi sa fie milosi cu altii,sa incerce respecte poruncile lui Dumnezeu Iisus Hristos,sa nu fie trufasi etc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Mie mi-a fost de folos ce spuneti referitor la rolul harului in primirea dogmei. Daca puneti fata in fata mesajele noastre,eu imi arat neputinta de a ma bucura de dogme,desi recunosc utilitatea lor,iar dv imi aratati calea:"Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma" Deci dogmele nu pot fi intelese doar prin puteri proprii,ci e nevoie de ajutorul Duhului.Pentru ca ele insele au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu si trebuie sa avem puternica credinta aceasta,ca vin de la Duhul prin gura oamenilor alesi .Iar ca sa primesti harul Duhului,si deci al intelegerii,careia sa ii urmeze in mod firesc si bucuria,trebuie sa te curatesti de patima pacatului.

Exact asa si este. Aceasta este invatatura patristica. aceasta este viata duhovniceasca. Cea mai frumoasa si adevarata cale este aceasta. prin traire crestina, nevointa, curatire, sa primesti Duhul si sa intelegi dogma. Este calea sigura spre mantuire. Fara Dumnezeu nimic nu vom putea face. Nici macar sa intelegem dogma. Fara voia lui Dumnezeu, care se descopera cui voieste si cand voieste, atentie - fie barbat fie femeie, cunoasterea lui Dumnezeu este imposibila.

Cealalta cale ,de cunoastere a dogmei si apoi dobandirea Harului este o cale ocolitoare , dupa mine, pentru ca poti sa ramai doar la cunoasterea dogmei , deci doar la litera, fara sa incepi nevointa. De obicei se intampla asa pentru ca cei care cunosc litera cad in pacatul mandriei si chiar daca s-ar nevoi, prin pacatul mandriei Harul nu va fi dobandit.

[cz4000]

În prealabil postat de anna21

Odată stăteam de vorbă cu părintele Rafail despre aceasta, şi el a zis: „Sfinţii Părinţi, când numeau pe cineva eretic, o făceau în Duhul Sfânt, adică vedeau cu duhul că este eretic, dar noi o facem după mintea noastră. După cărţile citite, din răutate. De aceea ei zideau, dar noi ucidem“.
Noi îi lepădăm de la inima noastră, dar încă nu-i vremea. Şi sfinţii au căzut în erezii. Unii pentru simplitate, alţii pentru rătăcire, dar s-au întors, pentru că Dumnezeu este pu ternic. Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită. Da, există erezie, să mă iertaţi, dar omul, când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic. Dacă aş merge în biserică şi i-aş lua la bani mărunţi pe fiecare, iertaţi-mă, dar nouă din zece sunt eretici. Nu numai dintre oamenii simpli, dar şi dintre clerici, pentru că dogmele noastre sunt cheaguri ale vieţii duhovniceşti. Înţelegeţi? Sunt materializări ale Duhului. Şi, pentru ca să trăieşti dogmele aşa cum sunt ele, trebuie să fii pe înălţimea părinţilor care le-au formulat, pe înălţimea Duhului care a insuflat dogmele. Noi suntem nişte puturoşi şi ne pare că mărturisim drept credinţa. […] Pocăinţă nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu înţelegem despre ce-i vorba, în schimb la teologie ne învârtim prin Treime, Biserică şi ni se pare că toate le ştim. Ne rătăcim!

Sint de-a dreptul socat!... In interviul cu pricina “parintele” Savatie face munca de diversionist in favoarea ecumenistilor calcind in picioare chiar precepte morale elementare:

“Cred că a venit vremea când va trebui să tăcem despre multe lucruri, chiar şi despre apucăturile eretice ale unor episcopi, numai ca să nu pierdem Biserica.”

Cum oare ar putea Biserica, Trupul lui Hristos, detinatoarea Adevarului sa fie salvata prin tainuirea faradelegii?!!

Ca sa nu mai spun ca intreaga istorie a Bisericii este o insiruire continua de marturisiri a Adevarului in fata paginilor si ereticilor din toate vremurile, si care au fost platite cu singe! Biserica s-a construit numai pe martiriul sfintilor marturisitori, dar astazi unii vor sa o salveze tinind Adevarul sub obroc. Doamne, ce mai blasfemie!

“A judeca pe ierarhi în faţa poporului este cea mai mare sminteală.”

Tot in istoria foarte cunoscuta a Bisericii sint exemple in care “prostimea”, spre lauda sa, a rasturnat episcopi si patriarhi eretici. Si de unde vine “parintelul” cu asemenea invatatura cind 4 patriarhi cu sfintele lor sinoade erau de o cu totul alta parere la 1848:

“Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi” (Punctul 17 al Enciclicii “catre ortodocsii cei de pretudindenea, ai Bisericii celei Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca” - http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...clica_1848.htm)

“Toate se fac cu sfat, cu dragoste. Să nu-i lăsam în ispită [pe eretici]. Da, este erezie, să mă iertaţi, dar omul [episcopul], când spune ceva, nu poţi să-l declari îndată eretic.”

Dupa ce ca declara ca “exista erezie fara eretici” si dupa ce intentionat creaza confuzie facind din ierarhul incrincenat in erezie acelasi lucru cu mireanul fara intelegere a credintei, acest Savatie mai vorbeste si impotriva Sfintei Scripturi:

“Si va indemn, fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei.” (Romani 16:17)

“Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.” (2 Tesaloneni 3:6)

Asa si Sfintii Parinti care au dezvoltat mai departe invatatura evangheliei nu vorbesc nicaieri de dragoste si intelegere fata de cel care incalca Cuvintul lui Dumnezeu, ci de obligatia, nevoia imediata, de a te proteja, de a nu amesteca intunericul cu lumina si a pastra Biserica curata. Sfintul Hrisostom zice chiar asa:

“Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.” (Sf. Ioan Gura de Aur)


Mila mi-e de voi fiindca lupi in blana de lup au ajuns deja sa umble in mijlocul vostru si voi tot nu-i vedeti!

[cz4000]

În prealabil postat de iustin10

Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.

Da, domnule, orice ortodox in lumea asta priveste dogmele rigid si nu face nici un compromis de la ele:

“Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puţin în ea, o vatăma pe toată. Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

Daca dumitale insa ortodoxia iti ucide sufletul, tine-te departe de ea! Exista atitea alte religii minunate unde iti poti exersa iubirea dupa cum ti se aprinde sufletul si fara sa-ti mai bati capul si cu dogma.

[cz4000]

În prealabil postat de catalin2

Acum mi-am amintit despre IPS Kallistos Ware, e convertit de la anglicanism cu multi ani in urma. Are si lucrari bune, dar in unele lucruri are conceptii personale, nu intocmai compatibile cu ortodoxia. De exemplu crede in evolutionismul teist, am citit pe site ca se poate pune problema si hirotonirii femeilor. Asadar nu e tocmai reprezentativ in tot ce spune.

Si de ce n-ar fi “reprezentativ” ce spune? Specifica undeva ca afirmatiile facute nu sint exprimate in calitate de episcop al “Bisericii”?

[anna21]

@cz4000

Nu este cazul sa fii socat de ce spune ierom Savatie Bastovoi, ca nu face propaganda ecumenica.
Socant este sa vezi threaduri ca "preoti fara credinta", "preoti fara har", "duhovnic necanonic" etc...
Fiecare se gaseste sa evalueze si sa masoare harul preotesc dupa propria minte. Evident ca fiecare trebuie sa aiba atata cunoastere incat sa nu cada in orice capcana. Dar preotii au har si au harul de la Hristos.
Cred ca parintele Savatie Bastovoi a spus ce trebuie.
In plus, daca vrem sa avem preoti vrednici, trebuie sa ne si rugam pt ei.

[cz4000]

În prealabil postat de anna21

@cz4000

Nu este cazul sa fii socat de ce spune ierom Savatie Bastovoi, ca nu face propaganda ecumenica.
Socant este sa vezi threaduri ca "preoti fara credinta", "preoti fara har", "duhovnic necanonic" etc...
Fiecare se gaseste sa evalueze si sa masoare harul preotesc dupa propria minte. Evident ca fiecare trebuie sa aiba atata cunoastere incat sa nu cada in orice capcana. Dar preotii au har si au harul de la Hristos.
Cred ca parintele Savatie Bastovoi a spus ce trebuie.
In plus, daca vrem sa avem preoti vrednici, trebuie sa ne si rugam pt ei.

Ma rog, daca nici tu nu vezi, atunci ce pretentie sa mai ai de la altii...

Si ce vrei sa spui legat de Har, ca daca-l ai atunci poti sa zici toate prostiile care-ti trec prin minte? sa vorbesti si impotriva Evangheliei?