Iubeste aproapele ca pe tine insuti

[adam000]

În prealabil postat de dobrin7m

Fara Dumnezeu nimic bun nu iese din faptele noastre. Daca Duhul Sfant nu ne poarta gandurile, daca nu Il lasam sa lucreze in inima noastra, cum spune Sfantul Siluan Atonitul, atunci iubirea ce incercam sa o aratam iese stramba.
Nu ne ramane decat sa recunoastem neputinta si sa cerem Domnului sa ne invete iubirea de aproapele.

Domnul zice: iubeste apropele ca pe tine insuti.

Daca pentru iubirea aproapelui avem nevoie sa fim invatati de Domnul, oare nu cumva si pentru iubirea de sine trebuie ca tot pe mainile Domnului sa ne lasam, sa ne invete?
Oare nu cumva iubirea de sine ce o stim nu o stim bine?
Ca Domnul asa zice: sa iubim semenii ca pe noi insine.
Oare nu cumva noi ne iubim pe noi gresit? Nu cumva iubirea de noi este stramba? Nu cumva este egoista? Nu cumva este mandra? Nu cumva este partinitoare? Nu cumva este orgolioasa?
Cum ne este iubirea de sine asa ne este si iubirea de aproape.

CAT DE ADEVARAT e cuvantul asta!

De unde l-ai luat?

Am înţeles despre ce e vorba. Dar practic tu cum îţi iubeşti aproapele?
Că la teorie şi eu sunt doxată dar când mă calcă cineva pe ştaif sau când îmi face rău necontenit mă cam retrag între ţepi ca ariciul şi încep să mă feresc şi de umbra mea. Şi de mine mi-e teamă uneori pentru că nu m-am despătimit.
Dacă cuvintele de mai sus îţi aparţin înseamnă că ai ajuns pe o foarte înaltă treaptă a duhovniciei..

[iustin10]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am înţeles despre ce e vorba. Dar practic tu cum îţi iubeşti aproapele?
Că la teorie şi eu sunt doxată dar când mă calcă cineva pe ştaif sau când îmi face rău necontenit mă cam retrag între ţepi ca ariciul şi încep să mă feresc şi de umbra mea. Şi de mine mi-e teamă uneori pentru că nu m-am despătimit.
:.

Cind te calca cineva pe picioare,abtine-te sa ii raspunzi .Ca nu te calca el degeaba...Opreste-te o clipa din preocuparile tale,si gindeste-te: mai,ce are omul asta cu mine? Nu cumva are dreptate? Si incearca sa ii raspunzi frumos,fara a ii reprosa si tu ceva. Abtine-te de la a fi rautacios,chiar daca ti se vorbeste asa,asta e cheia.

[Danut X]

iubirea de aproape ar trebui sa fie ceva natural. rasismul religios si de alt fel denatureaza lucrurile astea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Danut X

iubirea de aproape ar trebui sa fie ceva natural. rasismul religios si de alt fel denatureaza lucrurile astea.

In postarea mea mai jos, am aratat ca dedic aceste cuvinte unui om, care nu este ortodox.
Iubirea adevarata este fara alegeri, de varsta, de rasa, de neam, de religie, de nimic.
Toti suntem creatia lui Dumnezeu pe toti se cuvine sa ii iubim deopotriva.

[Ekaterina]

În prealabil postat de iustin10

Cind te calca cineva pe picioare,abtine-te sa ii raspunzi .Ca nu te calca el degeaba...Opreste-te o clipa din preocuparile tale,si gindeste-te: mai,ce are omul asta cu mine? Nu cumva are dreptate? Si incearca sa ii raspunzi frumos,fara a ii reprosa si tu ceva. Abtine-te de la a fi rautacios,chiar daca ti se vorbeste asa,asta e cheia.

Ai mare dreptate Iustin, din experienta am invatat ca cel mai bine este sa nu raspunzi la provocare, oricat de indreptatit esti de situatie. Tare mult imi place cantarea de la Vecernie: Pune Doamne paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Cand ma simt ispitita sa raspund pe acelasi ton pe care mi s-a vorbit, imi vin in minte aceste cuvinte. Ce frumos spune Sfantul Ioan Scararul: Dragostea este lepadarea oricarui gand potrivnic fata de aproapele nostru. Este tare greu sa ajungem la asa masura dar cu siguranta nu este imposibil.

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am înţeles despre ce e vorba. Dar practic tu cum îţi iubeşti aproapele?
Că la teorie şi eu sunt doxată dar când mă calcă cineva pe ştaif sau când îmi face rău necontenit mă cam retrag între ţepi ca ariciul şi încep să mă feresc şi de umbra mea. Şi de mine mi-e teamă uneori pentru că nu m-am despătimit.
Dacă cuvintele de mai sus îţi aparţin înseamnă că ai ajuns pe o foarte înaltă treaptă a duhovniciei..

Draga mea draga
Tot ce am scris sunt izvorate din inima mea, din sufletul meu, din simtamintele mele, din trairea mea, din plansul meu.
ma iertati, de trei ori ma iertati, sunt o pacatoasa, care isi recunoaste pacatele si si le plange.
Ma curat, ma curat, ma curat, dar nu este de ajuns.

Am simtit asta profund in mine, insa un seaman de al nostru de aici de pe forum, care nu este ortodox, m-a facut sa il exprim.
Lui ii dedic aceste cuvinte, sa vada cum ma iubesc eu pe mine si cum iubesc pe cei din jurul meu deci si pe el.
de o fi stramb cum iubesc nu stiu, de o fi drept iar nu stiu, tot ce stiu este ca cer Domnului in fiecare zi sa imi arate.
Am citit cuvintele Lui, am citit porunca Lui, si am rugat pe Domnul sa ma faca sa o si simt.
Poate am uitat de oameni buni, prinsa in gandurile mele, in pacatele mele, poate am uitat de oameni buni
Tuturor celor pe care i-am uitat ii rog sa ma ierte.

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

CAT DE ADEVARAT e cuvantul asta!

De unde l-ai luat?

Din inima mea. Din sufletul meu.