Istorie, subiectivism confesional si dublul standard

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

.Cineva a spus ca adevarul e cea mai sigura poarta spre libertate, odata cunoscuta ca atare.

Frate,mie imi place cum incepe Didahia:,,Sint doua cai: una a vietii si alta a mortii; si este mare deosebirea intre cele doua cai."Si apoi incep explicatiile.Mie prima fraza imi pare un fel de predica soptita undeva intr-o pestera,in zorii crestinismului,tainica si cutremuratoare, in fata unui mic grup de credinciosi,increzatori precum niste copii.Daca reusesti sa incadrezi ,,imaginea" scrierii in contextul ei se schimba perceptia la modul cutremurator.Vaya con Dios Theo :)

În prealabil postat de Scotland The Brave

Frate,mie imi place cum incepe Didahia:,,Sint doua cai: una a vietii si alta a mortii; si este mare deosebirea intre cele doua cai."Si apoi incep explicatiile.Mie prima fraza imi pare un fel de predica soptita undeva intr-o pestera,in zorii crestinismului,tainica si cutremuratoare, in fata unui mic grup de credinciosi,increzatori precum niste copii.Daca reusesti sa incadrezi ,,imaginea" scrierii in contextul ei se schimba perceptia la modul cutremurator.Vaya con Dios Theo :)

Exact asa vad si eu, frate Scot, contextul acestei fraze. Cred ca "baietii cu colanul si sortul" (in care stiu ca tu, Savo, Cata si altii nu credeti, dar din pacate o sa primiti si voi, si noi toti, multe dovezi cum ca ei exista si activeaza bine merci, in profitul lor si dauna noastra a celor obisnuiti, "profani") au inceput cam dupa Niceea sa se organizeze si infiltreze... Atunci a inceput "divide et impera" asupra masei de credinciosi... Acum au schimbat macazul, si deviza e "E pluribus unum".
Dumnezeu sa binecuvanteze pe cei ca tine, ca de la Dumnezeu prin voi ne vine redescoperirea izvoarelor de apa vie ale sinceritatii si nepartinirii, in desertul ucigas al minciunii si inrolarii subiective pe care il strabate omenirea de cel putin doua mii de ani.

Hai sa las ceva cu adevarat frumos topicului.Cineva a spus asa: ,,In fiecare om exista o lumina.Dar pentru fiecare trebuie sa vina clipa randuita de sus cand te vezi asa cum esti si sa-L cauti pe Hristos.Dumnezeu te iubeste pentru ceea ce este in tine lumina,pentru ce ai tu bun,nu pentru pacatele,petele,intunericimile tale.Iar tu nu poti fi si cu ale lumii si cu Dumnezeu: Caci oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui.(Marcu 8:35).Daca ai iubi cu adevarat pe Hristos viata ta ar fi alta.Ai fi un om cu adevarat,ai raspindi in jurul tau lumina si pace.Ai face din invatatura lui Hristos o invatatura vie,ai trai-o si ai fi fericit inca de aici de pe pamint,intelegand ca nu ai nici un motiv sa te tulburi,ca necazul,bucuria ca si neorocirea ta pe pamint sunt la fel de trecatoare;ca si viata ta,asa cum este,are un rost dat de Dumnezeu si ca implinind invatatura Lui vei ajunge sa dobandesti viata vesnica".

In Didahia se spunea: ,,Cele ce ti-se intimpla sa le primesti ca bune,stiind ca nimic nu se face fara Dumnezeu".Primul text,din care eu am citat doar o mica parte,este didahic in esenta lui,desi este scris in timpurile noastre,de un preot.Prin urmare ei,aceia,au pierdut,ce trebuia sa supravietuiasca a supravietuit.Firul credintei nu a putut fi rupt,exista intunecime si ceata in furtuna dar la final mereu rasare Adevarul.Nu poate fi oprit de nimeni.

You'll never walk alone brother.