Depresia

[laviniu]

Depresiile pot fi generate de multe lucruri, insa eu cred ca un loc important in vindecarea sau macar ameliorarea lor , o are lucrul cu tine insuti si apoi rugaciunile, prietenii si dc nu , psihologii...Numai bine!

[loricel]

Aceasta stare de depresie o resimt de mult timp.Sunt constienta de ea ,si fac ce pot, de una singura, sa depasesc. Vindecarea e in mainile aproapelui meu .Desi recunosc ,si cer ajutor de multe ori,el prefera sa ma acuze ca "sunt nebuna" decat sa faca ceva concret.Stie exact de ce am nevoie si totusi nu vrea sa faca nimic.
Singurul loc unde gasesc liniste sufleteasca este Biserica.Simt o nevoie acuta sa fiu in Biserica .E locul de unde imi i-au putere sa traiesc.Sufletul meu doar in Biserica nu se simte singur.Acest fapt l-a "inrait" mai tare si in acelasi timp ne-am indepartat si mai tare.
Este cu putinta ca doi oameni sa traiasca in armonie ,avand conceptii total diferite despre viata?

[fallen]

În prealabil postat de loricel

Aceasta stare de depresie o resimt de mult timp.Sunt constienta de ea ,si fac ce pot, de una singura, sa depasesc. Vindecarea e in mainile aproapelui meu .Desi recunosc ,si cer ajutor de multe ori,el prefera sa ma acuze ca "sunt nebuna" decat sa faca ceva concret.Stie exact de ce am nevoie si totusi nu vrea sa faca nimic.
Singurul loc unde gasesc liniste sufleteasca este Biserica.Simt o nevoie acuta sa fiu in Biserica .E locul de unde imi i-au putere sa traiesc.Sufletul meu doar in Biserica nu se simte singur.Acest fapt l-a "inrait" mai tare si in acelasi timp ne-am indepartat si mai tare.
Este cu putinta ca doi oameni sa traiasca in armonie ,avand conceptii total diferite despre viata?

Nu stiu ce sa zic. Si la mine e la fel.

[fallen]

În prealabil postat de florinna01

Ce parere aveti despre depresie.Cum putem sa scapam de ea?.Stiu ca prin rugaciune,mersul la biserica,duhovnic,maslu,etc.Uneori trecem prin aceste stari care se spune ca sunt consecinta pacatelor insa trebuie sa mai fie ceva in plus.Am aceasta stare de 2 saptamani si nu-mi mai vine sa ies afara din casa,maine trebuie sa ies si ma gandesc cu groaza ca trebuie sa ma comport ca un om care nu are nicio problema,deoarece asa te vor ceilalti.Voi ce credeti?

Este o carte aparuta recent, "Mananca, roaga-te, iubeste". Poate te ajuta. Pe colega mea a ajutat-o. Stiu ca a mai fost ea si la o bioenergeticiana, de cateva ori, care i-a zis ca "si-a pierdut increderea in Dumnezeu" si trebuie neparat sa o regaseasca, apoi a fost o data la Schitul Horia, la parintele Isaia, care i-a zis ca totul o sa fie bine si o sa se si recasatoreasca, sa citeasca paraclisul Maicii Domnului ( pt. sanatate si orice necaz) si acatistul Sf. Nicolae (cica pt casatorie). Mie personal nu prea mi-a placut cum se manifesta fata asta, mi s-a parut transformarea un pic fortata si ea un pic habotnica, dar cert e ca i-a fost bine, si-a gasit un loc de munca mai bun, si mi se pare ca si-a facut si un prieten. Ce sa zic, sper ca fericirea ei sa fie de bun augur si sa o tina.
Dp meu de vedere, nu cred ca exista un leac pt depresie, doar adaptarea la noile conditii de viata, acceptarea si impacarea, dar nici nu trebuie sa renuntam, sa capitulam atunci cand poate mai e o sansa sa avem ce dorim, si aici e o piatra de incercare pentru taria de caracter a fiecaruia. Trebuie sa ne ascultam si inima, dar fara sa ingropam ratiunea, si invers .E greu. Nu toti suntem la fel de puternici sau de inteligenti.
Dar din cate am observat, evenimentele au o oarecare ciclicitate in viata noastra, mai alterneaza perioade bune cu perioade mai rele (sau foarte rele), cum zice un artist al poporului, "dupa ploaie vine soare".
Vezi ca mai e un articol pe acest site chiar despre depresie.
http://www.crestinortodox.ro/editori...rea-87528.html
(poate ar trebui sa-l mai citesc si eu)

[ory]

Depresia este cumva sinonima cu teama, de fapt ea chiar reprezinta o teama profunda, nejustificata si complicata in ansamblul ei. Trebuie sa nu ne mai fie teama, teama sa traim, sa fim noi insine, sa gandim, sa gresim, sa ne manifestam personalitatea, asa cum este ea, atata timp cat nu deraiaza in laturi extreme si malefice. Trebuie sa nu ne mai fie teama sa iubim, fie si pe cel care apartine altcuiva, pentru ca starea de atractie in sine poate fi doar un imbold al sanatatii si vitalitatii din noi, dar trebuie, in acelasi timp, sa invatam a o controla in masura in care ea nu ne poate deveni rivala. Detinem aceasta capacitate .
Citeam pe undeva, cred ca scris de Patriarhul Atenagora : " De ce-i este omului de astazi foame ? De iubire si de sens ! ".
Nu stiu, poate ca, in tot acest amalgam de sensuri, ne-am pierdut sensul vietii, si a mortii deopotriva, iar asta ne face tot mai saraci in simtire si in duh.
Iar Cioran spunea; " Viata nu poate exista decat prin uitare ! ". Daca ati sti cata incarcatura sta in aceste cuvinte, si nu se refera doar la uitarea in sine, cea clasica, nici doar la uitarea religioasa, cea care tine de iertare, cat, mai ales la uitarea comuna, simpla a clipelor de peste zi, la o uitare care, desi pare sora cu amnezia, ea nu poate fi decat vindecatoare...la uitarea trairilor cotidiene care face loc repaosului, odihnei...somnului vital. Depresia aduce cu sine si insomnia, nelinistea, starea de veghe irationala si extrem de obositoare, stare venita din neuitarea ajunsa la stadiul de obsesie si dezechilibru. Uitarea, respectiv, purificarea mintii aduce cu sine odihna trupului si a sufletului si,...in cele din urma, VIATA.
Asadar, sa nu ignoram importanta linistii in ansamblul ei de factori care o pot genera, pentru ca viata nu poate exista fara liniste, desi, linistea in anumite ipostaze poate semnifica si agitatie, stare de bine si de interes.

[WhiteChakra]

Eu incepusem sa ma obisnuiesc insa observ ca a mai trecut, intre timp. Tu nu ai prieteni care sufera de aceeasi afectiune ? Sau toti sunt fericiti in afara de tine ? Mi-e greu sa cred.. ideea e ca ai putea sa povestesti cu prietenii tai (depresivi sau nu), sa le spui si lor necazurile tale, ce nu-ti convine la viata ta, mai glumiti una alta.. crede-ma, nu esti singurul "nefericit" din lumea asta, mai sunt si eu, sunt altii care si-ar dori sa fie in locul tau sau al meu, intodeauna exista loc pentru mai rau. Iti place muzica ? Eu in muzica am gasit alinare ca sa spun asa, daca n-ai chef de nimeni si de nimic ia baga-ti castile in urechi, inchide ochii si viseaza.
Si niciodata sa nu deznadajduiesti !

[fallen]

http://www.crestinortodox.ro/sanatat...sia-72647.html

[gdf-fdc]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Inainte de a da sfaturi, te intreb daca tu cunosti rolul unui psiholog si pe cel al unui psihiatru. Eu zic s-o lasi mai moale cu sfaturile...de specialitate, ca risti s-o apuce pe sarmana fata si mai tare depresia.

psihologul se ocupa de partea emotionala iar psihiatrul da tratament medicamentos.eu nu am dat sfaturi de specialitate ci am trimis catre un specialist ceea ce este f bine nu cred ca este o greseala.daca depresia dureaza mai mult de 6 luni situatia se poate complica.daca nici acum nu ai priceput citeste mesajul pana il vei intelege.

multumesc tuturor pentru mesaje

fallen vad ca intelegi ff bine despre ce vorbesc aici iti multumesc pentru sinceritate,
la fel si ory, ioanna,withechakra,gdf-fdc

si eu incerc sa-mi schimb viata ,as vrea sa iau o pauza un an si sa fac ceea ce-mi place,dar nu pot ....societatea ne-a facut sa fim niste robotei care muncim, nu gandim,nu avem voie sa iesim din rand...

nu stiu daca ati vazut stirea cu acel american care a iesit dupa 28 de ani din inchisoare si a fost uimit de evolutia tehnologiei computerizate,a facut ceva sa intre iar la inchisoare unde se simtea ca acasa.

[Marius22]

În prealabil postat de florinna01

Ce parere aveti despre depresie.Cum putem sa scapam de ea?

Am intalnit oameni cazuti prada depresiei severe si, intr-adevar, caile de iesire par a fi tot mai ascunse, atat pentru persoana in cauza, cat si pentru cei de langa ea. Dar asta nu este decat prima impresie, asupra careia diavolul isi doreste sa si ramanem. Ne vrea dezarmati, ne vrea infranti inainte de vreme.

In starea de depresie omul cade prada propriilor sale ganduri. In fond, lupta nu este purtata "cu depresia", ci cu noi insine. De aceea, este cu atat mai grea.

Dar aceasta lupta, uneori de lunga durata, nu poate fi traita decat in stare de jertfa. O stare in care trebuie sa redescoperim intru noi puterea de a iubi, de a ne deschide lui Dumnezeu si semenilor, caci numai prin ei putem scapa de aceasta stare nefericita.

Depresia, ca boala a omul singur, a omului rupt de sine si de ceilalti, poate fi vindecata numai prin comuniune, ca una ce ne descopera un sens in celalalt partener de dialog, si totodata sensul profund al relatiilor mele cu acesta, altfel spus, sensul lui "a fi".