Cele 10 porunci

[vsovivi]

"4. Adu-ti aminte de ziua Domnului, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa în ele toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; Sa nu faci în ea nici o muncă (nici un lucru); nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramâne la tine; Caci în sase zile a facut Domnul Cerul si Pamântul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o."

Porunca a 4-a ne vorbeşte despre Credinţă, despre credinţa credincioasă şi tainică şi sfântă şi harnică întru iubirea curată şi abea aşa vine pacea prin credinţă.

Iar pentru a pricepe mântuirea dăruită prin Fiul de Tatăl pentru a avea omul pe Duhul, am ataşat fericirile adică felul cum trebuie să plinească legea şi proorocii şi porunca cea nouă tot cel ce voieşte să se facă ucenic al Domnului şi apoi copil de-al Său bun la inimă şi înţelpt la minte, întru bunătatea Cerească şi Înţelepciunea cea veşnică... Fiindcă dacă nu e veşnică ce sens poate avea înţelepciunea?

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia Cerurilor ;

2.Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia ;

3.Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul ;

4.Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura ;

5.Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui ;

6.Sa nu ucizi.
Fericiti cei curati cu inima , ca aceia Il vor vedea pe Dumnezeu ;

7.Sa nu fii desfranat.
Fericiti facatorii de pace , ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema ;

8.Sa nu furi.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate , ca acelora este Imparatia Cerurilor ;

9.Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
Fericiti veti fi , cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra .

10.Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
Bucurati – va si va veseliti , caci plata voastra multa este in ceruri.

“Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Lc. 6:22-23).

[vsovivi]

8.Să nu furi...

Adică în timp ce auzi, în timp ce asculţi, în timp ce iei aminte, să nu furi... pentru ceartă; ce artă? Artă marţială şi joială... să nu furi în timp ce merge Cuvântul de la ureche la inimă, autobârfindu-te pe tine de bine şi pe alţii de rău cu ochii, plin de dispreţ... în ascuns, acolo de unde priveşti din ascuns de parcă ai fii la lumină şi în lumină.

Îşi fură omul făţarnic scaune şi sarcini ca să le dea coonştiinţei atotştiutoare, conştinţuca ochiului său rupt care vede ca altcineva toate cu foarte mare responsabilitate ca un rege mare vânător ce se laudă cu faptele sale de vitejie... a vânat nişte pui de muscă şi nişte drosofile melanogangster cam anemice şi slabanorexice şi s-a medaliat... şi pasiunea asta pătimaşe acuma o face înaintea gLumii ca să dea şi lecţii... de supravieţuire în terren viran, teren virtuman, în SiFi... listând toate la claviatură, la difulimbuzor.

E foarte greu să nu te mituieşti cu nişte vânat proaspăt şi foarte plăcut căci furtul îţi pare un dar firesc ce ţi se cuvine numai ţie.

''Să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte...'' e foarte importantă continuarea pentru a nu cădea în mândrie, că doar cine ne-a trimis pe noi ca să vorbim, să ispitim pe Eva şi să pitim pe Adam în bosschaieţi?

Încercaţi-vă şi vă cercetaţi ca să ştiţi dacă sunteţi în Credinţă, dar nu ca făţarnicii sau ca neruşinaţii.

[vsovivi]

9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău...
10. Să nu râvneşti la casa, la femeia... aproapelui tău.

Adică să nu ţi se ridice... să nu ni se ridice, din curvie, mărturia potrivitnică, să nu vi se ridice astfel de gânduri în inimile voastre... că din dragoste se ridică una iar din râvna deşartă alta...

Dar cel mai frumos este să nu iei, să nu te înalţi, să nu te semeţeşti luând numele Domnului în deşert, porunca a treia... adică după ce ai fost creştin să nu mi te faci gLumeţ, gLumeţ din ăla rău, din ăla prin care răzbate capacitatea de a nu greşi gramatical vorbirea sau din ăla care se laudă că el nu se încurcă şi nu se bâlbâie niciodată, că de aia se sperie omul, că îi e frică să-l vadă Xena cum uită ce avea el de ţinut minte şi de spus, şi cum începe uită şi greşeşte şi gata îl apucă panica şi nu mai ştie ce avea de spus... se face roşul ca racu şi o dă la întors, trage îndărăt, sau dacă e jmecher numa vezi că începe să bage vrăjeala, face pe personaju' deştept care are poanta roşie la el, pontaju cu care face publicul praf, bagă nişte glume subtile ce atacă la entuziasmul speranţei că cică o să vezi pe gaura cheii când se schimbă frumoasa... Şi dacă îl citeşti ce vrea şi ce vrăjeala bagă numa-l vezi că începe cu filozofeala şi cu aerele profesorale şi nu se mai opreşte vorbind perfect exact ca un profesor de gramatică, folosind termeni foarte importanţi... ca cel mai mare Xenofob...

Nu v-am zis că-i e frică să nu-l priceapă Xena? Dacă-l vede că e prost râde de el şi iar se face roşu... iar apoi pălind se înverzeşte înaintea publicului pe scenă. De ce?

Că s-a încurcat într-un cuvânt, l-a greşit, ori nu crede că-şi va aduce aminte, ori a uitat replica, a uitat ceva şi s-a încurcat şi e tragedie mare... Nici n-a început bine şi a şi avut o eroare sau din start a uitat ce a vrut să spună. A avut o eroare şi apoi s-a speriat... s-a speriat de tot. Bine că n-a murit deşi era gata gata. De l-ar vedea Xena nici xenofobia nu l-ar mai scăpa.

[vsovivi]

Numele Domnului este minunat întru smerenia sfinţilor Săi care-L iubesc şi-I plinesc poruncile... şi am impresia că erau scrise în piatră aşa:

Prima poruncă pe tabla de piatră pe care o ţinea Moise în mâna stângă şi a doua pe tabla de piatră din mâna dreaptă, a treia pe tabla de piatră din mâna stângă, a patra pe tabla de piatra din mâna dreaptă şi tot aşa până la sfârşit...

Şi se citea de la dreapta la stânga după cum priveşti... aşa cred că se citea şi atunci când s-a pogorât de pe munte şi era un fel de legământ dintre bărbat şi femeie, nu numai cu Dumnezeu.

Însă a trebuit să le scrie din nou căci din plictiseală ei şi-au făcut un viţel de aur ca să şi-l pună peste ei drept dumnezeu, şi atunci Moise după ce l-a trecut prin foc le-a dat lor ca să-l mânce... păi dacă tot era viţel... deşi ei şi-l turnaseră nu ca să-l mănânce ci ca să-l slujească.

Nu aia au greşit ei că voiau să slujească unui viţel până vine Moise de pe munte ci că-l făcuseră din aur şi pentru că au băut de necaz şi beţi fiind începuseră să-i dea să bea şi să mânce şi să vadă femei... goale sărmnului viţel căci începură să dănţuiască în jurul lui ca să-şi aţâţe focul. Deci pentru că decum l-au turnat au şi încercat să-l corupă şi de aia s-a mânia pe ei Moise căci nici nu se răcise bine aurul în el şi au şi început mascarada. Şi atunci Moise a trebuit să-l treacă prin ardere de tot din nou ca să li-l poată da lor de mâncare după ce l-a rupt în bucăţi şi l-a pisat mărunt, după ce l-a făcut bucăţi bucăţele, praf şi pulbere... şi astfel a scos ispita din tabără. Nu Domnul se ispitea ci turmele de vite ar fi căzut în ispită văzând cum străluceşte confratele lor ridicat la rang de zeu şi ar fi mugit cu durere a pagubă, ar fi căpiat văzând cum sunt apreciate pe nedrept şi slujite nu vitele ce dau lână şi lapte şi trag la plug şi la aceiaşi căruţă din greu ci alea care se îmbracă în aur şi care se înalţă pe soclu.

Iar Domnul s-a smerit văzând cum Moise a decimat poporul din aşa o pricină ridicolă, n-a venit în lume ca să fie arătat lui Israel sub formă de viţel, viţelul cel gras al Tatălui care ridică păcatele omenirii ci sub formă de mieluţ slab...

Deci minunat este Domnul şi numele Domnului întru sfinţii Săi, căci robii Săi îi plinesc poruncile Sale... şi nu-i ia numele în deşert şi ei nu fură, nu-şi fură căciula...

[vsovivi]

Acuma dacă tot am vorbit de căciulă... e bine să vedem cu ochii noştrii cam cum a arătat coborârea de pe munte, aia prima... şi ce învăţătură s-a păstrat în mintea oamenilor.

[vsovivi]

„Dragostea e ca o doctorie: dacă e prea multă și prea proastă, te omoară... cu zile. Copilul alintat cu tacsu-lăudat de oameni... e om stricat.”

1.„Vorba dulce mult aduce. La plăcinte înainte, la război înapoi. Adevărul este întotdeauna la mijloc”... ca o seceră între ciocan și nicovală. „Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci. Numai cine nu munceşte, nu greşeşte. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul?”

2.„Nu judeca o carte după copertă”... pentru că „Un prost care cască ochii, închide gura. De bani se plâng toţi, dar de minte niciunul. O vorbă-n plus şi-un dinte-n minus. Banul e ochiul dracului. Cu un ochi râde şi cu altul plânge. Buzele cele dulci ca lipitoarea te sug. Nu te atinge, că te frige.”

3.„Cu ochii pe la icoane, şi cu gândul la cucoane. Râde ciob-hârb de oală spartă. Toţi leneşii obişnuiesc sa-şi facă planuri mari. Nu vezi pădurea din cauza copacilor. Când un deget indică luna, idiotul se uită la deget”, prostul la lună iar hoțul le fură ceasul... ălalalt și apoi tu „Te uiţi ca mâţa în calendar.”

4.„Cine seamănă vânt culege furtună. Omul, la mânie, iute cade-n nebunie. Vorba lungă, sărăcia omului... păcălit de vulpe. Nu da ciomagul în mâna prostului. La bătrâneţe s-a călugărit motanul. Nu muşca mâna care te hrăneşte! Pisica blândă zgârie rău.”

5.„Câinele moare de drum lung iar motanul semeț de grija altuia. Nu mor caii când vor câinii. Deșteptul își face primăvara car și iarna sanie iar prostul își face griji. Mai bine cu un om cuminte la lucru, decât cu cel nebun la masă. Cei bătrâni au mintea copiilor. Omul fricos totdeauna umblă cu gheaţa-n sân. Mare este grădina Ta, Doamne, poarta deschisă şi proştii sar gardul. ”

6.„Piatra care te loveşte nu vine de departe. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă. Înalt ca bradul, prost ca gardul! Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. De ciudă şi de mânie, mă duc la beţie. Cu un covrig, tot calic. Păcatul vechi aduce osândă nouă. Femeia rea de ciomag fuge, nu de colac. Gestul contează.”

7.„Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala. Cine nu învaţă la tinereţe, va plânge la bătrâneţe. Orice naş îşi are naşul. Răzbunarea e arma prostului. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. Afară-i vopsit gardul și-nlăuntru leneopardul. Prinde orbul, scoate-i ochii! Găina vecinului pare curcă.”

8.„Cine râde la urmă, râde mai bine. La omul sărac nici boii nu trag. Graba strică treaba. Nu este treaba măgarului de unde beau oile apă. Porcul glod găseşte. A dat cu bâta-n baltă. Și-a furat căciula; bună seara căciulă că stăpânul n-are gură.”

9.„E mai bine să fii deştept şi să nu fii apreciat decât să fii prost şi încrezut. Cu răbdarea treci marea. Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă. Cum semeni, aşa culegi. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă.”

10.„Nu uita că şi cel mai frumos trandafir are spini. Mersul pe jos face piciorul frumos. Unde nu-i cap, vai de picioare. De ce îţi este frică, de aia nu scapi. Vrabia mălai visează. Prost să fii, noroc să ai. Capra moare de râioasă, şi tot cu coada pe sus. Omul din greşeli învaţă. Prost să fii, noroc că ești. Să te ferească Dumnezeu de prostul vrednic.”

„Câinii latră, ursu merge, caravana trece. Glumea-i glumă, dar oamenii se duc în iad. Lauda de sine nu miroase a bine.”

[vsovivi]

Mulţi se întreabă de ce a introdus Domnul prin Avraam circumcizia la poporul Său... păi una dintre multele explicaţii ar fi poate pentru că unii jmecheri se 'aprindeau' la pofte doar puţin câte puţin flirtând din ochişori până ce se umezeau sub pieliţă şi nu se vedea că ar avea ei scurgeri, deci nici usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase... şi în timp se forma pe dulap deasupra copilului aşa un caş la purtător de toată frumuseţea... şi a venit apoi Iisus şi a zis că nu e necesară circumcizia la prepuţ ca să se laude alţii cu trupurile curate ale altora că nu e chiar aşa de importantă ci mai degrabă la inimă... că mai degrabă viclenia inimii poate că ar cam trebuie găurită, măcar din când în când, că impuţeala cea veşnică vine din interior... iar pieliţa se va spăla, măcar la baia cincinală.