Importanta RUGACIUNII

[inspiron]

Inca o nelamurire legata de importanta rugaciunii. Care este rolul rugaciunii repetate n zile/luni/ani ?
E clar daca cererea noastra nu este de folos putem sa ne rugam si 100 de ani, dar daca Domnul considera cererea noastra de folos ce rost are sa repetam rugaciunea de n ori ? Sa-i aratam Domnului ca ne dorim cu adevarat acel lucru ? Pai El stie ce este in inima noastra, stie cat de mult ne dorim ca acea rugaciune sa se implineasca ( si nu ma gandesc la bani, raul cuiva etc...), stie care va fi cursul vietii noastre daca ne indeplineste acea rugaciune.
E ca si cum vine cineva la mine ma roaga sa-l ajut cu ceva, eu stiu sigur ca este in folosul lui sa-l ajut si totusi il las sa ma roage vreo 2 ani, desi din primul moment eram hotarat sa-l ajut.
Sper sa nu supar pe cineva cu aceste ganduri ale mele, dar am o perioada grea si incerc sa gasesc raspunsuri.

[adam000]

Ca sa ne dam noi seama cat de putin il iubim. El oricum stie care e adevarul, insa noi nu ne dam inca f bine seama de starea noastra. El stie cat de hotarati sintem, noi nu. Noi venim la Dumnezeu si credem ca il iubim si incepem sa-i cerem chestii chiar de folos, crezand noi ca le cerem pt ca il iubim, cand de fapt le cerem ca sa ne fie noua bine, pt iubirea noastra, dar pe de alta parte prin pacatele pe care le facem ii aratam ca nu il iubim. Dar noi inca ne credem mari iubitori de Dumnezeu.

Daca la tine vine o femeie si iti zice ca te iubeste, asa ca sa-i dai masina ta (care ii face viata mai comoda) pt ca zice ea ca te iubeste, dar prin fapte se poarta urat cu tine, iar tu stii sigur, chiar mai bine decat isi da ea seama ca nu te iubeste, ai lasa-o sa iti ceara pina cand isi da ea singura seama ca de fapt nu te iubeste prea mult ci doar vrea masina aia pt ea? Crezi ca i-ar fi ei de folos sa isi dea seama de propriile ei sentimente, ca apoi sa decida mai departe ce alege, insa alegerea sa fie in cunostiinta de cauza?
Dar daca femeia aia ar veni sa-ti zica nu te iubesc asa cum ar trebui pt ca nu te cunosc prea bine, eu vreau masina aia ca mi-e de folos, insa mi-as dori sa te cunosc si sa te pot iubi sincer?
Iar daca tu ai iubi-o si ai stii ca desi ii este de folos masina aia, mai tarziu da cu ea peste un om si-l omoara, i-ai mai da-o?

Concluzia: sa ne smerim, sa recunoastem in fata Lui Dumnezeu cat de saraci sintem in iubirea si faptele noastre pt El si sa-L rugam sa ne ajute cu dragoste, ca sa inaintam spre El si sa nu mai credem noi ca le stim noi pe toate, ca nici pe noi nu ne cunoastem prea bine uneori

[Lavrentiu]

În prealabil postat de inspiron

Inca o nelamurire legata de importanta rugaciunii. Care este rolul rugaciunii repetate n zile/luni/ani ?
E clar daca cererea noastra nu este de folos putem sa ne rugam si 100 de ani, dar daca Domnul considera cererea noastra de folos ce rost are sa repetam rugaciunea de n ori ? Sa-i aratam Domnului ca ne dorim cu adevarat acel lucru ? Pai El stie ce este in inima noastra, stie cat de mult ne dorim ca acea rugaciune sa se implineasca ( si nu ma gandesc la bani, raul cuiva etc...), stie care va fi cursul vietii noastre daca ne indeplineste acea rugaciune.
E ca si cum vine cineva la mine ma roaga sa-l ajut cu ceva, eu stiu sigur ca este in folosul lui sa-l ajut si totusi il las sa ma roage vreo 2 ani, desi din primul moment eram hotarat sa-l ajut.
Sper sa nu supar pe cineva cu aceste ganduri ale mele, dar am o perioada grea si incerc sa gasesc raspunsuri.

Este foarte greu pentru noi, cand ne aflam in necaz, sa fim alinati de gandul ca Dumnezeu stie ce e mai bine pentru noi decat stim noi insine, insa acesta este adevarul (as zice "din fericire").
Iar din punctul Lui de vedere - adica din voia Lui care ni s-a descoperit - binele este ca toti sa-L cunoastem ca pe Tatal nostru, care ne da cele ce avem nevoie dar si "mustra si pedepseste pe cei pe care ii iubeste".
Problema noastra, de multe ori, este ca avem de fapt despre El o conceptie gen "Mos Craciun": un nene batran cu barba, semi-senil, care indeplineste dorinte, in general cand e frig. Dar adevarul este ca El este un Dumnezeu personal, care asteapta de la noi mult mai putin decat asteptam noi de la El: adica sa il cautam cu dragoste ca pe un Tata, nu ca pe un mijloc de a capata ce credem ca avem nevoie.
De fapt, daca judecam, atitudinea Lui este foarte similara cu cea a oricarui tata care stie nu doar care anume dintre cererile copilului sunt juste, ci si cand este bine ca cel mic sa primeasca ce a cerut. Noi de multe ori cerem fara sa fim in realitate pregatiti sa primim lucrul cerut.

Dar sa nu uitam cuvantul Apostolului: ca Dumnezeu odata cu incercarea da si ajutorul, asa ca nu ne va lasa pana in sfarsit.

[inspiron]

Corect ce spuneti si va multumesc pentru raspunsuri, dar eu tot nu pot sa ma lamuresc care este rolul rugaciunii repetate la "nesfarsit" (poate sunt mai greu de cap :) ). Eu consider ca in momentul in care ai nevoie de ajutorul Domnului, ii spui odata printr-o rugaciune si gata. Daca o considera de folos cererea ta , te va ajuta , daca nu asa cum am mai spus poti sa te rogi 100 de ani ca oricum hotararea Lui nu se va schimba.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de inspiron

Corect ce spuneti si va multumesc pentru raspunsuri, dar eu tot nu pot sa ma lamuresc care este rolul rugaciunii repetate la "nesfarsit" (poate sunt mai greu de cap :) ). Eu consider ca in momentul in care ai nevoie de ajutorul Domnului, ii spui odata printr-o rugaciune si gata. Daca o considera de folos cererea ta , te va ajuta , daca nu asa cum am mai spus poti sa te rogi 100 de ani ca oricum hotararea Lui nu se va schimba.

Din marturiile pe care le avem de la inaintasii nostri care au fost mai avansati in credinta (mult mai avansati, chiar), stim ca Dumnezeu indeplineste - paradoxal - chiar si cereri de-ale noastre care nu sunt pe placul Lui, daca cerem cu mare staruinta. Dar se intampla astfel incat, ulterior, inevitabil, constatam ca am cerut ce nu trebuia. Si astfel Dumnezeu lucreaza si prin cererile noastre gresite, caci intelegand noi ca am gresit in cerere, ne smerim si ne cerem iertare si poate data viitoare intelegem ca e mai bine sa cerem doar "sa se faca voia Lui".

Iar faptul ca Dumnezeu cere de la noi staruinta in rugaciune, aceasta are si un scop "terapeutic". Observam ca nu primim ce cerem. Ce facem? Sunt 3 variante:
1. Abandonam cererea pentru ca ne dam seama ca nu este bine sa cerem. Astfel Dumnezeu vede ca avem intelegere fata de voia Lui
2. Abandonam pe Dumnezeu, incercand sa ne rezolvam problema in alta parte - si atunci Dumnezeu vede cat de mica este credinta noastra
3. Staruim in rugaciune din ce in ce mai mult, plangand faptul ca pacatele noastre sunt cele care Il tin pe Dumnezeu "departe" si intelegand faptul ca El face precum voieste, dar si ca ne iubeste in vesnicie. In urma acestei rugaciuni, intotdeauna zicand noi "dar faca-se voia Ta, si nu a mea", Dumnezeu ne arata calea de urmat sau ne indeplineste cererea.

Cred ca este clar ca Dumnezeu prefera prima sau a treia varianta, iar eu cred ca o prefera mai ales pe a treia.

[inspiron]

Exact raspunsul pe care-l cautam.
Multumesc frumos

[George.m]

"Cel ce se sileste numai spre rugaciune, iar spre smerita cugetare, spre dragoste, spre blandete si spre cealalta ceata de virtuti nu se osteneste si nu se sileste, ajunge la un sfarsit ca acesta: uneori vine la el harul dumnezeiesc fiindca se roaga si fiindca Dumnezeu Cel bun implineste cu iubire de oameni cererile celor ce se roaga; dar deoarece nu s-a obisnuit si nu s-a deprins cu virtutile pe care le-am pomenit, sau cade din harul pe care l-a primit si cade pentru ca s-a mandrit in cuget, sau nu se intareste si nu creste in el.

Caci se poate spune ca lacasul si odihna Domnului celui bun sunt smerita cugetare, dragostea, blandetea si sfintele porunci ale lui Hristos" (Sfantul Simeon Metafrastul, Parafraza in 150 de capete la cele 50 de Cuvinte ale Sfantului Macarie Egipteanul, c.135, Filocalia V).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Cel ce se sileste numai spre rugaciune, iar spre smerita cugetare, spre dragoste, spre blandete si spre cealalta ceata de virtuti nu se osteneste si nu se sileste, ajunge la un sfarsit ca acesta: uneori vine la el harul dumnezeiesc fiindca se roaga si fiindca Dumnezeu Cel bun implineste cu iubire de oameni cererile celor ce se roaga; dar deoarece nu s-a obisnuit si nu s-a deprins cu virtutile pe care le-am pomenit, sau cade din harul pe care l-a primit si cade pentru ca s-a mandrit in cuget, sau nu se intareste si nu creste in el.

Caci se poate spune ca lacasul si odihna Domnului celui bun sunt smerita cugetare, dragostea, blandetea si sfintele porunci ale lui Hristos" (Sfantul Simeon Metafrastul, Parafraza in 150 de capete la cele 50 de Cuvinte ale Sfantului Macarie Egipteanul, c.135, Filocalia V).

Era pe site un articol de folos despre rugaciune , si care printre altele spunea ca rugaciunea este virtute si maica a virtutilor. Ca virtute, il inalta pe om la Dumnezeu. Iar ca maica a virtutilor, il calauzeste tainic la unirea cu Dumnezeu si naste virtutile, insa, ca orice virtute, si rugaciunea are nevoie de efortul omului. Un efort deosebit il cere lupta cu gandurile care vin omului la rugaciune, ca si unirea mintii cu inima, care reface unitatea launtrica a omului. Dar toate acestea nu reprezinta o lucrare strict omeneasca, ci si darul harului lui Dumnezeu.