Iubeste aproapele ca pe tine insuti

[dobrin7m]

Pentru mine, cuvantul arhim. Zaharia, ucenicul parintelui Sofronie Saharov (ucenic al Sf. Siluan Atonitul) a fost confirmarea ca ceea ce va spun eu pe aici in legatura cu trairea duhovniceasca in iubire este corect. Slava lui Dumnezeu pentru toate si nadejde intru mila Lui.

Am frica de Dumnezeu in fiecare cuvant pe care vi-l spun. Am asteptat o confirmare de la Domnul si iata ca a venit.

Sufletul omului este foarte sensibil. Si cand este luptat de pacat este foarte sensibil. Adevarat cuvantul ca trebuie sa ne apropiem de el cu pasi usori, ca o adiere , sa nici nu il atingem.

Astazi omul modern din societatea noastra are in inima virtuti din stramtoare nu din largime. Si asa cum sunt le dau celorlalti. Din stramtoare da celorlalti. Daca ar da din largime nimeni nu ar mai suferi.
Acolo inauntru sunt pacate, care ocupa locul si il face stramt. intra si virtuti, dar subtire, cu substanta redusa, pentru ca acolo in inima este stramtoare.

Sa va spun ceva. cand incepeti sa faceti largime, o sa va doara. inima va durea. Pacatul se agata cu radacini si cand prinzi de el sa il zmulgi , doare, ca sfasie locul pe unde ies radacinile. Dumnezeu apoi tamaduieste. Balsam pe suflet.
Si cand crezi ca ai scapat de o radacina urata de pacat, te uiti si vezi ca mai are puiuti. E o lupta, dar nu trebuie cedat.

astazi la liturghie mi-a venit un gand. Sfintii stiu ce spun. Au pasit inaintea noastra pe unde noi pasim. Ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost ei inaintea noastra sa ne spuna, pe aici trebuie sa pasiti? va dati seama cat de goi am fi fost? Am fi pasit pe cale necunoscuta, cate greseli am fi facut, de parca acum nu facem? Pricepeti adancul? Multumim Doamne pentru sfintii ce ni i-ai dat noua, sa ne fie calauza.

ieri am citit sf. Ioan Gura de Aur. mi-a placut un cuvant din ce am citit ieri. Minunat cuvant din Gura de Aur.
"Dumnezeu n-a dat ceva scris Apostolilor, ci in loc de scrieri le-a fagaduit ca le va da harul Duhului, zicand: "Acela va va aduce aminte de toate!" Ioan 14.26
Si ca sa cunosti ca era mai buna aceasta cale, asculta ce spune Dumnezeu prin profetul Ieremia: "Si voi face cu voi testament nou, dand Legile Mele in mintea lor si le voi scrie pe inimi si toti veti fi invatati de Dumnezeu. Ier.31,31.33
Pavel , de asemenea aratand superioritatea acestei cai, spunea ca a primit Legea nu pe table de piatra ci pe table de carne ale inimii. II Cor.
Cu vremea insa oamenii s-au abatut de la drumul cel drept. unii din pricina invataturilor gresite, iar altii din pricina vietii si a purtarii lor, de aceea a fost nevoie sa fie insemnate iarasi in scris faptele si cuvintele lui Dumnezeu. Gandeste-te cat de rau am ajuns. Noi care eram datori sa vietuim atat de curat, incat sa nu mai fi avut nevoie de Sfintele Scripturi, ci in loc de hartie sa fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta si am ajuns sa avem nevoie de scrieri. Si, cu toate acestea, nici de acest de al doilea leac, de Sfintele Scripturi nu ne-am folosit cum trebuie."

De fapt asta este viata crestina adevarata. Sa daruiesti inima ta lui Dumnezeu spre a scrie pe ea poruncile Lui.

[dobrin7m]

Atunci cand iubirea se exprima la nivel trupesc, ea nu este deloc iubire, ci doar o miscare a patimii din noi inspre o alta persoana. Cata vreme iubirea aceasta este starnita de patima desfatarii trupesti si a egoismului, ea ucide sufletul si il face pe om neputincios in relatia sa cu Dumnezeu si, prin urmare, si cu semenii sai. Si iarasi, cand in mintea si in sufletul nostru ne formam o imagine idealizata a iubirii, deoarece ea continua sa aiba ca temelie omul cel slab si patimas, cadem intr-o si mai mare inselare, care ne pustieste duhul si ne raneste sufletul, incat cu greu aflam vindecare.

In jurul nostru nu vedem decat tragedii si legaturi dezastruoase, insa gandim ca noi o vom scoate la capat mai bine. Din pacate nu ne dam seama de dimensiunile caderii si neputintei noastre. Asteptam de la semenii nostrii, luptati de aceleasi patimi ca si noi, o iubire desavarsita si puternica, lucru pe care noi insine nu suntem in stare sa-l oferim celorlalti, caci toti sutem prinsi in stramtoarea pacatului si apasati de povara lui. Inselarea noastra consta in aceea ca asteptam ca cei din jurul nostru, care sunt si ei fapturi neputincioase si cazute, sa satisfaca nevoia noastra innascuta de iubire, nevoie pe care numai Dumnezeu poate sa o implineasca cu adevarat. Este inselarea sa asteptam de la oameni ceea ce numai Dumnezeu poate sa ne dea. El este Cel ce a sadit inlauntrul nostru setea de iubire si numai El poate sa o potoleasca. Prin iubire Il vom cunoaste si prin iubire ne vom asemana Lui.

[dobrin7m]

Cand sufla vanturile ispitelor lumii acesteia, chair si relatiile ideale, care par neinchipuit de frumoase si trainice, se destrama si in urma nu raman decat ruine, care nemangaiati se tanguie, neintelegand cum de s-a intamplat aceasta.
Insa chiar si iubirea omeneasca, asa slaba cum este ea, pastreaza ceva din caracterul jertfelnic al iubirii dumnezeiesti. Ea se daruieste pe sine pana la capat, traieste inlauntrul fiintei iubite, in jurul careia isi cladeste intreaga fericire, intreaga viata. Insa cand omul o tradeaza, atunci iubirea aceasta omeneasca se naruie si se pustieste. Nimic nu mai ramane din simtamintele frumoase si puternice de mai-nainte, iar rana este atat de adanca incat intreaga fiinta a omului se zguduie din temelii si se sfarama in bucati. Viata nu mai are sens. Si de cate ori oamenii, deznadajduind de viata lor si incercand sa scape de durere, nu cauta refugiul in sinucidere?

Cand dragostea noastra omeneasca s-a prefacut in ruina si suntem cu totul zdrobiti, atunci se deschid inaintea noastra doua cai posibile. Fie sa ne intoarcem cu aceasta durere catre Dumnezeu, ca Dumnezeu sa intre in viata noastra si sa lucreze innoirea noastra, fie sa ramanem in inselarea nascocirilor noastre omenesti, trecand de la o tragedie si o pustiire a sufletului la alta, nadajduind ca la un moment dat vom afla perechea ideala. Si drama aceasta va continua pana in clipa in care vom intelege ca singuri nu putem razbi.
In relatiile dintre noi avem nevoie de a treia Persoana. Asa cum preotii in timpul Sfintei Liturghii, atunci cand isi dau sarutarea pacii isi spun: “Hristos in mijlocul nostru!“, la fel trebuie sa fie si in viata noastra. In legatura noastra de iubire, Dumnezeu nu este intrusul, ci Cel ce o curateste si o desavrseste. El este Cel ce o apara si in marea si vesnica Lui iubire o intareste si o insufla. Tocmai de aceea cautam adapost in Biserica, unde harul lui Dumnezeu in Taina Cununiei, va sfinti legatura cuplului, asa incat barbatul si femeia sa se completeze unul pe altul cu darurile lor si sa impreuna-lucreze la desavarsirea lor, care se va vadi, nu numai in legatura lor de iubire din aceasta viata, ci si in Imparatia ce va sa vie. Domnul a zis: “Fara Mine nu puteti face nimic“.

Daca vom fi incredintati ca a cauta o legatura ideala si desavarsita cu un om este o mare amagire, atunci vom intelege ca dorul nostru cel adanc si tainic dupa o iubire poate sa-si afle implinirea numai in Dumnezeu, Facatorul, Proniatorul si Mantuitorul nostru. Va incepe atunci, intre noi si Dumnezeu o aventura nesfarsit de creatoare si datatoare de viata. Cu cat se va intari mai mult legatura dragostei noastre cu Dumnezeu, cu atat va deveni mai curata si mai puternica si oricare dintre legaturile noastre cu semenii nostrii. Dragostea noastra va fi atunci una sanatoasa si ancorata in perspectiva singurei iubiri adevarate care este insusi Hristos. Numai atunci va avea ea valoare, pentru ca va fi libera, adica fara de pacat.

[adam000]

Foarte adevarat ce spune acest arhimandrit! De unde ai luat fragmentul, unde se gaseste conferinta respectiva? Poti da link sau referinta cartii (titlu, etc), unde pot gasi?

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Foarte adevarat ce spune acest arhimandrit! De unde ai luat fragmentul, unde se gaseste conferinta respectiva? Poti da link sau referinta cartii (titlu, etc), unde pot gasi?

Conferinta poate fi vizionata pe site-ul: http://www.doxologia.ro/

Jos in pagina principala in stanga, veti avea video cu cele doua parti ale conferintei Arhim. Zaharia.