Noua Dreapta si fascismul

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Situarea unui om sau a unui partid la dreapta sau la stanga e mai mult o conventie artificiala, dupa parerea mea. Conteaza prea putin cum este etichetat un partid (ca fiind de stanga sau dreapta), ceea ce are importanta este doctrina lui si felul cum guverneaza, daca ajunge sa faca acest lucru.

Corect: doctrina şi guvernarea contează şi nu eticheta autoafişată sau aplicată de alţii. Dacă vorbim despre etichete, covârşitoarea majoritate a oamenilor au aplicat naziştilor eticheta "dreapta". Dar corespunde acest lucru şi realităţii ? Vedem bine că nu, atât din doctrină cât şi din realizările lor la guvernare.

Cu totul alta a fost situaţia legionarilor. Cu observaţia că ei au apucat să guverneze (să co-guverneze, de fapt) doar câteva luni. Dar, mai mult din doctrina lor decât din puţinele lor realizări ca partid de guvernământ, se observă trăsături indiscutabil de dreapta: accentul pus pe religie, pe tradiţie, pe ruralitate-agricultură, pe regalitate (deşi regele Carol al II-lea a fost inamicul lor cel mai înverşunat şi eficient). Toate aceste elemente lipsesc la NS(D)AP.

In trecut am impresia ca lucrurile erau mai clare, astazi, cel putin in Romania, nici un partid nu mai poate fi numit de stanga sau dreapta. PDL, de exemplu, se declara permanent ca fiind un partid de dreapta, cand de fapt nu sunt decat o gasca mafiota. PSD, care se declara de stanga, este exact la fel.

Da, astăzi nu mai avem claritate stânga-dreapta, fiindcă nu mai avem doctrine de fapt. Partidele se cristalizează pe bază de cumetrii. Ultimul partid autentic de dreapta a fost PNTcd, iar ultimul partid autentic de stânga a fost PSD-ul lui Iliescu.

Intre NSDAP si legionarii din Romania au existat in epoca respectiva mult mai multe asemanari decat deosebiri, asa incat este corect sa fie plasati cam in aceeasi zona politica.

Eu văd mai mult deosebiri. Singura asemănare a fost fervoarea, împinsă uneori până la extremism. A existat, referitor la intrarea în război a României, o anumită colaborare a legionarilor cu naziştii, dar vorbim de o coagulare a contrariilor în contra unei forţe considerate inamic comun: bolşevismul. O "prietenie" în contra a ceva, şi nu în jurul a ceva. Dealtfel, în conflictul repede apărut între Antonescu şi legionari, Fuhrer-ul a luat în mod decisiv partea lui Antonescu, astfel încât după câteva luni legionarii şi-au reluat locul în aceleaşi închisori liberale, devenite acum antonesciene. Faţă de închisorile comuniste, ambele au fost un mic antrenament.

[FlaviusM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu totul alta a fost situaţia legionarilor. Cu observaţia că ei au apucat să guverneze (să co-guverneze, de fapt) doar câteva luni. Dar, mai mult din doctrina lor decât din puţinele lor realizări ca partid de guvernământ, se observă trăsături indiscutabil de dreapta: accentul pus pe religie, pe tradiţie, pe ruralitate-agricultură, pe regalitate (deşi regele Carol al II-lea a fost inamicul lor cel mai înverşunat şi eficient). Toate aceste elemente lipsesc la NS(D)AP.

In afara de accentul (exagerat, dupa mine) pus de legionari pe religia ortodoxa, celelalte trasaturi apar si la NSDAP. Si acolo gasim glorificarea istoriei si traditiei germane, si acolo exista un mare respect pentru tarani si agricultura. Sigur, e normal ca acest aspect (al agriculturii) sa fie mai putin important decat in cazul Miscarii Legionare, dar asta se datoreaza diferentelor de dezvoltare intre Germania si Romania. In anii 1930, Romania mai era inca o tara cu 80% populatie rurala si inca foarte putin industrializata, in vreme ce Germania era de multa vreme o mare putere economica. Oricum, din punct de vedere economic, ambele au fost oarecum de stanga, daca le raportam la ceea ce intelegem prin dreapta economica (stat slab, libertate economica maxima, proprietate privata maxim extinsa, etc).
Dupa parerea mea, diferentele intre cele doua miscari tin in principal de specificul national al celor 2 tari, nu de diferente ideologice foarte profunde (sigur, cu exceptia religiozitatii exacerbate a legionarilor). Ele au fost de fapt, simplist spus, raspunsul nationalist german si roman la provocarile epocii.

[DragosP]

La groapa de gunoi a istoriei au ajuns, acolo e bine să rămână. Dacă se răscoleşte-n gunoi, începe să miroasă urât.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

In afara de accentul (exagerat, dupa mine) pus de legionari pe religia ortodoxa, celelalte trasaturi apar si la NSDAP. Si acolo gasim glorificarea istoriei si traditiei germane, si acolo exista un mare respect pentru tarani si agricultura.

Aici, fie-mi permis să am altă părere. Întregul discurs nazist era centrat pe industrie. Partidul lor se adresa cu precădere muncitorilor (poate şi fiindcă era la concurenţă cu bolşevismul). Arbeit macht frei. Omul de ştiinţă era şi el glorificat, în dauna artistului. Până şi la încadrarea arieni-non-arieni au folosit metode cu pretenţii "ştiinţifice": determinări morfometrice. Glorificarea "producătorilor de bunuri materiale": muncitori, tehnicieni, oameni de ştiinţă este trăsătură de stânga. Ca şi "omul nou": Ubermensch-ul lui Nietzsche, în cazul lor.

Glorificarea istoriei şi tradiţiei germane, da, numai că e vorba de una mitică, pre-creştină. Una a "virtuţilor germanice". Să ne amintim că şi stângismul ceauşist promova o pretinsă istorie şi tradiţie românească precreştină, organizând stupide sărbători naţionale a 2050 de ani de la un pretins eveniment major: statul dac centralizat.

În sfârşit, atitudinea faţă de monarhie, care e trăsătura cea mai "practică", este opusă într-un caz şi în celălalt. Hitler şi gaşca lui puteau foarte uşor să restaureze monarhia în locul Republicii de la Weimar, atât de urâtă de popor. Împăratul Karl trăia, era stimat de toată lumea. Nu a făcut-o. În cazul legionarilor, în schimb, un altfel de stat decât monarhic era de neconceput, oricât au avut de tras de la Carol al II-lea.

[mihailt]

Ce natiune a distrus mai frate comunismul?
Ca in Romania regimul comunist,mai ales in vremea dlui Ceausescu chiar ajunsese sa exagereze un pic referitor la neamul romanesc.