Depresia

În prealabil postat de oana72

"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.

multumesc oana pentru exemplele mai mult decat frumoase postate aici
multumesc ory am inteles perfect despre ce iubire vorbeai

[fin]

Totul pleaca din felul de a gandi , de aceea trebuie sa gandim intodeauna pozitiv , iar aceasta "emotie" pleaca din mintea noastra de aceea trebuie sa o eliminam . Nu ai sa poti imediat dar cu timpul se pierde printre gandurile pozitive . Si eu am avut aceasta hiba , nu te sfatuiesc sa folosesti medicatia prescrisa de medic , sant adevarate droguri legale , eu am scapat greu de ele .Am mers la biserica si am inercat sa gandesc pozitiv , am facut schimbari in modul de viata . Daca ai intrebari poate voi fi de folos . Succes !

În prealabil postat de oana72

"o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre.

As spune ca, dimpotriva, fericirea e o dinamica in care ne adaptam noi nevoile la ea... Ca nevoile noastre sunt uneori de-a dreptul necuminti, sa nu spun altfel. Si se cer strunite.
Cat despre lunga ta serie de selectii din interviul cu parintele, ce pot sa spun decat: multumesc din tot sufletul, as vrea sa primesti toata recunostinta mea, foarte folositoare cuvinte pentru mine, banuiesc ca si pentru altii!
Poate mai gasesti!!
Domnul sa te binecuvinteze!

[adriana_bb]

Buna Florina si celorlalti,

Din pacate cred ca stiu foarte bine ce simti. Si eu ma confrunt cu asa ceva. Si eu incerc sa gasesc solutii. Nu stiu ce sa zic. Am observat ca la mine e si o cauza fizica. In ultimii ani am avut un serviciu foarte stresant si m-am implicat prea mult, cred ca am ajuns la o epuizare nervoasa, care merge mana in mana cu depresia. Incerc o alimentatie sanatoasa, si cam atat, pentru ca celelalte lucruri (sport, activitati sociale, etc) mi se par prea obositoare. Ma gandesc totusi ca ar trebui sa merg la un psiholog, devine din ce in ce ai greu.

Zicea cineva mai sus de schimabrea gandirii. Bine, dar cum sa fac asta? Pt mine e asa de normal sa-mi plang de mila, sa simt ca eu sunt vinovata pentru toate lucrurie care nu merg bine incat nu stiu cum as putea sa imi schimb gandirea acum.

[philalex]

da, sunt momente cand cadem in depresie...ce sa zic, mai schimbati...eu fac sport, ies cu bicla, un film de actiune...o prajitura bune...si uit...trebuie sa luptam...ca traim vremuri grele....Dumnezeu sa ne intareasca!

[vsovivi]

Să luptăm cu depresiile... cum? Satisfăcându-le?.. păi aşa ne învaţă froid şi şcoala şerpilor desfrânării... şi nu e bine.

Iisus ne învaţă să luptăm cu patimile, şi ele vin prin simţuri, prin pofte dezordonate, prin ochi, prin poftele ochiului de a vedea ceva şi a mai revedea şi tot aşa, şi rămâi undeva programat şi apoi fără să ştii abea aştepţi să te delaşi pentru ca programările să se împlinească şi tu să te satisfaci cu bucurie crezând că vei fi fericit dar defapt vei constata că nu ai fost fericit ci pârlit şi că te-ai amăgit... prea tarziu îţi dai seama fiindcă mereu bănuieşti viceversa.

...iar bănuiala asta necredincioasă, sceptică, îndoielnică, fricoasă, laşă, mamonică şi ''superioară''... te sperie, te sperie mereu şi te flatează peste pismă şi te bagă la experienţele înălţării... şi te îndeamnă mereu să dovedeşti... să fii tu începutul şi sfârşitul spunându-ţi ei fără cuvinte că în mijloc te vor flata, te va lăuda ceva cu slavă deşartă şi tu ştii că te vei pierde, dar mergi mai departe căci vrei şi aşa intri mereu în ispită crezând că vei fi fericit dacă poţi să faci ceea ce vrei tu, ce ai fost programat să dovedeşti... marea cu sarea.

E trist dar asta ni se întâmplă zilnic, de mii de ori, şi de aia trebuie să-ţi păzeşti ochii şi să nu te mai visezi şi să nu visezi începutul şi nici sfârşitul şi nici mijlocul şi să nu aştepţi aplaze pentru poantă sau pentru înţelesul cel profund, căci tot viitorul, de frică, începutul şi sfârşitul se uneşte la mijloc adunându-se într-un punct... şi brusc tot ce ţi-ai pregătit să spui face impozie şi nu mai poţi spune nimic... nu mai poţi să-ţi susţii cu inimă liniştită discursul, căci nu mai există discurs, nu mai ştii povestea, bancul, poanta, mustrarea cea blândă, nu mai poţi şi te faci de ruşine la toţi... căci pur şi simplu ai un lapsus total şi prea ruşinos şi ţi se vede faţa fricoasă şi laşă şi speriată şi ţi-e frică să ţi-o arăţi... cauţi apoi să nu ţi-o mai vadă nimeni... şi gata, eşti făţarnic faţă de porunci.

Iar dacă ştii că le strici imaginea ta de vedetă din mintea şi sufletul lor, al celor ce te cunoşteau, e nasol, cazi în depresie groaznică... nu mai vrei să-i întâlneşti pe stradă, fugi de toţi prietenii şi fraţii şi de toate fetele.

Dar este scris: ''Eu sunt punctul şi virgula, şi Eu îi voi face pe unii chiar în mijlocul cuvântărilor lor să moară căci sunt farisei şi prooroci mincinoşi care vorbesc gloatelor şi nu sunt trimişi sau puşi de Mine, fiindcă bobul de grâu curat e altceva dacă vorbeşte şi alceva dacă grăieşte ăla plin cu toate neghinele''... şi poate fii chiar moarte fizică dar e vorba de mai mult de cea duhovnicească... şi aia vine prin instalarea şi primirea deasupra a slavei deşarte.

Deci dacă porniţi vre-un cuvânt, o propoziţie, faceţi-vă cu limba cruce în gură înainte de a deschide gura pentru disicurs şi pe la mijloc dacă vă poticniţi, şi apoi la sfârşit drept mulţumire Domnului... şi aşa n-o să cădeţi niciodată nici în depresie şi nici în mândrie, căci nu o să mai căutaţi să vă slăviţi pe voi înşivă cu înţelepciunea trăită şi împlinită de alţii după poruncă şi Har.

E simplu: pune-ţi încrederea nu în tine ci în Dumnezeu atunci când vorbeşti maselor, publicului... şi te laudă cu Românikaa, fiindcă toate vin de la Dumnezeu sau sunt lăsate de El ca să ne chinuie spre mântuirea noastră şi a lor.

[maria40]

Eu nu inteleg nimic din ce postati dvs. vsovivi....
Sa ma iertati va rog, dar, nu e prima data cand nu inteleg nimic din ce scrieti si ce vreti sa transmiteti.

[Mihaela Cristina]

În prealabil postat de florinna01

Ce parere aveti despre depresie.Cum putem sa scapam de ea?.Stiu ca prin rugaciune,mersul la biserica,duhovnic,maslu,etc.Uneori trecem prin aceste stari care se spune ca sunt consecinta pacatelor insa trebuie sa mai fie ceva in plus.Am aceasta stare de 2 saptamani si nu-mi mai vine sa ies afara din casa,maine trebuie sa ies si ma gandesc cu groaza ca trebuie sa ma comport ca un om care nu are nicio problema,deoarece asa te vor ceilalti.Voi ce credeti?

Draga Florinna,
Te inteleg caci si eu sufar de depresie inca din copilarie. Am acum 43 de ani si la varsta ta (cred ca ai 35) am fost in cea mai neagra perioada de depresie cand eram singura pe lume lucrand intr-o tara straina, fara sot sau copii, fara viitor, bani doar cat sa supravietuiesc....

Imi pierdusem increderea in capacitatile mele profesionale ca intelectual si ca femeie caci avusesem doar relatii ratate. Doream sa mor. Mi-am ras parul. NU mai puteam sa ma rog.
Il condamnam pe Dumnezeu ca a permis acestei lumi sa fie atat de rea, cruda si nedreapta.
Ma simteam paralizata. Nu vroiam sa mai ies din pat nici pana la baie. Nici vorba sa ies din casa. Nu vroiam sa vad pe nimeni. Nu mai vedeam nici un viitor ptr. mine pe nici un plan.

Daca vrei sa discutam mai multe despre cum am iesit din aceasta situatie (nu complet totusi!) te rog sa-mi dai un mesaj caci sunt lucruri private pe care as vrea sa ti le spun.
Cu dragoste crestina, Mihaela

[adriana_bb]

În prealabil postat de Mihaela Cristina

Draga Florinna,
Te inteleg caci si eu sufar de depresie inca din copilarie. Am acum 43 de ani si la varsta ta (cred ca ai 35) am fost in cea mai neagra perioada de depresie cand eram singura pe lume lucrand intr-o tara straina, fara sot sau copii, fara viitor, bani doar cat sa supravietuiesc....

Imi pierdusem increderea in capacitatile mele profesionale ca intelectual si ca femeie caci avusesem doar relatii ratate. Doream sa mor. Mi-am ras parul. NU mai puteam sa ma rog.
Il condamnam pe Dumnezeu ca a permis acestei lumi sa fie atat de rea, cruda si nedreapta.
Ma simteam paralizata. Nu vroiam sa mai ies din pat nici pana la baie. Nici vorba sa ies din casa. Nu vroiam sa vad pe nimeni. Nu mai vedeam nici un viitor ptr. mine pe nici un plan.

Daca vrei sa discutam mai multe despre cum am iesit din aceasta situatie (nu complet totusi!) te rog sa-mi dai un mesaj caci sunt lucruri private pe care as vrea sa ti le spun.
Cu dragoste crestina, Mihaela

Si pe mine ma interesaza cum se poate iesi dintr-o stare de genul. Cred ca imi face bine si sa citesc ca si altii au trecut prin situatii de genul asta. Imi da senzatia ca nu sunt singura, si imi da speranta. V-am trimis un mesaj. Sper sa nu deranjez.

În prealabil postat de ioan cezar

foarte folositoare cuvinte pentru mine, banuiesc ca si pentru altii!
Poate mai gasesti!!

Si pe mine m-au bucurat foarte tare cuvintele parintelui Pantelimon. Ar mai fi o emisiune cu el, "Dincolo de harta" se numeste si poate fi accesata aici:
http://filmeortodoxe.blogspot.com/20...anastirea.html
sau aici:
http://cidadededeus.wordpress.com/20...nastirea-oasa/

Primul link nu merge intotdeauna am observat.