Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

În prealabil postat de inspiron

In Al doilea Paraclis al Maicii Domnului avem "Nimeni din cei ce alearga la tine nu iese rusinat, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ci, cerand dar bun, primeste daruirea catre cererea cea de folos."
De aici concluzia ca daca ne rugam pentru ceva pe care Domnul nu-l considera de folos pentru noi, acea rugaciune este zadarnica oricat de mult ne-am ruga noi. Cand/cum ne dam seama ca nu are rost sa ne mai rugam pentru ceva anume desi pentru noi pare vital ? In cazul meu ma rog de ceva vreme pentru un lucru (nu conteaza ce dar pentru mine este foarte important) si de cateva zile ma tot chinuie gandul daca e cazul sa ma opresc sau nu?

"Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate. Precum El bate cu noblețe la ușa sufletului nostru, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, și dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai cere. Atunci când Dumnezeu nu ne dă un lucru pe care îl cerem cu stăruință, înseamnă că are El rațiunea Lui. Are și Dumnezeu ,,tainele” Lui. De vreme ce credem în buna Sa pronie, de vreme ce credem că El cunoaște toate ale vieții noastre și voiește totdeauna binele, de ce să nu arătăm încredere? Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere. Știm că trecut, prezent și viitor, toate sunt goale, descoperite și cunoscute înaintea lui Dumnezeu. Precum zice Apostolul Pavel, ….nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii Lui (Evr. 4, 13). Noi să nu stăruim; strădania aduce rău în loc de bine. Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci cu cât ,,vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Așadar – răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată și dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie.
Ne vorbește Părintele Porfirie – Editura Egumenița"
Iti recomand aceasta carte cu toata caldura , caci multe vei afla in ea !
Doamne ajuta !

[inspiron]

În prealabil postat de cristiboss56

"Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate. Precum El bate cu noblețe la ușa sufletului nostru, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, și dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai cere.

Mda sunt foarte foarte aproape de acest moment. Am incercat, am sperat din toata inima dar am obosit, am obosit sa nu dorm noptile, am obosit sa sper ca poate maine o sa fie ziua aceea. Am inceput sa ma simt ca un milog.
"Nu-ti face iluzii ca sa nu ai deziluzii" se potriveste perfect. E si asta o lectie de viata.
O zi buna

[George.m]

În prealabil postat de inspiron

Mda sunt foarte foarte aproape de acest moment. Am incercat, am sperat din toata inima dar am obosit, am obosit sa nu dorm noptile, am obosit sa sper ca poate maine o sa fie ziua aceea. Am inceput sa ma simt ca un milog.
"Nu-ti face iluzii ca sa nu ai deziluzii" se potriveste perfect. E si asta o lectie de viata.
O zi buna

Intr-un caz de acest gen, e foarte importanta discutia cu un preot duhovnic. Tare mult conteaza sa fim indrumati in anumite momente grele pentru noi. El isi poate da seama, prin harul lui Dumnezeu, daca cererea noastra e de folos sau nu, precum si cand s-ar cuveni sa contenim a mai cere.

De asemenea, parintele duhovnic ne poate ajuta nu doar cu sfatul, ci si cu rugaciunea lui pentru noi.

[George.m]

"Precum unirea cu focul face fierul cu neputinta de pipait, asa rugaciunile dese fac mintea mai puternica in razboiul impotriva vrasmasului. De aceea se silesc cu toata puterea sa ne insufle o anumita neplacere pentru staruirea in rugaciune, stiind-o pe aceasta mintii aparatoare, iar lor vatamatoare" (Ioan Carpatiul, O suta capete de mangaiere, c.76, Filocalia IV ).

[Calin21]

În prealabil postat de George.m

"Precum unirea cu focul face fierul cu neputinta de pipait, asa rugaciunile dese fac mintea mai puternica in razboiul impotriva vrasmasului. De aceea se silesc cu toata puterea sa ne insufle o anumita neplacere pentru staruirea in rugaciune, stiind-o pe aceasta mintii aparatoare, iar lor vatamatoare" (Ioan Carpatiul, O suta capete de mangaiere, c.76, Filocalia IV ).

Adevarat spune sfantul Ioan Carpatiul, caci rugaciunea este comunicarea cu Dumnezeu, este poarta prin care Duhul Sfant intra in inima noastra si se face impreuna lucrator cu noi; astfel Bunul Dumnezeu se roaga pentru noi, dar impreuna cu noi, este o legatura care nu ar trebui intrerupta, precum spune psalmistul "Pururea lauda Lui in gura mea" . Caci daca noi nu vom spune pravila noastra zilnica de rugaciuni ispita ne covarseste, dar daca le vom spune atunci sufletul, mintea si trupul se intaresc in Domnul, iar ispititorul nu are putere asupra noastra. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne facem rugaciunile zilnice si prin multa Sa milostivire sa ne daruiasca si rugaciunea inimi spre a Lui Slava si Marire. Amin!

[georgeval]

Omul prin creatie este pentru dialog. Rugaciunea este fireasca nu trebuie sa fie o forma facultativa. Prin suflarea de viata Dumnezeu a sadit in om capacitatea de raspunde la chemarea dumnezeiasca.

[inspiron]

În prealabil postat de George.m

Intr-un caz de acest gen, e foarte importanta discutia cu un preot duhovnic. Tare mult conteaza sa fim indrumati in anumite momente grele pentru noi. El isi poate da seama, prin harul lui Dumnezeu, daca cererea noastra e de folos sau nu, precum si cand s-ar cuveni sa contenim a mai cere.

De asemenea, parintele duhovnic ne poate ajuta nu doar cu sfatul, ci si cu rugaciunea lui pentru noi.

Am tinut legatura cu parintele duhovnic in oata aceasta perioada si de fiecare data mi-a zis acelasi lucru sa ma rog si sa ma rog. Asta am si facut. Ultima data cand am fost si i-am zis ca totul s-a terminat mi-a dat raspunsul standard "A fost voia Domnului" dar eu sa ma rog in continuare. Aici m-a pierdut...Pentru ce sa ma rog daca oricum si oricat ne-am ruga se va face voia Domnului ? Nu zic ca e rau ca se face voia Lui doar ca eu chiar nu mai vad rostul rugaciunii.
Gata nu mai zic nimic pentru ca incep sa ma repet si probabil spun si prostii din punctul vostru de vedere.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de inspiron

Am tinut legatura cu parintele duhovnic in oata aceasta perioada si de fiecare data mi-a zis acelasi lucru sa ma rog si sa ma rog. Asta am si facut. Ultima data cand am fost si i-am zis ca totul s-a terminat mi-a dat raspunsul standard "A fost voia Domnului" dar eu sa ma rog in continuare. Aici m-a pierdut...Pentru ce sa ma rog daca oricum si oricat ne-am ruga se va face voia Domnului ? Nu zic ca e rau ca se face voia Lui doar ca eu chiar nu mai vad rostul rugaciunii.
Gata nu mai zic nimic pentru ca incep sa ma repet si probabil spun si prostii din punctul vostru de vedere.

Iata cateva exemple:

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...i-se-pocaiesc/ - 10. Iar Dumnezeu a vazut faptele lor, ca s-au intors din caile lor cele rele; si I-a parut rau lui Dumnezeu de raul pe care zisese sa li-l faca; si nu l-a facut

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...Ierusalimului/ -21. Iar Isaia, fiul lui Amos, a trimis la Iezechia si i-a zis: Asa graieste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugaciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui Senaherib, regele Asirienilor.
33. De aceea, asa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el in cetatea aceasta, nici ca sageata va repezi intr-insa, nici pavaza va aduce impotriva-i si nici cu sant o va impresura;
34. Ci pe drumul pe care a venit pe acela se va intoarce si in cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul.

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...-lui-Iezechia/ - 5. Du-te si spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatal tau: Rugaciunea ti-am auzit-o, lacrimile ti le-am vazut, si iata ca-i voi adauga duratei tale cincisprezece ani.

[cristiboss56]

De multe ori si un simplu oftat sau suspin sincer , venit din inima , poate insemna mult mai mult decat ore in sir de rugaciune facute cu mintea imprastiata , si plina de ganduri inutile. Daca incepem a ne ruga , apai asta sa facem pan la cap , sau mai cu folos sa n-o facem , caci daca bagam plugul in aratura , mergem cu el pan la cap , sau mai bine amanam pentru o ora , doua , trei , dar sa facem treaba cum se cuvine . Jumatatile de masura , din pacate , sau din fericire , n-au ce cauta in progamul nostru de rugaciune .
Am gasit o scurta istorioara de folos pentru cei mai tineri , si nu numai .
Doamne ajuta !

Iata istorioara :

"Intr-o familie care traia intr-un sat de munte, se pastrase de mai multe generatii obiceiul rugaciunii facute inainte de culcare. Aici vietuiau si doi oameni gospodari care aveau trei copii, trei baieti apropiati ca varsta. Dintre acestia, fratele cel mai mare avea o ravna deosebita in a face fapte placute lui Dumnezeu si avea grija ca si cei mici sa se pastreze in ale credintei.

Dupa o zi mai obositoare din luna lui Cuptor, in care intreaga familie a participat la strangerea fanului, cei cinci au venit acasa, s-au spalat si s-au pus la masa. Dupa masa, fiindca era deja foarte tarziu s-au dus cu totii la culcare.

Fratele mai mare se duse ca de obicei la locul sau de rugaciune, intr-un colt al camerei de oaspeti, dar cu coada ochiului observa ca fratele mai mic se duse direct la culcare, iar mijlociul s-a rugat asa un pic, pe jumatate, undeva pe hol si a intrat de asemeni in dormitor.

Dupa ce si-a terminat rugaciunea, fratele mai mare a intrat si el in dormitor, gasindu-i pe ceilalti dormind dusi. Se mahni un pic si zise in sinea lui: "Doamne care esti drept si te arati si oamenilor pacatosi! Da-ne in aceasta noapte, noua celor trei robi ai tai, cate un vis. Ca sa stim daca gresim sau nu gresim atunci cand uitam sa ne mai rugam, ca uite fratii mei s-au culcat asa ca paganii fara sa se inchine!..."

Si trecu noaptea si dis-de-dimineata fratele mai mare, fiind primul in picioare astepta sa se trezeasca fratii sai ca sa ii intrebe ce vis au avut. Era mahnit in sinea lui, fiindca avusese niste vise urate si nu intelegea de ce. Dupa ce se trezira fratii mai mici, baiatul zise:
- Vreau sa-mi spuneti si mie ce vise ati avut asta-noapte? Eu l-am rugat pe Dumnezeu sa va dea niste vise si sunt curios ce ati visat!

Fratele mai mic spuse ca el a visat o gradina ca in Rai, plina de flori cu un parfum imbatator pe care nu-l mai simtise vreodata. Si deasupra gradinii trecea un pod zvelt, cu mii de increngaturi si brate armonioase pe care sclipeau nestemate. Iar podul ducea spre un port la o mare linistita cu ape de un albastru diafan, unde era ancorat un vas urias care parea ca era construit cu totul din aur.

Mijlociul spuse ca nu a visat nimic, apoi, nemaistand la discutii, se imbracara tustrei sa mearga la lucrul lor, caci fanul trebuia asezat in capite.

Tulburat de cele intamplate cu fratele mai mic, dar si de visul sau in care i se aratasera dihanii negre ca niste rinoceri uriasi care voiau sa-l impunga si sa-l manance, fratele mai mare se duse la preotul satului pentru a pune un pic de lumina asupra acestor tulburari.
Preotul satului era om batran care avea sapte copii si douazeci si unu de nepoti si toata lumea il iubea si-l respecta; il considerau cu totii un om sfant.

- Parinte, eu m-am smintit rau de cele ce s-au intamplat in acea noapte! spuse tanarul, dupa ce povesti pe indelete cum au venit de la munca toti si cum s-a rugat fiecare.
Si continua baiatul:

- Eu l-am rugat pe Dumnezeu sa ne dea vise spre inteleptirea noastra si iaca... Eu care m-am rugat am visat urat, mijlociul s-a rugat asa pe jumatate si n-a visat nimic, iar mezinul culcandu-se neinchinat a visat Raiul...

- Fiule! ii spuse preotul. Asculta aici! Mai intai si mai intai omul trebuie sa-si vada de vrednicia lui si abia apoi sa vada de vrednicia altuia. Cum de ai vazut ca fratii tai, unul s-a rugat pe jumatate, iar celalalt nu?

- Pai am intors capul dupa ei, din locul meu de inchinare...

- Atunci sa nu te miri ca ai visat urat. Fiindca Parintii nostri spun asa: "Daca bagi plugul in pamant sa ari, apoi du-te cu brazda pana la capat!” Si de unde stii ca cel mic s-a culcat neinchinat? Poate o fi zis, asa culcat fiind; "Doamne, stii ca sunt mic si fara putere. Ma culc si eu asa...si te rog nu ma certa!”. Si poate a oftat! Ei, oftatul asta al lui poate sa fie mai mare decat rugaciunea pe care tu ai facut-o jumatate de ceas...

- Uite ca la asta nu m-am gandit, zise tanarul. Dar mijlociul de ce nu a visat nimic?

- Nu a visat nimic, fiindca nimic nu a lucrat. Ca si tine a lasat plugul la jumatatea brazdei...

- Bine, dar el a dormit linistit si eu am avut un vis cu dihanii care voiau sa ma manance...

- Ai visat urat, fiindca tot timpul la rugaciune ti-a stat mintea la fratii tai. Mintea in timpul rugaciunii trebuie sa fie tot timpul la Iisus, la Maica Domului si la sfinti. Daca ai mintea imprastiata, atunci ai un semn clar ca un gand de mandrie zace in tine. Si pentru aceasta mandrie de a te crede deasupra fratilor tai Dumnezeu ti-a dat acel vis...Ai inteles asta?

- Da! Am inteles ca Dumnezeu mi-a dat un vis urat ca sa ma intelepteasca. Daca as fi visat Raiul, asa ca fratele mai mic, si mai mandru m-as fi facut. Daca n-as fi visat nimic, cu siguranta ca m-as fi mahnit. Iar daca am visat urat, cu mine, Dumnezeu dreptate a facut! "

[George.m]

Sfantul Ioan Scararul ne spune ca "rugacinea este, dupa insusirea ei, insotirea si unirea omului si a lui Dumnezeu; iar dupa lucrare, sustinatoarea lumii.

Este impacare a lui Dumnezeu; maica lacrimilor si fiica lor; ispasirea pacatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc in fata necazurilor; zdrobirea razboaielor, lucrarea ingerilor, hrana tuturor fiintelor netrupesti; veselia ce va sa fie, lucrarea fara margine, izvorul virtutilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, securea deznadejdii, dovedirea nadejdii, risipirea intristarii, bogatia calugarilor, vistieria sihastrilor, micsorarea maniei, oglinda inaintarii, aratarea masurilor, vadirea starii dinauntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei.
Rugaciunea este celui ce se roaga cu adevarat tribunal, dreptar si scaun de judecata al Domnului, inaintea scaunului Judecatii viitoare (Scara, Cuvantul XXVIII, c.1, Filocalia IX)