Poate deveni abstinenta o problema?

[dobrin7m]

În prealabil postat de oana72

Nu fi atat de sigura.. Ce iti da tie certitudinea ca nu am trecut prin asa ceva? Poate faptul ca nu mi-am pus aici pe tapet intimitatile... ca in rest nu stiu cum ai tras concluzia asta.


Rugaciunea neincetata!! este un lucru pe care-l dorim toti, sau... ma rog foarte multi de pe acest forum. Nu am ajuns la asa ceva. Cat despre simtirea celor pofticioase in zilele interzise chiar mi se pare un subiect nepotrivit de discutat pe un forum, asa ca nu am sa exemplific cu persoana mea indiferent de sensul acestor simtiri.


Si daca celalalt nu intelege nici macar ideea de zile interzise? cum ramane cu teoria? dar cu smerenia, dar cu dragostea? Ramane probabil un sentiment de penibil.. ar fi vreo diferenta intre o sotie de "lemn" si o femeie gonflabila?
Sunt intrebari retorice.


In sfarsit ceva cu care sunt de acord! Dar asta doar la modul general.


Da, am avut bunavointa si am citit numai ca de la mine si pana la sfantul Simeon cel nebun dupa Hristos e o cale mai lunga decat intre pamant si stele.


Eu sunt acei unii si ma declar nepriceputa. Multumesc pentru lamuriri.
Dumnezeu sa te binecuvinteze.

Draga Oana, toti suntem chemati sa ne desavarsim, sa ne sfintim. A crede ca distanta este de la pamant la stele seamana a lipsa de nadejde. Cauta un duhovnic daca nu ai , daca ai atunci incearca sa traiesti crestineste cat mai profund, vorbeste cu Dumnezeu permanent si roaga-te tot timpul. Si incepe sa faci curatenie in minte, de acolo pleaca gandurile care sunt baza actiunilor noastre. Gandurile preced fapta.

Nu poti sa despatimesti o patima fara smerenie, fara rabdare si fara dragoste ce vin de la Domnul. Toate acestea cate le-am spus concetrat eu astazi de fapt se petrec in timp, prin nevointa, prin rabdare. Femeia trebuie sa posteasca, sa asculte de duhovnic, sa se spovedeasca, sa se roage, sa se curete, si sa dea iubire jumatatii sale. Sa fie curata cu inima, sa doreasca sa asculte de Dumnezeu si sa faca voia Lui. Sa devina smerita , iubitoare, rabdatoare, sa nu incalce nici o porunca a Domnului. sa nu isi iasa din fire in fata greutatilor, sa nu isi piarda rabdarea vazand neintelegerea jumatatii sale ci sa il inconjoare cu iubire curata, sa il serveasca si sa il faca sa simta prin ea lucrarea lui Dumnezeu care si pe ea a schimbat-o.
Nu va fi penibil nimic, mai ales ca in zilele libere ca sa spun asa deschis, el, sotul ei, va simti daruirea si iubirea ei ceea ce o va delimita clar de ideile care iti trec prin cap cu papusa gonflabila.
In timp, femeia se va despatimi de aceasta patima, iar Hristos se va face simtit ca a treia persoana in relatia lor de iubire ca soti. Poate dura, luni sau ani, depinde de cat de mult ne nevoim pentru a inlatura patima intai din noi si apoi prin noi de la jumatatea noastra cu ajutorul lui Dumnezeu.

Eu am abordat aici cazul in care unul simte chemarea lui Hristos si celalalt nu. Ganditi-va ce minunat cand amandoi simt chemarea lui Hristos!