Viata mea

[Mihnea Dragomir]

Părerea mea este că plecaţi de la o prezumpţie greşită: aceea că mama vă vrea răul. Ce-ar fi să vă gândiţi că poate că nu vă vrea răul, că a făcut şi face mult pentru dv. Poate că da, e un pic îngrijoarată că fiica pe care o consideră "fata ei" dă semne că vrea să iasă din cuib şi poate că nu înţelege că, de fapt, chemarea ei nu este aceea de o ţine închisă în cuib, ci aceea de a o învăţa să zboare, de a-i arăta cum se deosebesc locurile bune de cele periculoase, de a o pregăti pentru ca să aibă şi ea un cuib al ei. Mamele au şi ele probleme de înţelegere a misiunii lor, ca şi fiicele: asta nu înseamnă că aveţi o mamă fundamental rea sau orientată împotriva dv.

În sfârşit, cred că e vremea să creşteţi nu numai în cele sentimentale, ci şi în credinţă. A crede nu înseamnă a crede că Dumnezeu există, nu înseamnă a crede într-un "Dumnezeu al filozofilor", ci în Dumnezeu cel Viu, care neîncetat este lângă noi. El este mâhnit când folosiţi unele expresii ca "pe naiba !". Oare Sf Fecioară le-a folosit ? Oare ea trimetea mesaje pe hârtie (că nu erau SMS-uri atunci) cu textul "idioată mai e şi maică-mea (Sf Ana)". V-o imaginaţi astfel ? Încercaţi să semănaţi cu ea cât mai mult.