Se gandeste cineva in serios la Casatoria alba ?

Nu sunteti singurul care va doriti casatoria alba....cunosc si eu un caz...prietena mea isi doreste o astfel de casatorie, din dragoste pt Dumnezeu.Fireste am intrebat-o motivatiile pt care ar dori acest lucru, si mi-a raspuns ca nu exista o persoana mai deosebita ca Dumnezeu.
Ii admir pe cei care pot tine asa ceva....insa fara nevointa serioasa din partea amandurora nu se poate infaptui, si se ajunge la divort.

[ioanna]

În prealabil postat de mirela.b

Ii admir pe cei care pot tine asa ceva....insa fara nevointa serioasa din partea amandurora nu se poate infaptui, si se ajunge la divort.

Sincer, eu nu inteleg motivatia prietenei dmv, vrea „casatorie alba” din dragoste pentru Dumnezeu, de ce nu "calugaria alba"? „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17), deci nu cred ca e nevoie de o „legalizare” a amicitiei printr-o casatorie formala, pentru ca legand firul prieteniei, se naste nodul si asa cum ati spus, se poate ajunge la divort.

[candles in the wind]

Unii oameni(din necunostinta de cauza cred..ca daca ar sti.....) nu inteleg ca relatia dintre doi oameni e ca o cununa in care se impletesc respectul,increderea,prietenia,intelegerea,intimit atea,comunicarea,chimia2 etc etc..dar ca o cununa sa stea dreapta trebuie sa fie pe sub ea ceva..o sarmulita..un suporta care sa tina toate aceste flori..iar acest suport este iubirea..fara suportul asta cununa se destrama..in acelasi timp,fara una din florile de mai sus cununa are lipsuri..
Numai bine va doresc!purtati-va cununa casatoriei dreapta..si fara a rupe flori din ea!

În prealabil postat de ioanna

Sincer, eu nu inteleg motivatia prietenei dmv, vrea „casatorie alba” din dragoste pentru Dumnezeu, de ce nu "calugaria alba"? „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17), deci nu cred ca e nevoie de o „legalizare” a amicitiei printr-o casatorie formala, pentru ca legand firul prieteniei, se naste nodul si asa cum ati spus, se poate ajunge la divort.

Nu doreste calugarie sub nici o forma.A mers la mai multi parinti imbunatatiti, in speranta ca ii va da cineva binecuvantare pt casatorie alba.Nici chiar parintele Iustin Parvu nu a fost de acord.
"Am ajuns sa-l simt pe Hristos in inima mea dar nu-l impart cu nimeni"....astea sunt cuvintele pe care mi le spune tot timpul.
Problemele pt cei care isi doresc acest "tip " de casatorie sunt mai ample,si cred ca au un punct de pornire dramele si frustrarile din copilarie.

Mie, faptul de a se gandi cineva la casatorie alba, necasatorit fiind, mi se pare o ipocrizie pe care omul nu si-o poate recunoaste in fata lui. Este un refuz al nevoilor firesti, ori din habotnicie, ori din cauza unor frustrari adanci neconstientizate. Poate fi vorba si despre... parerea de sine, dorinta de a se arata pur in fata altora si poate chiar a sa... Dar, privita cu obiectivitate problema, e foarte clara, exista necesitatea celuilalt.... asadar daca exista, sa lasam biologicul care este, cu siguranta dominant, sa traseze drumul corect din cele doua posibile (casatoria si calugaria) si anume casatoria. Inteleg casatoria alba ca o necesitate venita ulterior in urma consumarii une casatorii reale, dupa aparitia copiilor, dupa o anumita varsta la care biologicul incepe sa taca.... dar la 20-30 de ani, daca iti doresti totusi un partener cu care sa imparti bucuriile unui amor platonic, asta nu cred ca se numeste nicicum casatorie alba..

[Silencer]

În prealabil postat de mirela.b

Problemele pt cei care isi doresc acest "tip " de casatorie sunt mai ample,si cred ca au un punct de pornire dramele si frustrarile din copilarie.

Posibil ca e asa, shi ce-i de facut ? Nu cred ca pot, dar nici nu vreau sa ma schimb, sa devin normal... Si ce ar trebui sa faca un om cand nu se regaseste in normalul celorlalti ? Sa mearga orbeste pe calea normala ?

[AlinB]

În prealabil postat de Silencer

Posibil ca e asa, shi ce-i de facut ? Nu cred ca pot, dar nici nu vreau sa ma schimb, sa devin normal... Si ce ar trebui sa faca un om cand nu se regaseste in normalul celorlalti ? Sa mearga orbeste pe calea normala ?

Vezi tu..la cei cu patimi "nu vreau" se confunda cu "nu pot".
De fapt "nu pot" este potentat de "nu vreau".

Omul in cauza nu are taria si sinceritatea sa-si recunoasca greselile si atat timp cat nu o face continua sa traiasca o drama cautand paleative.

Urmeaza firele sufletului tau, incearca sa recunosti ce anume din viata ta te-a adus in acest punct, care sunt motivele pentru care ai ajuns la concluzia ca asta e ceea ce ai dori si ti-ar putea face bine si indreapta ceea ce este de indreptat pentru a putea avea o viata spirituala autentica, nu un tragic compromis.

În prealabil postat de Silencer

Posibil ca e asa, shi ce-i de facut ? Nu cred ca pot, dar nici nu vreau sa ma schimb, sa devin normal... Si ce ar trebui sa faca un om cand nu se regaseste in normalul celorlalti ? Sa mearga orbeste pe calea normala ?

Gaseste-ti un duhovnic bun, si cu vointa le vei depasi.Persoana de care ti-am spus a trait drame puternice in copilarie,ma refer la parintii ei si asta este cauza principala a "dorintei" ei.
Mediteaza adanc la aceasta problema, dar fiind sprijinit de un duhovnic bun, ma repet....si nu deznadajdui Dumnezeu vindeca orice neputinta.
Spor la nevointa!Dumnezeu sa te lumineze si sa te intareasca!

[AlinB]

În prealabil postat de mirela.b

"Am ajuns sa-l simt pe Hristos in inima mea dar nu-l impart cu nimeni"....astea sunt cuvintele pe care mi le spune tot timpul.
Problemele pt cei care isi doresc acest "tip " de casatorie sunt mai ample,si cred ca au un punct de pornire dramele si frustrarile din copilarie.

Cred ca acele cuvinte, prin alaturarea a doua notiuni opuse ca sens, arata cel mai bine drama in care traieste persoana respectiva.

Nu este exclus sa fie si anumite valente de ordin psihiatric.

[ioanna]

În prealabil postat de mirela.b

Nu doreste calugarie sub nici o forma.A mers la mai multi parinti imbunatatiti, in speranta ca ii va da cineva binecuvantare pt casatorie alba.Nici chiar parintele Iustin Parvu nu a fost de acord.
"Am ajuns sa-l simt pe Hristos in inima mea dar nu-l impart cu nimeni"....astea sunt cuvintele pe care mi le spune tot timpul.
Problemele pt cei care isi doresc acest "tip " de casatorie sunt mai ample,si cred ca au un punct de pornire dramele si frustrarile din copilarie.

Nu m-am referit la calugarie, ci la celibat, sa nu se casatoreasca. Bucuria cunoasterii Lui Hristos o poate impartasi tuturor, nu doar unui sot. Practic ea isi doreste un prieten, un confident, care sa fie mereu langa ea, caruia sa i se destainuie, sa-i impartaseasca gandurile, sa o asculte, insa pentru a fi sigura ca acea persoana va fi mereu langa ea, are nevoie de o certitudine garantata de o “casatorie alba”. E o fire mai solitara, nu are un cerc de prieteni,nu? E un usor egoism, se gandeste mai mult la ea, nu la cealalta persoana. Reticenta ei fata de o casatorie normala trebuie sa aiba alta cauza, pe care ea si-o ascunde sub masca “dragostei fata de Dumnezeu”. Sper ca va gasi o persoana sau persoane carora sa le impartaseasca bucuria, sa-l "imparta" pe Hristos.