apropo' de increderea in Dumnezeu si in noi

[lore86]

În prealabil postat de Mirela0110

de ce cand zic ca vine si al treilea membru lumea se mira ca la urs??? si imi zic ca vai ce greu e, ca in ziua de azi este foarte greu si cu banii si cu serviciile, ca copiilor le trebuie multe, gradinita, scoala, facultate ... cineva mi-a zis ca nu gandesc , adica sunt inconstienta ca fac atatia copii in ziua de azi ... si culmea vorbesc cu amici care sunt casatoriti si care au salarii de macar 2500 net unu, si care se plimba prin tari straine, au masini, isi cumpara case, ce e drept cu rate, dar copii nu fac ca pentru ei nu au bani... si culmea cei care au salarii mai decente zic ca e bine ...

eu mi-am dorit foarte mult 3 copii si ma rog din tot sufletul si cu asta al treilea sa fie bine pana la capat, sa fie sanatos si sa se nasca cu bine. este adevarat ca de lucrat nu am lucrat, dar la anu' sper sa termin un doctorat, intre timp mai lucrez si mai invat la un limbaj de programare care stiu ca se cere la angajare ... ce o sa fie mai greu e ca nu prea am cu cine ii lasa in vacanta dar se vor gasi si solutii pentru asta , trebuie nu?

este adevarat ca sotul nu are cine stie ce salar si acum ne ajuta foarte mult bunica mea cu pensia ei, dar pe viitor sper sa gasesc si eu un post de munca, sotul sa se angajeze pe ceva mai bun, astfel incat sa putem face fata singuri sa ne crestem cei 3 copii. stiu ca este greu si va fi si mai greu, dar pana acum, nu ne-a lipsit absolut nimik, nici mie, nici sotului, nici copiilor si nici bunicii. adica daca vrem nu putem sa facem de toate bineinteles doar cu ajutorul lui Dumnezeu ?

mai mult ma descurajeaza, ma debusoleaza si ma intristeaza cand vad ca multi zic ca ce greu e in ziua de azi (si este adevarat) dar parca asa, nu au incredere in Dumnezeu ... nici nu stiu ce sa zic...

Mirela draga, nu stiu ce as putea sa iti zic in plus.S-au zis lucruri atatd e frumoase.
Sa sti ca ptr orice sufletel pe care il trimite Domnul ii poarta de grija.In chip minunat.Si lui si familiei.Atata vreme cat ne punem nadejdea in EL.

Eu, in conceptia multora , sunt o nebuna. O nebuna care desi nu aveam nimic ne-am incumetat sa facem copii.Am tot fost sfatuiti sa ne oprim(desi nu avem decat trei). Dar gura lumii tine trei zile.Apoi tace. SIngura, doar cu ajutorul Domnului si al sotului mi-am crescut copiii. Si nu a fost capat de tara. Am avut si zile grele, dar am avut si atatea zile frumoase. Culmea e ca am uitat zilele grele si mi-au ramas doar amintirile frumoase si micutii galagiosi care cresc vazand cu ochii. Si cu timpul a dat Domnul si bunastare. Avem si o casa, avem si o masina, si o sursa de venit sa putem trai decent.In prezent e chiar mai mica decat a ta si a sotului tau impreuna. Dar nu ne lipseste nimic. Si daca e ceva ce nu avem, inseamna ca chiar nu avem nevoie de el.
Copilasii mei sunt toti pana in 5 ani(5 ani, 4 ani si 2 si 9 luni). dar Daca Domnul mi l-ar darui pe al patrulea, tare m-as bucura. Caci sunt o bucurie mare. E atat de frumos sa ii vezi jucandu-se impreuna, imbratisandu-se. Cea mare e asa grijulie, isi acopera fratiorii daca ii vede ca dorm dezveliti, ii pregateste pijama mezinului. E asa de frumos sa ii vezi seara la cina cum impreuna pun masa. Uniul farfuriile, altul tacamurile, altul servetelele.
Si pe langa hainute frumoase, calduroase, au parte si de o hrana santaoasa si o educatie buna(in sensul ca frecventeaza gradinita ortodoxa din localitate). In plus fac balet, gimnastica si catarare(pe un perete, tip alpinist). Asa a randuit Domnul lucrurile, sa se poata toate acestea cu bani putini. Si chiar daca nu are fiecare camera lui, cresc fericiti.
Fericirea copilului nu consta in a purta haine de firma, la a merge la cine stie ce parcuri de distractie.Fericirea copilului e de a asta alturi de familia lui(mama, tata, fratiorii). De a se juca impreuna, de a manca impreuna, de a dormi impreuna, de a povesti impreuna.Asta e comuniune si asta ii face fericiti.
De aceea nu ma sfiesc sa zic ca langa trei e loc si de al patrulea. daca pana acum s-a ingrjit Domnul de ei, si de acum incolo o va face. Noi, parintii, ne dam tot interesul si ne straduim din rasputeri. Dar acolo unde nu mai putem noi, intervine Dumnezeu.