Este sclavia un pacat ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de konijiro

Sigur, pentru ca necesitatile de baza reprezinta absolutul la care aspira orice om, nu? Mai ales cand NU are de ales la ce sa aspire.

(...)

Serios acum, e chiar ACELASI lucru?

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

[Rodica50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

Sunteti de admirat!

[konijiro]

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

Va admir ca faceti asta, dar cu parere de rau, exceptand elementele emotionale, argumente tot nu ati adus.

In primul rand, nici unul din argumentele aduse de mine nu e refutat de povestea doamnei V.P.

In al doilea rand, presupun ca doamna V.P. si-a petrecut o mare parte din cariera de functionar public in slujba unui stat comunist, dictatorial, in care posibilitatile de alegere (daca existau) erau limitate.

Mai exact, cum e situatia dansei aceeasi cu situatia unui om care lucreaza in sectorul privat, si care are alegerea (dificila, uneori, dar existenta), de a-si croi un alt drum, cu sacrificiile care vin la pachet?

As fi preferat mai degraba un raspuns punctual si argumentat, care ar fi aratat ca sunt "neintelept", decat o relatare emotionala (care e probabil adevarata, dar daca a facut ceva, a aratat doar ca pentru Dv., statul in care traim acum e fix acelasi cu cel de dinainte de '89, si oportunitatile sunt tot aceleasi).

În prealabil postat de Rodica50

Sunteti de admirat!

Nu doar de admirat si gata, ci de urmat. Adica trebuie sa Il urmam pe Dumnezeu, asa cum o face Mihnea, un bun catolic si un medic excelent.

[Marius22]

Nu trebuie sa vorbim numai pe orizontala despre realitatea robiei, ci si pe verticala, sub chipul "robiei divine". Daca in cazul oamenilor robia presupune anularea libertatii celuilalt, altfel spus o lipsa, in cazul robiei divine vorbim de partea opusa. Robul Domnului cu cat isi asuma mai mult aceasta conditie, cu atat sporeste in constientizarea si manifestarea adevaratei libertati. Cu cat este mai supus Domnului, cu atat devine mai liber. Altfel spus, robia divina nu presupune "lipsire", in ceea ce ne priveste, ci "primire" si "plinire".