O relatie personala cu Iisus Hristos

[grasu77]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aiureală. Psalmodierea este tehnică specifică "plămânului răsăritean" al Bisericii, care se practică numai în împrejurări mai solemne precum Liturghiile Duminicale. Unul dintre rolurile ei este tocmai de a-i ajuta pe credincioşi să ţină minte mai uşor textul sfânt.

Spuneti vorbe goale, domnule Mihnea. Adevarul este ca cei care participa la ritualuri nu stiu mai nimic din Sfanta Scriptura (nu ma refer la memorare de versete ci de invataturi). Stiu ce spun. Doar traiesc printre ortodocsi (catolici nu prea am cunoscut, dar cred ca si ei sunt tot pe acolo).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe ce vă bazaţi ? Cum era propovăduit adevărul în vremea Sfinţilor Apostoli ? Nu tot prin "predicuţe" ? Sau acelea erau mai lungi, erau predici în toată firea, aşa cum azi numai pastorii azesişti ţin ?

Predicute, predicele sau ce or fi fost, cert este ca Sfintii Apostoli nu pierdeau timpul cu ritualuri ci propovaduiau adevarul Scripturii, pe inteles, prin vorbire simpla.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ce rezultate ? Din 10 leproşi, numai unul I-a mulţumit Domnului, astea erau rezultatele şi pe vremea aceea. Din patru seminţe aruncate, rodea una.

Subestimati crestinismul din vremea Sfintilor Apostoli, cand se botezau cu miile.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Adevărat. Acesta să fie motivul pentru care eu nu prea am observat relaţie personală cu Isus la azesişti, în schimb am observat fariseismul sâmbetesc ?

De unde ii cunosti dumneata pe adventistii de ziua a saptea? Si, aveti grija la exprimari. Eu nu v-am facut papistas sau altcumva.

Considerati ca respectarea unei porunci dumnezeiesti este un act fariseic? In schimb, este crestineasca schimbarea (facuta de biserica catolica) a singurei zile a saptamanii binecuvantate si sfintite de Dumnezeu (ziua a saptea) cu ziua intaia (despre care nu se spune nicaieri in Scriptura ca ar fi sfintita si binecuvantata)?

P.S. Mi-am adus aminte de un aspect. Pe un alt topic (sters cu totul), unde se discuta despre cinstirea parintilor, dvs. ati facut referire la porunca a patra (ca si cum aceasta s-ar referi la relatia cu parintii). Care este porunca a patra, din Scriptura (nu din catehismul catolic) domnule Mihnea? V-am intrebat si pe acel topic dar a fost sters cu totul (stiti dvs. de ce).

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe ce vă bazaţi ? Cum era propovăduit adevărul în vremea Sfinţilor Apostoli ? Nu tot prin "predicuţe" ? Sau acelea erau mai lungi, erau predici în toată firea, aşa cum azi numai pastorii azesişti ţin ?

Iată un exemplu de "predicuţă" ţinută de un "pastor azeşist": Fapte 20,7-9.

P.S. Nu puteţi nega că sf. apostol Pavel era
- "pastor" (păstor de suflete şi predicator de predici)
- "adventist" (aşteptător al celui de-al doilea advenţiu)
- "de ziua a 7-a" (adică de sâmbăta mai pe româneşte)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de grasu77

Spuneti vorbe goale, domnule Mihnea. Adevarul este ca cei care participa la ritualuri nu stiu mai nimic din Sfanta Scriptura (nu ma refer la memorare de versete ci de invataturi). Stiu ce spun. Doar traiesc printre ortodocsi (catolici nu prea am cunoscut, dar cred ca si ei sunt tot pe acolo).

În privinţa aceasta, catolicii nu se deosebesc prea mult de ortodocşi sau de adventişti. Unii ştiu învăţăturile, alţii cred că le ştiu, dar de fapt nu le ştiu. Şi mai sunt dintre cei care nu le ştiu, dar bine că nu au pretenţia de a le şti.

Predicute, predicele sau ce or fi fost, cert este ca Sfintii Apostoli nu pierdeau timpul cu ritualuri ci propovaduiau adevarul Scripturii, pe inteles, prin vorbire simpla.

Un exemplu despre cei care cred că ştiu, dar nu ştiu, avem chiar aici. Documentându-vă prin simpla recitire a textului biblic, veţi vedea că în vremurile apostolice creştinii participau la ritualuri. De exemplu, la ritualul Frângerii Pâinii. Tot aşa fac şi creştinii de azi, cei apuseni la rubrica din ritualul lor numită "Ecce Agnus Dei", iar cei răsăriteni la o parte a ritualului lor numită "proscomidie".

Subestimati crestinismul din vremea Sfintilor Apostoli, cand se botezau cu miile.

Tot aşa de botează şi azi. Şi se adună nu cu miile, ci cu milioanele. Primul Papă a adunat "ca la trei mii de credincioşi". Vreţi să vă pun nişte poze, să vedeţi câţi adună, astăzi, urmaşul Lui, atunci când predică ?

De unde ii cunosti dumneata pe adventistii de ziua a saptea? Si, aveti grija la exprimari. Eu nu v-am facut papistas sau altcumva.

Spre deosebire de "papistaş", care e termen ironic, cel de "azesist" nu ar trebui să fie astfel. Asociaţia noastră religioasă se cheamă "Biserica Catolică", prin urmare e logic să ne spuneţi "catolici". Asociaţia dv religioasă se cheamă, din câte ştiu, "Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea", prin urmare eu personal nu văd nimic ridicol în a vă numit astfel. Dar, dacă dv vedeţi, atunci să îmi indicaţi dv termenul pe care îl consideraţi corect şi am să-l folosesc.

Iar "adventişti de zia a şaptea" (e bine aşa ?) am cunoscut destui.

Considerati ca respectarea unei porunci dumnezeiesti este un act fariseic? [

Da, dacă este făcută în sensul în care o făceau fariseii şi aşa cum Isus ne-a spus să nu facem, este un act fariseic fără discuţie. Spre exemplu, fapta asistentei medicale X de a refuza să lucreze sâmbăta la secţia de primiri urgenţe a Spitalului Fundeni consider că este un act fariseic, unul despre care Domnul nostru a vorbit în mod specific.

In schimb, este crestineasca schimbarea (facuta de biserica catolica) a singurei zile a saptamanii binecuvantate si sfintite de Dumnezeu (ziua a saptea) cu ziua intaia (despre care nu se spune nicaieri in Scriptura ca ar fi sfintita si binecuvantata)?

P.S. Mi-am adus aminte de un aspect. Pe un alt topic (sters cu totul), unde se discuta despre cinstirea parintilor, dvs. ati facut referire la porunca a patra (ca si cum aceasta s-ar referi la relatia cu parintii). Care este porunca a patra, din Scriptura (nu din catehismul catolic) domnule Mihnea? V-am intrebat si pe acel topic dar a fost sters cu totul (stiti dvs. de ce).

Atât despre faptul că Domnul nostru a schimbat ziua sfântă a creştinilor, cât şi despre numerotarea poruncilor în Biserica Catolică am mai vorbit cu alte prilejuri. Ori de câte ori folosiţi termenul de "sex" şi toate flexiunile lui, de exemplu "sexual", sunteţi tributar acestei numerotări catolice lăsate nouă de Sf Augustin. "Sex" vine de la "sextum", adică porunca a şasea, cea care interzice curvia şi preacurvia. Soţiei dv îi vorbiţi de "pent", de la "pentium" ?

[nutucutu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Iată un exemplu de "predicuţă" ţinută de un "pastor azeşist": Fapte 20,7-9.

P.S. Nu puteţi nega că sf. apostol Pavel era
- "pastor" (păstor de suflete şi predicator de predici)
- "adventist" (aşteptător al celui de-al doilea advenţiu)
- "de ziua a 7-a" (adică de sâmbăta mai pe româneşte)

Din raspunsul de mai sus sa intelg ca predicutele ortodoxe nu sint bune ca sint scurte, in schimb ale dumneavoastra sint ca in exemplul de mai sus? Adventistii din zona mea au adunari mai scurte decit o slujba ortodoxa. Nu mai spun ca "cunoasterea" Domnului se rezuma doar la 3 lucruri: simbata-porc-nu rugaciune pentru decedati. Toti adventistii pe care ii cunosc se invirt in jurul acestor idei principale. Inclusiv dumneavoastra. Doar ca dumneavoastra mai aveti si problema cu moastele si cu sfintitul obiectelor. Nu i-am auzit niciodata (si nici pe dumneavoastra) vorbind despre lupta cu pacatul, despre dorinta de crestere spirituala si apropiere de Domnul, despre rugaciune pentru cei care sint in pacat sau departe de Domnul si indeobste despre nimic din ceea ce il preocupa pe crestinul obisnuit catolic, de exemplu.

In alta ordine de idei, versetele indicate de dumneavoastra ne arata ca apostolii se adunau in prima zi a saptaminii pentru fringerea piinii, respectiv duminica, lucru pe care dumneavoastra nu il faceti.

Si in ultimul rind, daca sustineti ca relatia du DOmnul este una personala ( s-ar parea ca toti cei de pe acest forum sustin acest lucru), care este motivul pentru care sustineti ca mersul la sfinta Liturghie ca ar fi gresit sau lipsit de rezultate, mai ales ca nu ati experimentat acest lucru? Fiecare e liber sa-L caute si sa-L gaseasca pe Domnul asa cum crede de cuviinta. Duhul Sfint actioneaza cum vrea El si exemplele sfintilor ne arata ca acioneaza si asupra analfabetilor care Il cauta cu staruinta pe Domnul. Ce inseamna pentru dumneavoastra o relatie personala cu Domnul nostru? Cum traiti zi de zi aceasta relatie?

În prealabil postat de Scotland The Brave

Sa va spun ce perspectiva inteleg eu.As dori sa precizez ca in Sfinta Scriptura,versiunea Anania(pe site-ul Manastirii Dervent),spre diferenta de Biblia ortodoxa versiunea standard, se foloseste notiunea de ,,purtatori de cuvant"(I Corinteni 5:20)cu sensul explicat de ,,Ambasadori,cei ce vorbesc in locul celui ce i-a mandatat".Cam ce spuneam mai sus,sunt diferente de nuanta juridico-teologica,nu neaparat de intelegere confesionala.

Un ambasador,mai ales in lumea romana in care traia Apostolul Pavel,transmitea un mesaj al Cezarului si ducea raspunsul inapoi.El avea o misiune precisa.Pana aici totul este clar,el reprezenta si atat.Insa ambasadorul era ales in baza unor calitati personale,nici un conducator nu-si trimite idiotii sa-l reprezinte decat daca are chef de un razboi.Cezarul miza inclusiv pe forta de convingere a ambasdorului.Chiar,in anumite situatii,acesta avea dreptul de a negocia,fireste ca in limitele mandatului,de a se implica personal,ceea ce,de multe ori ambasadorii romani si faceau,desi acolo era vorba de intrigi politice.La intorcere Cezarul se baza pe expertiza ambasadorului si in multe situatii chiar le cerea opinia cu privire la ce cai ar fi trebuit urmate.

Fireste ca nu este cazul lui Dumnezeu,EL stie tot inaintea oricui,nu are nimeni ce noutati sau sfaturi mai bune sa-i dea decat daca percepem divinitatea la nivel uman.Insa este de discutat daca un conducator ar ramine surd in fata apelurilor unui vrednic slujitor al sau,mai ales cand subiectii numai mila nu ar merita.Aici,din punctul meu de vedere este linia subtire intre mijlocitor si ambasador,adica la fel de bine sfantul pot fi ambasador intre oameni si mijlocitor in cer.Insa Cel de Sus a dat un mijlocitor,pe Cel mai mare,singurul dintre EL si oameni:Mantuitorul.Aici Biblia este clara,pentru mine.Mai mare sau ma bun decat EL,Fiul Sau,nu exista,nici macar un singur pasaj in toata Biblia nu exista care sa sustina altceva.Insa cred ca si sfintii au un rol al lor cert,fie si in calitate de soldati ai Domnului.Stiu de optica confesiunii dvs cu privire la starea sufletului dupa morte si banuiesc ca si dvs o stiti pe a mea.Probabil ca o mare parte a diferentelor ce ne separa aici deriva din aceste diferente.

La noi s-a analizat destul de mult aceasta situatie,a mijlocirii sfintilor,si s-a considerat ca sfinti,daca nu te rogi lor la momentul dupa ce ei au parasit acesta lume,nu trebuie nici jigniti prin aruncarea lor in derizoriu,ci te poti inspira din exemplul lor si poti multumi Celui de Sus,prin Mantuitor, pentru ca a dat asemenea oameni,pilde vii ale Credintei.Noi nu consideram ca sfintii ar fi jigniti de acesta pentru ca si ei tot in fata Lui se pleaca,nimeni nu este mai presus de EL iar chiar sfintii,prin viata lor,au pus totul in slujba si pentru gloria Lui.Nu cred ca ar avea orgolii in ceruri,nu este o competitie precum in panteonul grec intre zei, decat daca proiectam o reprezentare lumeasca,ceea ce nu este cazul nicaieri.Pana la urma cel mi bun semn de cinste pe care li-l poti aduce este o traire in duh si Adevar,calea pe care au mers si ei.Si in cazul in care un om se roaga lor,desi noi,calvinii,nu facem asta,eu cred ca rugaciunea lui este dusa in fata Celui de Sus de catre sfinti prin Fiul Sau,pentru ca EL este singurul mijlocitor,conform Scripturii.M-as mira teribil ca satana sa poata sta in fata Celui de Sus,sa aiba puterea de a ne acuza permanent,ceea ce si face, iar un sfant sa fie ignorat,fie si ca prezenta si rugaciune(Apocalipsa 8:3),sa taca chitic.Imi place sa cred ca Dumnezeu sta inconjurat de sfintii sai si nu de spirite rele precum Odin.In caz contrar de maine sunt viking pe viata :) Un drac viu si un sfant mort si incapabil este peste puterea mea de intelegere,imi cer scuze,atat pot eu.

Subiectul este,din puncul meu de vedere,extrem de complex,dar poate fi doar parerea mea,care dupa cum se poate vedea,este complet diferita de a tuturor,cumva.Asa cum spunea Bush(Boschet)junior:,,Am idei bune,dar nu sunt mereu de acord cu ele" :) Ma retrag sa meditez cu Ecclesiastul in fata ochilor,cred ca iar am batut campii,nu inteleg de ce simt asta doar dupa ce scriu ceva si nu si inainte :) Bye,bafta tuturor,la Judecata ne clarificam :)

Ingaduiti-mi sa intrerup o clipa seria de atacuri si contraatacuri care anima acum topicul, pentru o completare scurta.
Draga Scotland, in multe locuri, dintre care aleg cuvantul Apostolului Pavel, vedem unitatea deplina dintre Hristos si sfintii Lui. Pavel spune, repetat in forme variate, ca nu el traieste ci Hristos traieste in el.
Traditia da exemple de sfinti care, indumnezeiti, ajung la o conduita interna si comportamentala aidoma lui Iisus Hristos. Vindecarile minunate, de pilda, sar in evidenta, si se implineste cuvantul Domnului care a spus ca "inca mai mari decat acestea veti vedea".
Hristos viaza prin sfintii Sai!
Lumina (zugravita si in icoane precum si perceputa direct de unii oameni la intalnirea cu sfintii), mersul lor pe apa, prin foc si prin aer, precum si altele, sunt fapte pe masura lui Hristos, ca si cum ar fi Insusi Hristos...

Sfintii intervin concret in viata concreta a oamenilor, cum Domnul intervine. De pilda, in cartea despre Sfantul Nicolae, povestita copiilor, sunt rezumate cateva astfel de interventii miraculoase. Concrete, foarte concrete. la fel, in numeroase alte carti despre alti sfinti.
Cuviosul Paisie Aghioritul da marturie despre astfel de interventii ale sfintilor iar cei care au fost ajutati de Paisie dupa trecerea lui la Domnul dau si ei marturie despre interventiile miraculoase si foarte concrete ale cuviosului.

Asadar, in Ortodoxie sfintii poarta pe Domnul, Il exprima, intr-un fel si intre anumite limite sunt Insusi Domnul. Asa am inteles eu, sa fiu iertat...

[osutafaraunu]

În prealabil postat de nutucutu

Din raspunsul de mai sus sa intelg ca predicutele ortodoxe nu sint bune ca sint scurte, in schimb ale dumneavoastra sint ca in exemplul de mai sus? Adventistii din zona mea au adunari mai scurte decit o slujba ortodoxa.

Nu puteţi înţelege asta, era doar un răspuns dat domnului Dragomir. Şi adventiştii din zona mea au predici mai scurte decât o liturghie ortodoxă, doar rar se ajunge la predici mai lungi de o oră.

În prealabil postat de nutucutu

Nu mai spun ca "cunoasterea" Domnului se rezuma doar la 3 lucruri: simbata-porc-nu rugaciune pentru decedati. Toti adventistii pe care ii cunosc se invirt in jurul acestor idei principale. Inclusiv dumneavoastra. Doar ca dumneavoastra mai aveti si problema cu moastele si cu sfintitul obiectelor.
Nu i-am auzit niciodata (si nici pe dumneavoastra) vorbind despre lupta cu pacatul, despre dorinta de crestere spirituala si apropiere de Domnul, despre rugaciune pentru cei care sint in pacat sau departe de Domnul si indeobste despre nimic din ceea ce il preocupa pe crestinul obisnuit catolic, de exemplu.

Aceasta denotă o cunoaştere superficială a adventismului. Dacă aveţi nelămuriri cu privire la credinţa mea personală, mă puteţi întreba şi vă voi răspunde cu plăcere.

În prealabil postat de nutucutu

In alta ordine de idei, versetele indicate de dumneavoastra ne arata ca apostolii se adunau in prima zi a saptaminii pentru fringerea piinii, respectiv duminica, lucru pe care dumneavoastra nu il faceti.

Păi vedeţi cum dumneavoastră "vă învârtiţi în jurul" acestei idei?... Probabil vă aşteptaţi să vă spun iarăşi despre ce însemna prima zi a săptămânii pentru "creştinii primari"... n-o voi face...

În prealabil postat de nutucutu

Si in ultimul rind, daca sustineti ca relatia du DOmnul este una personala ( s-ar parea ca toti cei de pe acest forum sustin acest lucru), care este motivul pentru care sustineti ca mersul la sfinta Liturghie ca ar fi gresit sau lipsit de rezultate, mai ales ca nu ati experimentat acest lucru? Fiecare e liber sa-L caute si sa-L gaseasca pe Domnul asa cum crede de cuviinta.

Vă susţin punctul de vedere. Acesta este motivul pentru care noi nu forţăm intrarea într-o anumită biserică. N-am spus că ar fi greşit mersul la liturghie. Pentru un ortodox desigur... căci pentru un adventist şi pentru un creştin primar era cu totul lipsit de sens. Ei tocmai au ieşit dintr-o religie bazată pe forme şi ritualuri... nu vor să se reîntoarcă acolo.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de grasu77

Stiu ca slujbele sunt presarate cu firimituri din Sfanta Scriptura, psalmodiate (trebuind sa-ti concentrezi bine atentia ca sa intelegi ce se spune). Stiu si de predicuta de la sfarsitul liturghiei, bazata pe un verset, scris in calendar. Dar, nu poti asemana acestea cu modul in care era propovaduit adevarul in Biserica din vremea Sfintilor Apostoli. Este o deosebire foarte mare (inclusiv ca rezultate - ce poti sa le ceri unor oameni care asista la un ritual din care nu inveti mai nimic).

Relatia cu Hristos se cultiva prin invatare continua (urmata de trairea de zi cu zi), nu prin ritualuri.

uite ca eu inteleg.si observ ca va tot invartiti in jurul unei idei.tot tineti faza cu ritualul din care nu intelegi si ca nu asa se facea in vremea apostolica ,exprimandu-ma intr-un stil manelistic:fara numar,fara numar.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aiureală. Psalmodierea este tehnică specifică "plămânului răsăritean" al Bisericii, care se practică numai în împrejurări mai solemne precum Liturghiile Duminicale. Unul dintre rolurile ei este tocmai de a-i ajuta pe credincioşi să ţină minte mai uşor textul sfânt. Vă amintiţi, când eraţi copil ? Ştiaţi mai multe cântecele decât fragmente de text în proză. În sfârşit, însuşi termenul de "psalmodiere" ne trimite cu gândul la psalmi, care au fost cântaţi dintotdeauna.



Pe ce vă bazaţi ? Cum era propovăduit adevărul în vremea Sfinţilor Apostoli ? Nu tot prin "predicuţe" ? Sau acelea erau mai lungi, erau predici în toată firea, aşa cum azi numai pastorii azesişti ţin ?



Ce rezultate ? Din 10 leproşi, numai unul I-a mulţumit Domnului, astea erau rezultatele şi pe vremea aceea. Din patru seminţe aruncate, rodea una.


Adevărat. Acesta să fie motivul pentru care eu nu prea am observat relaţie personală cu Isus la azesişti, în schimb am observat fariseismul sâmbetesc ?

complicat domnule Mihnea cu neo-protestantismul asta,nu credeti?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de ludovic

Daca cei din Berea au putut verifica nu vad de ce nu am putea si noi. Sf Scriptura o intelegi daca o studiezi, ori daca nu o studiezi nu ai ce sa intelegi.
Dumneavoastra nu credeti ca Dumnezeu poate ajuta un om sa inteleaga Scriptura?
Va place sa va ascundeti dupa fraza "Scriptura nu se poate intelege" fara a avea nici o dovada in aceasta directie.

ba da Dumnezeu poate ajuta omul sa inteleaga.dar daca nu apeleaza la cei care au studiat teologia,sau la sursele patristice ,si crede ca el singur poate intelege,usor poate fii inselat.intrebarea e:nu cumva si Arie,Macedonie,Nestorie,sau Rusell,nu cunosteau oare scripturile?iar daca scriptura se poate intelege in stilul np de a o studia,de ce sunt atatea deosebiri intre culte,cand multi dintre oameni au o dorinta sincera de a o intelege?de ce voi nu credeti in nemurirea sufletului,iar ceilalti cred?de ce unii protestanti cred in sambata,iar altii in duminica?etc. etc.

În prealabil postat de ioan cezar

Ingaduiti-mi sa intrerup o clipa seria de atacuri si contraatacuri care anima acum topicul, pentru o completare scurta.
Draga Scotland, in multe locuri, dintre care aleg cuvantul Apostolului Pavel, vedem unitatea deplina dintre Hristos si sfintii Lui. Pavel spune, repetat in forme variate, ca nu el traieste ci Hristos traieste in el.
Traditia da exemple de sfinti care, indumnezeiti, ajung la o conduita interna si comportamentala aidoma lui Iisus Hristos. Vindecarile minunate, de pilda, sar in evidenta, si se implineste cuvantul Domnului care a spus ca "inca mai mari decat acestea veti vedea".Hristos viaza prin sfintii Sai!
Lumina (zugravita si in icoane precum si perceputa direct de unii oameni la intalnirea cu sfintii), mersul lor pe apa, prin foc si prin aer, precum si altele, sunt fapte pe masura lui Hristos, ca si cum ar fi Insusi Hristos...

Sfintii intervin concret in viata concreta a oamenilor, cum Domnul intervine. De pilda, in cartea despre Sfantul Nicolae, povestita copiilor, sunt rezumate cateva astfel de interventii miraculoase. Concrete, foarte concrete. la fel, in numeroase alte carti despre alti sfinti.Cuviosul Paisie Aghioritul da marturie despre astfel de interventii ale sfintilor iar cei care au fost ajutati de Paisie dupa trecerea lui la Domnul dau si ei marturie despre interventiile miraculoase si foarte concrete ale cuviosului.

Asadar, in Ortodoxie sfintii poarta pe Domnul, Il exprima, intr-un fel si intre anumite limite sunt Insusi Domnul. Asa am inteles eu, sa fiu iertat...

Draga Ioane,eu nu am nimic impotriva celor care apeleaza,prin rugaciunile lor,pentru mijlocire, la sfintii lui Dumnezeu.Si forta sfintilor tot din Dumnezeu vine,EL este sursa la tot si toate in Credinta,nu au o putere independenta de a Lui,si de aceea nici nu au cum sa fie separati vreodata.Am precizat doar un punct de vedere,nu as dori sa se considere ca fiind altceva decat ceea ce s-a dorit a fi,este suficient de multa polemica distructiva in ultima vreme,si asta chiar in pragul inceperii Postului Craciunului,ceea ce pntru mine este foarte bizar si arata ca despatimirea noastra este inca un pod prea indepartat.Fie ca fiecare sa faca cum il lumineaza Cel de Sus si sa ne vedem cu bine-n fata Lui.