Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Haideti sa folosim o exprimare expicita si sa inlocuim cuvantul "existenta" cu "viata" (in fraza dvs.). Cred ca este corect. Daca este gresit (dvs. nevrand sa spuneti ca "existenta" inseamna "viata"), sa ma corectati.

Sa reformulam fraza dvs.:
"Invierea nu inseamna o simpla revenire la viata, ci revenirea la un anumit mod de viata tot asa cum moartea nu insemna lipsa vietii, ci un anumit mod de viata". Am tradus corect ceea ce ati vrut sa spuneti? Daca nu, repet, corectati-ma.

Da, aţi tradus corect. Învierea, şi mântuirea, înseamnă viaţa cu Dumnezeu (Rai, Împărăţia Cerurilor, viziunea beatifică etc., sunt diverse interpretări teologice care în esenţă înseamnă acelaşi lucru şi se referă la acelaşi lucru).

Moartea, în sens creştin, înseamnă existenţa fără Dumnezeu.

În prealabil postat de grasu77

Si medical si biblic moartea insemna moarte (adica lipsa oricarei forme de viata). Doar intelegand asa, putem spune ca invierea este inviere (nu doar o ciudata plasmuire filozofica - de care ne putem dispensa).

Dimpotrivă, d.p.d.v. biblic moartea poate să însemne fie moartea trupului, fie moartea sufletului, adică despărţirea temporară sau eternă de Dumnezeu; depinde unde citim.

De pildă, atunci când în Biblie se vorbeşte pentru prima oară despre moarte, în Geneză ("negreşit veţi muri"), sensul este clar. Veţi muri spiritual, se va despărţi sufletul vostru de Mine.

Aceasta se vede din faptul că Dumnezeu le spune oamenilor, nu doar că vor muri, ci că "în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri".

Ateii care iau Biblia la mişto folosesc acest verset ca să demonstreze că Dumnezeu a minţit: iată, au mâncat şi nu au murit în ziua aceea.

Dar noi ştim că nu doar în ziua aceea, ci chiar în ceasul, în secunda în care au încălcat porunca Domnului, cei doi au fost morţi din punct de vedere spiritual, despărţiţi din proprie voinţă de Dumnezeu; Acela care este Adevărul nu a minţit.