prin fire si prin har

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

E sigur ca cel care nu a simtit niciodata Duhul cel Sfant sa nu inteleaga cum lucreaza, sa nu inteleaga si sa nu il cunoasca pe Dumnezeu, fizic , in relatia sa personala cu Dumnezeu. Insa vorbeste despre asta. De unde ? Din imaginatie si inchipuire.

E usor sa teologhisim despre harul lui Dumnezeu si sa ne cream in imaginatia noastra o lume idilica, insa adevarul este altul.
Cata nevointa este nevoie ca sa primim har de la Dumnezeu si sa simtim Duhul Sfant? Cati ani a plans Sf. Siluan Atohnitul dupaHarul Domnului?
Iar noi sa credem ca un om care nu vrea sa creada in El are har si se mantuie?
Doamne pana unde s-a ajuns in ratacire?

Ma iertati ca vin uneori cu cuvinte aspre, insa cand e vorba de credinta si de Domnul trebuie sa fim cu luare aminte si cu simturile treze.

Uneori avem nevoie de dusuri reci ca sa ne tinem in trezvie. Iar mana celui ce ne scutura ni se pare mana unui nemilos.

Domnul nostru Iisus Hristos a murit pe cruce pentru toti: si pentru cei ce credeau ca El e Fiul lui Dumnezeu, si pentru cei ce nu L-au recunoscut astfel. Mai mult, El a murit pentru noi cat timp eram pacatosi, revarsand dragostea Sa peste toti deopotriva.
Crezi tu ca Domnul in mila si iubirea Lui nemarginita pentru faptura Lui, va lasa un astfel de om cu iubire la o intensitate ce multi, poate, nu o au, sa se piarda? Eu sincer nu cred.
Cred cu toata taria ca Domnul Dumnezeul meu, in care eu cred, va mantui pe unul ca acela, oricare ar fi el, inaintea mea, celei cu credinta dar fara dragoste la asemenea dimensiune...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anonim30

Cred cu toata taria ca Domnul Dumnezeul meu, in care eu cred, va mantui pe unul ca acela, oricare ar fi el, inaintea mea, celei cu credinta dar fara dragoste la asemenea dimensiune...

Până acum am vorbit despre oameni care au iubire faţă de alţi oameni, dar care nu au credinţă. Acum, iată, dezbaterea se îndreaptă spre ceva un pic diferit: cum poţi avea credinţă fără iubire ?

Părerea mea este că nu poţi. Dacă nu ai iubire de aproapele, înseamnă că e ceva complet în neregulă cu credinţa ta şi cu sufletul tău, adică înseamnă că nu ai trecut prin transformarea în Cristos, căreia îi mai spunem convertirea inimii. Zici că te-ai golit de omul vechi din tine şi te-ai umplut de Domnul, Care acum locuieşte în tine ? Şi, cu toate astea, nu îţi pasă de aproapele ? Nonsens. 100 % nonsens.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Până acum am vorbit despre oameni care au iubire faţă de alţi oameni, dar care nu au credinţă. Acum, iată, dezbaterea se îndreaptă spre ceva un pic diferit: cum poţi avea credinţă fără iubire ?

Părerea mea este că nu poţi. Dacă nu ai iubire de aproapele, înseamnă că e ceva complet în neregulă cu credinţa ta şi cu sufletul tău, adică înseamnă că nu ai trecut prin transformarea în Cristos, căreia îi mai spunem convertirea inimii. Zici că te-ai golit de omul vechi din tine şi te-ai umplut de Domnul, Care acum locuieşte în tine ? Şi, cu toate astea, nu îţi pasă de aproapele ? Nonsens. 100 % nonsens.

Ce ar insemna acum sa fiu ortodox si sa zic,taci ca tu esti catolic ca scrii Hristos cu C . Nu,ci voi zice: da ai dreptate ! Pentru ca adevarul se uita la cuvintele si inima omului ,nu la fatza sa .