Momentele de pustiire

[Hartford]

În prealabil postat de dobrin7m

Rabdare. Aceasta este cheia: rabdarea.
Nu luati nici o decizie pentru suflet in aceste momente. Chiar daca imboldul va impinge spre a lua decizii radicale pentru sufletul dvs, sa nu o faceti. Ci doar sa stati cu rabdare sa depasiti momentul.
Faceti doar ceea ce va linisteste si va alina: un film, o plimbare, pictura, fotografie, arta.
Sa repetati de fiecare data cand va amintiti rugaciuni scurte: Doamne ajuta-ma, sau Doamne fii cu mine, Doamne miuieste-ma, Doamne iarta-ma. Acestea vor echivala cat canonul sau rugaciunile pe care le-ati fi citit. ma plimb, imi amintesc Doamne iarta-ma, lucrez imi amintesc, Doamne ajuta-ma.
nadejdea. Sa asteptati cu rabdare si nadejde in Domnul ca toate vor trece.
Mergeti in plimbari la biserica, si in afara slujbelor, va plimbati , intrati, stati un pic in interior, incercand sa linistiti cugetul iesiti , va plimbati, linistit.
Este important sa constientizati ca toata lumea cade, se ridica, continua.
bucurati-va ca traiti si aveti vreme sa va ridicati si sa continuati. priviti cu mintea, cu nadejde spre clipa cand va veti ridica si veti continua lupta.
insasi faptul ca traiti este un moment de bucurie. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Of si noi astia care sintem mai mult in masini cum sa ne reculegem?

[Yasmina]

În prealabil postat de Hartford

Of si noi astia care sintem mai mult in masini cum sa ne reculegem?

Cu o plimbare printre strazi,prin cartier cu picioarele sau cu bicicleta.
Ar mai fi si hikingul la sfarsit de saptamana in parcuri special amenajate pt asta.
Eu evit masina in drumurile scurte daca vremea o permite.

Imi aduc aminte din Romania,ca oricat de suparata,stresata sau obosita ma intorceam de la serviciu cand imi scoteam afara cainele bucuria acestuia ma molipsea si pe mine.La fel si cand imi scoteam verisoarele mai mici sa se joace prin zapada.Sau orice alta activitate care presupune insotirea unei alte fiinte;cu regret am constatat ca singuratatea ma prostdispune,ma melancolizeaza,ma inactiveaza pana la lenevire dubioasa.Pt a scapa de aceste stari eu trebuie sa fiu in contact cu alte fiinte vii :)

[Hartford]

În prealabil postat de Yasmina

Cu o plimbare printre strazi,prin cartier cu picioarele sau cu bicicleta.
Ar mai fi si hikingul la sfarsit de saptamana in parcuri special amenajate pt asta.
Eu evit masina in drumurile scurte daca vremea o permite.

Imi aduc aminte din Romania,ca oricat de suparata,stresata sau obosita ma intorceam de la serviciu cand imi scoteam afara cainele bucuria acestuia ma molipsea si pe mine.La fel si cand imi scoteam verisoarele mai mici sa se joace prin zapada.Sau orice alta activitate care presupune insotirea unei alte fiinte;cu regret am constatat ca singuratatea ma prostdispune,ma melancolizeaza,ma inactiveaza pana la lenevire dubioasa.Pt a scapa de aceste stari eu trebuie sa fiu in contact cu alte fiinte vii :)

Eh da vara mai merg si eu pe jos prin zona mea, mai cu catelul mai fara el, dar cum tara asta este asa de imprastiata nu prea poti merge pe jos pe unele locuri nici nu este trotuar,eu stau mai la tara,cu bicicleta nu stiu sa merg

Mesajul Apostolului, asa cum bietul de mine inteleg, este acesta:

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu"

sunt 5 cuvinte, fratilor

Fara temeiul acesta nici zece mii de cuvinte nici chiar miliardele vorbelor noastre nu inseamna nimic.
Duc nicaieri.
Altfel spus: suntem in afara mantuirii. Pe langa aratura.

Temeiul, asadar, si girul este marturisirea Dumnezeirii lui Iisus Hristos.
Miezul viu al credintei noastre ortodoxe. Culminatia vietii: dogma.

Fireste ca pentru Apostol aceste 5 cuvinte aveau, singurele, cert inteles.
Piatra de temelie.
Restul riscau oricnd sa fie pura aberatie - cata vreme nu aveau temelia Adevarului.
Orice spunem rupt de afirmatia de capatai (cele 5 cuvinte sfinte) este, in duhul crestinului, de neinteles.
Este o limba straina, a unui alt popor (diferit de limba noului popor, cel al Dumnezeului nostru Iisus Hristos).

Asadar, cred ca ne invata Apostolul, daca voieste cineva sa capete inteles in cuvintele sale (si pretinde sa fie auzit intre oameni spre Slava lui Dumnezeu), atunci sa binevoiasca sa invete limba poporului crestin. Al carei ABC este din 5 cuvinte sfinte: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu".

Abia apoi, in baza temeliei acesteia de nezdruncinat, are sansa de reusita vreo ruga sau cerere, precum, de pilda, sfintitoarea intru pocainta: "miluieste-ma, pe mine, pacatosul".

Altminteri, unii ar fi putut zice (si asta voia sa amendeze Apostolul): "Zeus, Afrodita, Heraclie, ... miluieste-ma pe mine, pacatosul." O aberatie deplina, nu-i asa? Un buf in groapa mortii preasatule.

Sa ma ierte bunul Scotland, dar nu fac fata culturii teologilor exegeti. Sunt strain de lingvistica si de altele. Rusine mie! - om cu facultati si cu pretentii, vai...
Doar inima, rastignita deja intre iad si dragoste (prin Mila Domnului) ma invata sa strig: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu".
Pur si simplu ca sa nu pier acum, pacatosul ce sunt. AMIN+

Am intrat in aceasta familie mare si buna a forumului, vorbind.

Desi pot sa verific primul meu cuvant, de la "nastere", n-o voi face. (Vor face-o, poate, altii, din nestiute motive...) Cine, vorbind, isi mai aminteste ganguritul?... Si cum i-ar folosi?...

Caci pocainta, mi-a vorbit Dumnezeu printr-o blanda prietena, se face cu privirea spre viitor... Fericita fii tu, bunul meu inger cu nume de sfanta, fericita fii tu intru Domnul Hristos!

Mosit am fost de voi si cred ca am crescut. Slava lui Dumnezeu! Lauda (sfanta) voua!

Plang pentru Geonektarios (m-a iubit), pentru Scotland (l-am ranit), pentru Mara (+) si MariS si CristiBoss s.a.m.d... Plang pentru vremea mea fara voi, de acum.
Si nu deznadajduiesc....... :)+

Am vorbit, oare, doar ca sa ma auziti? Sa ma fac auzit spre lauda mea? Spre naltare?
Da, da, imi impun sa o spun: da, da, da.
Orice prunc vrea sa fie primit. Si, in plin gangurit, asa cum aude asa cearca sa faca: vorbeste.

M-am rusinat de cuvintele mele, o stiti. Nu putine ori eu am spus-o. Nu fara de plans, nu de forma, ci-n miezul neintelegerii mele a stat o rusine mai inalta ca mine. Slava lui Dumnezeu!

Veti rade, iar unii, batrani, vor surade... Dar eu chiar am luat-o "pe bune"!........

Vorbind, pe drept cuvant ma spovedesc acum, vorbind eu doar vroiam sa aflu.
Ca n-am putut sa cred nicicum, bunii mei, alt fel de-nvatatura decat prin indrazneala de a iesi din sine. Iar aici pe forum aceasta a insemnat: scrie! spune tot ce simti, tot ce crezi! (cu incercarea, deseori ratata, de a nu rani pe altul...)

Am vorbit spre a afla Drumul spre Domnul.

Doream, prin asteptatele voastre replici la cuvintele mele, sa aflu despre ceva mai desavarsit decat mine. Aveam neaparat nevoie de un corabier mai incercat decat mine.
Ati fost, cu totii, aceasta!

Nu stiam: sunt, Doamne, pe calea Ta dreapta?...
M-ati ajutat sa aflu. Eu nu sunt.

Dar nu deznadajduiesc...:)

AMIN+
AMIN+
AMIN+
Am intrat in lume vorbind, fratilor si surorilor.
Si am aflat, prin Voia Domnului, intre voi (si va multumesc pentru asta, o, nespus va multumesc!) ca "a vorbi despre ceea ce este mai presus de noi se poate preschimba in graire in desert". (Sofronie Zaharov)